749 matches
-
a condus la experiențe dureroase. Astfel titanii gândirii antice (Platon și Aristotel) nu au putut depăși limitele națiilor din care făceau parte, iar Hobbes proclama că starea naturală a omenirii este bellum omnium contra omnes. Darwin, la rândul lui, consacră funesta formulă a luptei pentru supraviețuire „strugle for life“ în care își are sorgintea lupt a de clasă a doctrinei marxiste și teoriile favorabile războiului. Legislațiile politice, între care codul roman și napoleonean, nu vorbesc decât despre afacerile interne ale națiilor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
papă, antipapă și au ales un nou papă, realizând în fapt o curiozitate ce consta în existența a trei papi în același timp. Noul papă ales, Alexandru al V-lea, care își propune reformarea Bisericii „în cap și membre” (formulă funestă ce avea să fie utilizată mai târziu chiar de Luther) moare curând, în locul său fiind ales Baltazar Cosso, sub numele de Ioan al XXIII-lea (1410). Noul papă avea înclinații cu totul lumești, fiind mai mult războinic decât cleric. Conciliabulul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
altă origine decât favoarea împăraților și forța, pentru că în opinia lui nu se poate proba că Hristos a stabilit un șef vizibil al Bisericii. Arderea lui pe rug, nu din ordin papal ci prin hotărârea conciliului din Constantza, „pentru erori funeste, obstinație și orgoliu național” a provocat o mare tulburare, întrucât a fost percepută ca o ofensă adusă națiunii cehe. Mișcarea husită a luat repede amploare. Numai 14 din cei 452 de baroni ai Bohemiei și Moraviei au rămas catolici, restul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
considerată fundamentală, societatea reacționează și dă legi pentru a se proteja. Nu putem spune orice despre evrei, arabi sau africani. Avem o lege care condamnă rasismul și xenofobia. Asta se întâmplă deoarece trecutul nostru încă recent ne amintește ce rezultate funeste au aceste pasiuni. De când anumite țări occidentale au fost victimele atentatelor teroriștilor islamiști, predicile imamilor extremiști sunt supravegheate, iar aceștia pot fi expulzați din țara în care propagă ura. La drept vorbind, fiecare societate elaborează un ansamblu savant de norme
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
la suprafață. Luarea în derâdere Am enumerat umorul printre criteriile auxiliare în diagnosticarea valorilor actorilor care sunt în conflict (partea a III-a). Luarea în derâdere, care este mai puțin nevinovată decât umorul, ne ajută să scoatem la iveală consecințele funeste ale unei judecăți de valoare, dacă aceasta ar fi pusă în practică. Se poate aplica și în cazul propriei persoane. Belgienilor le este asociat darul de a se lua singuri în râs. Sigur că o opinie, o judecată sau o
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
s-a întâmplat cu sumele împrumutate. A prezenta o situație drept mai gravă decât este viciază judecata. În loc să descriem datele problemei ținând cont de toate elementele constitutive, am anunța catastrofe. Dezbaterile ecologice (despre armamentul nuclear, încălzirea climei) abun-dă în predicții funeste. Coloratura ghidează alegerea cuvintelor, pentru a de-semna un fenomen. Să luăm cele trei concepte de concurență, competiție, emulație. Acestea conferă subiectului dezbaterii o coloratură diferită: concurența ne face să ne gândim la lupta necruțătoare dintre firme pe piață, competiția
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
numai predecesorii noștri, ne-am mulțumi să constatăm că a fost un timp cînd tributul turcesc își schimbase numele, dar sub o altă formă era plătit de țară de 30 ori mai sporit unor bancheri străini; - dar din nenorocire consecințele funeste se gustă de noi; posteritatea noastră chiar ne va blestema. Iată limbajul cu care urmașii noștri vor zugrăvi starea în care ne găsim astăzi". La articolul reprodus aproape integral, am putea adăuga doar: no comment. Lăcomia de a parveni la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
politice aparent cele mai mari vor sta cu adevărat - lucru perfect îndreptățit - sub blestemul nimicniciei creației". În temeiul acestui adevăr sociologul consideră necesar de a discuta "ethosul" politicii privite ca o "cauză". Și atenționează: etica poate juca un rol extrem de funest din punct de vedere moral! Pentru a se face înțeles apelează la cîteva exemple ilustrative, ce se merită citate: "Nu rareori se întîmplă ca un bărbat care părăsește o femeie pentru o alta să simtă nevoia să se justifice față de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
disperării. Jurnalul modulează, nuanțează, explică și - În cel mai bun caz - sancționează o decizie anterioară (sau exterioară) existenței sale intrinseci. Din punct de vedere al practicii sinuciderii, jurnalul intim e, În exclusivitate, un formular pregătitor, fără legătură directă cu gestul funest În sine. Dar, ca experiență mentală, el este Însăși substanța dorinței de a dispărea. Lăsând În loc urma de cerneală, scriitorul sinucigaș devine un simplu schelet acoperit cu semne. Nevroze, violențe Surprinzător e că majoritatea pasajelor despre sinucidere din jurnalele intime
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
maladii mentale, maniaco-depresivitate, narcisism, transfer, voință 21, sinuciderea ocupă un loc distinct, undeva Între conceptele nevrozei și cele ale violenței. Caracterul brutal al sinuciderii provine, fără Îndoială, din brutalitatea intrării În moarte și nu neapărat din mecanicitatea nediscriminatorie a gestului funest: la urma urmelor, atâtea sinucideri se produc prin metode gingașe! (Antologică rămâne tentativa poetului care a Încercat să se sinucidă umplându-și dormitorul cu flori de crin!) Sancțiunea finală a unui proces pe care nici nu l-a declanșat și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
decât să dovedească existența - ori măcar obsesia lui. Ceea ce, În ultimă instanță, e unul și același lucru. Dorința sinuciderii nu poate fi trucată, pentru că ea se leagă prea direct de brutalitatea morții și de imposibilitatea revenirii la situația anterioară gestului funest. Sinuciderea conotează irevocabilul, marcând neputința Întoarcerii nu numai la existență, ci chiar la text. Sinuciderea curmă, așadar, simultan, atât urma vieții, cât și libertatea textelor jurnaliere de a prolifera. Ea devine, contrariind așteptările, o barieră În fața operei, mutilată și comprimată
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se situează sinucigașul: Într-o percepție nemediată, pe tot parcursul hotărârii de a-și lua viața, sinucigașul e un stăpân al morții. El domină moartea prin simplul gest al invocării ei. Prins În tensiunea iscată de evocarea obsesivă a gestului funest și fatalitatea anulării acesteia prin Însuși actul sancționării practice, scriitorul se opune tocmai suferinței de a-și fi descoperit o putere pe care și-o ignora: de a decide singur asupra propriei soarte. Odată rezolvată această tensiune, survine un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
purtate Într-un peisaj dezolant, amintind de lumina palid-cadaverică a tablourilor lui de Chirico, fie de fantasmele maladive, Înecate În lichiditatea putredă a unui Albion Înfricoșător, ale Virginiei Woolf sau de cavalerismul tragic, de hotărârea irevocabilă, În numele unui Înalt (și funest) principiu moral, la Drieu la Rochelle, accentul cade pe negarea sistematică, obsesională, coborând până În universul tulbure al dorinței (sau, mai degrabă, al refuzului) de a trăi. Scriitorul sinucigaș demonstrează, În aproape toate cazurile, nu de ce vrea sau trebuie să moară
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dus la Îndeplinire. Drieu detesta bătrânețea cu un soi de oroare metafizică, fără explicații și fără a accepta vreo nuanțare. Iluminarea avută Încă de la șapte ani Îi furnizează, poate, cel mai puternic alibi pentru a Împiedica orice modificare a deznodământului funest. Notațiile sale se Încarcă, desigur, cu o aură de tragism, validând retrospectiv ceea ce, la cei mai mulți dintre scriitori, e simplă vorbărie neurmată de transpunere practică. Jurnalul lui Pierre Drieu la Rochelle, acoperind un segment extrem de dramatic din existența europeană și, firește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Recunoscându-se În descrierile freudiene ale impulsurilor sinucigașe, Sylvia Plath are, de fapt, revelația că aparține unui teritoriu al certitudinilor. Ea descoperă, altfel spus, că nu e singură Într-o lume dominată de prozaismul celor care se zbat să supraviețuiască! Funestele certitudini sunt confirmate. Perfect și inutil manual al sinucigașului, freudianul Doliu și melancolie Îi furnizează liniștea metafizică a celui care se știe protejat de autoritatea imprescriptibilă a Cuvântului. Nimic mistic, totuși, În liniștitul ei drum spre moarte. Imaginile captate de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
concluzia nu poate fi decât una singură: ne aflăm în cazul cel mai bun în fața unui mit mesianic, milenarist și nimic mai mult. Știm bine, de la Sorel cetire, de la alții, că miturile conduc lumea. Doar că acest mit estetic este funest între toate. îl putem deci lăsa și chiar uita la garderobă. Matei Călinescu atrage, în sfârșit, atenția și asupra unei ultime situații esențiale: asumarea și interpretarea politică a literaturii de către cititor. Pe scurt: lectura politică a literaturii. Rolul preconceptului într-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mare. Ca niciodată cuvântul de ordine iluminist sapere aude: îndrăznește să fii tu însuți în gândire, să te servești de propria ta inteligență fără conducerea altuia, n-a fost mai actual. A aștepta doar ordine, directive, sugestii de la alții este funest ce spun?, de a dreptul catastrofal ! în cultură. Noua cultură trebuie să dea dovezi tot mai active de spirit de independență și inițiativă, de personalitate și îndrăzneală în toate domeniile. A-ți afirma în mod civilizat personalitatea nu înseamnă anarhie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
publicistic, editorial etc. Principiul policentrismului cultural, înainte de a funcționa la scara literaturii și culturii mondiale, este chemat să devină, mai întâi, o realitate în interiorul fiecărei culturi și literaturi. Desființarea monopolului centrului cultural unic, mai ales după o lungă perioadă de funest centralism totalitar, reprezintă o exigență primordială. O condiție fundamentală, de viață și de moarte, a constituirii și progresului noii culturi. Eliberată de dogme și falși maeștri, de indicații prețioase și de cenzura autorității supreme, indiscutabile. Personalitatea culturală și ideea de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în haosul emoțional, intuitiv și al simplelor impresii (ne amintim că nici Leibniz nu se descurca prea bine cu les petites perceptions). Elimină erorile grave, scara unică de valori, dogmele și adevărurile definitive, inspirațiile efemere, inconsistente, bizare și, nu rareori, funeste. Orientează, selectează și proiectează construcții ideatice argumentate, inteligibile, organizate, sistematizate și deschise criticii și corectărilor. Prea se mizează mult, în cultura română actuală, doar pe inspirația de moment, pe intuiție, impresie și improvizația scrisă (sau pretins bine scrisă). în această
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
bal mascat, cum nu se poate mai nimerit pentru aceste personaje de carnaval. O tragedie a vindictei râvnește a fi Năpasta (1890). Atmosfera, încă de la primele replici, se anunță apăsătoare, sumbră și ea devine într-adevăr insuportabilă, prevestind un sfârșit funest. Anca, soția cârciumarului Dragomir, e o femeie ale cărei trăiri s-au concentrat într-un unic, obsesiv sentiment. Fanatică, de o cruzime rece, nu-și dorește altceva decât să se răzbune pe acela care i-a ucis iubitul. Pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
mai dulce, cu atât celelalte sunt mai amare. Martori: dezmățul, lenea, risipa. Ca urmare, atunci când un om, lovit de efectul care se vede, nu a învățat să le discearnă pe cele care nu se văd, acesta se abandonează unor obiceiuri funeste, nu numai din înclinație, ci prin calcul. Acest lucru explică evoluția fatal dureroasă a umanității. Ignoranța îi înconjoară leagănul; deci ea se determină în actele sale prin primele lor consecințe, singurele, la originea sa, pe care poate să le vadă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Din acest motiv serviciile publice sunt atât de des lovite de imobilism, în timp ce serviciile private ascultă de legea progresului. În timp ce dezvoltarea exagerată a serviciilor publice, prin pierderea de forțe pe care o antrenează, tinde să constituie în sânul societății un funest parazitism, este atât de curios că mai multe secte moderne, atribuind acest caracter serviciilor libere și private, caută să transforme profesiile în funcții. Aceste secte se ridică cu forță împotriva a ceea ce ele numesc intermediarii. Ele ar suprima cu plăcere
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
frapează privirea și ceea ce nu se arată decât spiritului, între ceea ce se vede și ceea ce nu se vede. Acest lucru s-a întâmplat mai ales în 1847 cu ocazia foametei, când școlile socialiste au căutat și au reușit să popularizeze funesta lor teorie. Acestea știau foarte bine că până și cea mai absurdă propagandă are câteva șanse pe lângă oamenii care suferă; malesuada fames. Deci, cu ajutorul marilor cuvinte: Exploatare a omului de către om, speculație asupra foamei, dorința de acaparare, ele au urmărit
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
astfel de doctrină. Căci, în sfârșit, dacă ea este adevărată, care este consecința ei riguroasă? Că nu e posibil să existe activitate, bunăstare, avuție, fericire decât pentru popoarele stupide, lovite de imobilism mental, cărora Dumnezeu nu le-a făcut darul funest de a gândi, de a observa, de a combina, de a inventa, de a obține rezultate mai mari cu mijloace mai mici. Dimpotrivă, zdrențele, colibele ignobile, sărăcia, inaniția sunt bunul comun inevitabil al oricărei națiuni care caută și găsește în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de altfel uman, binefăcător, generos, dar calculează. Nu își mănâncă toate veniturile. Locuința sa nu este tot timpul plină de fast și zarvă. Ce recunoștință își cumpără el printre tapițeri, fabricanții de trăsuri, vânzătorii de cai și cofetari? Aceste judecăți, funeste în ceea ce privește morala, sunt întemeiate pe faptul că există un lucru care frapează: cheltuiala risipitorului; și un altul care se sustrage privirii: cheltuiala egală și chiar superioară a economului. Dar lucrurile au fost atât de admirabil aranjate de către divinul inventator al
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]