1,628 matches
-
apare stranie nu doar întrucât este neobișnuită. Nici întrucât ar fi sumbră, întrun aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea săși aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nul transformă întrun loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am trăda cu totul lumea din paginile scriitorului, teribil de însuflețită și viguroasă, o lume a voinței de viață. Stranietatea labirintului se descoperă, cred, în alt chip. Aduce în față
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
plăcere să afle că, în astfel de clipe grave, comunitatea creștină nu cunoaște dezbinări. Prelatul încuviință, dar nici o umbră de zâmbet nu apăru pe chipul său sever. — în lipsa unui episcop arian, preciză el, burgunzii mi-au cerut să celebrez ritul funebru. Dar ai spus bine, Prefectule: momentul e de mare gravitate, iar turma lui Cristos trebuie să rămână unită. După cum vezi, adăugă, făcând solemn semnul curiei asupra celor două trupuri neînsuflețite, perfidia lui Atila a făcut deja primele victime! Schimbară doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înțelegere. Sebastianus se străduia să fie atent la cuvintele sale înflăcărate, dar, între timp, mâna sa o strângea încă pe aceea a Fredianei. 24 în aceeași seară, înaintea războinicilor reuniți în marea piață a Pretoriului, episcopul celebră liturghia și ritualul funebru pentru Waldomar și pentru tânărul Waltan. Doar cu câteva ore înainte, fără nici un vot împotrivă, adunarea capilor hotărâse în favoarea respectării alianței; în așteptarea armatei imperiale, care trebuia să ajungă din Italia, burgunzii urmau să vegheze asupra trecătorilor din munți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a-l ajuta pe Gundovek la pregătirile de război. Odată luată inițiativa, capul burgund se arătă hotărât și neîndurător: toți oamenii din suita lui Gualfard, care fuseseră închiși, fură trecuți prin tăișul săbiei în aceeași noapte, în timp ce se desfășura banchetul funebru. Geremar fu singurul care scăpă de judecată; de dimineață, Gualfard spusese câtorva dintre prietenii lui să aștepte sosirea fratelui său până la lăsarea întunericului; acesta însă nu apăru, în mod evident fiindcă fusese avertizat din timp de vreun mesager. Astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese avertizat din timp de vreun mesager. Astfel că tot ceea ce putu Gundovek să facă fu să-l exileze și să trimită treizeci de cavaleri ca să ia înapoi pământurile pe care tatăl său i le încredințase mai înainte. în timpul banchetului funebru, Chilperic și Sebastianus își reînnoiră prietenia, depănând amintiri comune, însă vorbind și despre prezentul lor. Principele burgund, care era un om nu doar cu suflet mare, ci și cu o mare pasiune pentru arme, fusese impresionat de abilitatea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din cap, de parcă ar fi vrut să refuze acel sfârșit tragic. în tăcere, Maliban se ridică în picioare și se îndepărtă. 31 Cu ultimele zvâcniri, rugul cel mare pe care fusese ars trupul regelui Theodoric stătea să se stingă. Corul funebru al vizigoților reuniți cu miile pentru a da ultimul salut suveranului lor se stinse și el încetul cu încetul, iar Sebastianus, care asistase alături de Flavius Etius la ritual, scoase în tăcere un oftat de ușurare, chiar dacă era perfect conștient că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mână toată seara și se priviseră în ochi, s-au luat de talie și au început să danseze vals printre mese. Hai s-o ștergem de aici, îl rugă Carol pe Filip. Nu mai suport mascarada și sunetele acestui vals funebru. Dar gândul cel mai puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura nu i-a acordat putința de a-și curma singur zilele. Au ieșit din cârciumă, lăsând-o în stăpânirea vaporenilor, care l-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
am dezmeticit, am întors capul și i-am strigat ce am pe suflet, că o aștept ca pe o iubită, cu toate că mi-a fost puțin frică... Dar Ea nu mai era acolo. Ăsta e mai mult un vis erotic decât funebru, îl luă Filip peste picior. Oricum n-are Ea timp de tine. Are atâtea de făcut pe lume, că nu mai prididește. Este și Ea un om, nu? Are doar două mâini și o singură coasă... Are mai multe, le-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
câteva falange, o vertebră de delfin și gulerul, de celuloid cu care a fost înmormântat gornistul toate găsite la deshumare, după șapte ani de la deces. Pe partea interioară a capacului era prinsă în piuneze o factură de la "Antrepriza de Pompe Funebre", cu antet și un blazon figurând o ancoră și o inimă cu aripioare, încadrate de doi îngerași. Chitanța era o "Notă provizorie pentru furnizarea următoarelor obiecte la înmormântarea defunctului". Urma înșiruirea recuzitei și a tuturor serviciilor pe care le putea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o persoană foarte în vârstă, superioară mie și, bineînțeles, purtând cu ea un mister infinit. Dar cea mai mare impresie am avut-o cu altă ocazie, când am simțit pentru întîia dată moartea, când am avut întîia oară senzația lucrurilor funebre. Era într-un loc, la poalele unui deal, un loc trist, o coastă a dealului ruptă, năruită, singuratică. Acolo am văzut un cal mort, din care mâncau doi corbi mari și negri. Singurătatea locului, tristețea lui, animalul mort, cu o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
albă pe un postament tot alb. Mărimea lui, zbârnâitul lui, înălțimea la care s-a ridicat, crucea lui ca cele de pe morminte, faptul că s-a dus departe, peste o pădure neagră, mi-a lăsat o mare impresie de tristețe funebră - și, iarăși, de ceva misterios. La asta s-a adăugat și faptul că țăranii din acel sat, care nu mai văzuseră zmeul, au venit toți la curte, ca la o întîmplare extravagantă și necurată. Multă poezie îmi aduce aminte grădina
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Galben și cu o expresie de durere și tristețe fără margini, stătea tatăl meu întins între lumânări și îmbrăcat în haine bune, cum nu mai purtase el de multă vreme. Răceala morții și eleganța neobișnuită a hainei aveau ceva îngrozitor de funebru. Am aflat că în ultimele momente întreba necontenit de mine: "De ce nu-i aici băietul?" Cuvântul acesta, "băietul", spus în asemenea împrejurări - câtă durere, câtă suferință! El numai pe mine mă avea pe lume și în cuvântul acesta se vedea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca acestei ființe în adevăr angelice. ... Era într-o după-amiază de vară când i-am văzut mormântul... Pământul negru, cu o tablă de marmură deasupra, îi strivea pieptul mort! În jurul marmurii grele, câteva fire de iarbă... De atunci, senzația de funebru pe care mi-o dă, în momente de o stranie luciditate, pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică, și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar să ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plan-te
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
teribilă cu sânii mici, cu coapsele fine, cu gleznele goale. Lipsit de orice estetică, înconjurat de un peisaj monoton și trist, cu cele două biserici dinlăuntrul "zidului" una lângă alta (ceea ce dă, nu știu pentru ce, o impresie sinistră și funebră), cu aghezmătarul din față, cupolă enormă, dizgrațioasă, pe jumătate îngropată în pământ, a unei catedrale urieșești scufundate, cu chiliile izolate, supărate una pe alta, Neamțu este călugăr, tot așa cum Agapia, cu căsuțele mici, dese și curate, cu biserica gătită, spilcuită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Crâșmărița nu mai cânta. Nu mai avea motiv. Peste mai puțin de un minut, am ieșit în singurătatea imensă a câmpiei. Noaptea era acum înaintată și creștea cu fiecare stea ivită la orizont ca un ochi sinistru. Eternitatea cerului era funebră. Dar la Bălțătești era Adela, cu umerii largi, cu brațele albe, cu talia rotundă. Imaginea ei completă ținea piept în conștiință imaginii funebre a nopții. Când am ajuns, geamul Adelei era negru. Deasupra casei ei, în infinit, ardea o stea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acum înaintată și creștea cu fiecare stea ivită la orizont ca un ochi sinistru. Eternitatea cerului era funebră. Dar la Bălțătești era Adela, cu umerii largi, cu brațele albe, cu talia rotundă. Imaginea ei completă ținea piept în conștiință imaginii funebre a nopții. Când am ajuns, geamul Adelei era negru. Deasupra casei ei, în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea de durere, palpita ca într-un răsuflet pasionat. - A! te-ai întors? Te-ai amuzat bine? Și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
inexistență, viața de moarte, este bucla care leagă neamul: "corpul unei femei tinere -... este termenul ultim al evoluției cosmice". Ființa vie este în însăși materialitatea ei un paradox, viața care își ascunde moartea, începutul care își disimulează sfîrșitul: "senzația de funebru pe care mi-o dă, în momentele de stranie luciditate (s. și n.n. - de unde perversiunea lucidității: infiltrarea sentimentului morții în clipele cele mai intense ale vieții) pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică și mila pentru tot ce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iluzii și miraje" (p. 140). Și mai direct: În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții" (p. 137). Când se-ntoarce noaptea, singur, de la Târgu-Neamț, admi-rînd cerul, simte nevoia dragostei, într-un gest de apărare: "Eternitatea cerului era funebră. ă...î Imaginea ei completă ținea piept în conștiință imaginii funebre a nopții" (121). Între conceperea personajului masculin și feminin există similitudini sau nivelări, despre care am vorbit. Analogia se păstrează și în privința raportului dintre personaj și roman. Știm că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții" (p. 137). Când se-ntoarce noaptea, singur, de la Târgu-Neamț, admi-rînd cerul, simte nevoia dragostei, într-un gest de apărare: "Eternitatea cerului era funebră. ă...î Imaginea ei completă ținea piept în conștiință imaginii funebre a nopții" (121). Între conceperea personajului masculin și feminin există similitudini sau nivelări, despre care am vorbit. Analogia se păstrează și în privința raportului dintre personaj și roman. Știm că personajele sunt sobre, decente, că resping exhibările intimității corporale. Dar conștiința
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui adeseori avansa sau se retrăgea când întregul trafic facial din cameră fie că era nemișcat, fie că se îndrepta în direcția opusă. Distribuitorul surâsurilor nu avea reacții standard, nici măcar în familie. Putea afișa o mină gravă, ca să nu spun funebră, când se sufla în lumânările de pe torturile aniversare ale copiilor, de ziua lor. Pe de altă parte, părea efectiv încântat când unul dintre copii îi arăta cum își julise umărul când încercase să înoate sub val. Tehnic vorbind, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
când suntem treji... La o săptămână după Bobotează, păsările au dispărut la fel de brusc cum apăruseră. În urma lor au rămas cuiburile cu ouă verzui și pui golași, care cădeau cu nemiluita din copacii Împietriți de ger, scoțând din pliscurile vinete țipete funebre. Nu-i mâncau nici câinii, nici pisicile și nici jivinele ce apăreau noaptea din pădure. În ciuda gerului, În Împrejurimi se răspândi un miros de sulf și ouă clocite. Mirosul stărui până În Săptămâna Patimilor. Oamenii miroseau urât. Urât miroseau și casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
liniște să mă caute ea pe mine a dus la destrămarea relațiilor dintre noi. Am pus receptorul În furcă, Încet, lăsîndu-l pe șef să vorbească În continuare și m-am Întors la locul meu. Nici berea și nici zîmbetul ei funebru nu mi s-au mai părut anormale. Mi-am pus și eu degetele pe colțul mesei, așa cum făcuse și ea și ne-am reluat conversația. M-am simțit relaxat, ca În acele duminici În care Îmi permiteam și eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
inima la loc. Mackenzie trebuia să-și permită cel mai bun medium din lumea asta, dar alegea să vină aici. Trebuie să fie pe bune. În urma lui Mackenzie venea greoi un tip solid - într-un costum de antreprenor de pompe funebre și cu o față albă-verzuie. —Ăsta e Fred Strigoiul, a șoptit Nicholas. Vino, hai să ajutăm la aranjarea camerei. Leisl a pus niște muzică sinistră de violoncel la un casetofon și aprindea lumânări când a început să „curgă“ lumea. Veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
le sunt chiar toți, presupun, soț, tată, fii sau frați. Pentru ce ar feri Dumnezeu Granada de pericolele care o amenință când, în viața locuitorilor acestui oraș, s-au reinstalat moravurile din epoca ignoranței, obiceiurile de dinainte de islam, precum bocetele funebre, trufia rasei, practicarea ghicitului, credința în semne prevestitoare, venerarea moaștelor, folosirea, unii față de alții, a cuvintelor de laudă sau de injurie și a poreclelor împotriva cărora Cel-de-Sus ne-a prevenit atât de limpede? Tata îmi aruncă o privire complice, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru cel dispărut. Funeraliile au fost mărețe, cu atât mai remarcate cu cât se desfășurau potrivit obiceiurilor otomane, prea puțin cunoscute pe atunci la Cairo: caii lui Aladin mergeau în față, cu coada tăiată și cu șaua întoarsă; pe targa funebră, deasupra corpului, erau puse turbanul și arcurile care fuseseră sfărâmate. Două luni mai târziu, stăpânul de la Cairo relua totuși în posesie palatul lui Aladin, decizie pe care populația o judecase aspru. Văduvei otomanului îi erau date o locuință modestă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]