1,494 matches
-
toamnei-aeroport” poetul are o tresărire cât o „lume” ... un gol sufletesc se deschide într-o clipă temătoare și ascultă cu încordare un sunet ... „ am pândit cum destinul nu putea / deschide zăvorul ușii ce scârțăia între noi./ spre seară s-a furișat în jurul meu / precum un câine fără stăpân,/ tremurând neajutorat, / dar drumurile s-au troienit de tăcere și singurătate /preschimbată în noapte ce spulberă vise.” ( în glumă) Spectacolul vieții se deschide în fața poetului ca o mare blândă ( uneori), alteori cuprinsă de
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
ochi de genuni din întuneric, fără margini magnific pictat cu miliarde de stele scântei. Din înalt luna cu palida-i față ascunsă jumătate de umbrele ei privea încruntată Te văzuse iubite lunecând afară din castelul tău de iluzii și gând furișându-te șerpește, căutând ascunziș în unghiurile secrete ale umbrelor ei cu ochii-ți de sfinx ce scrutau din înalt m-ai zărit otrava dulce a iubirii în inima mea poeme neliniștite să-mi cânte mi-ai trimis-o pe-o
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
creste. Ochii mei ferestre de spirit deschise spre zare trimit șuvoi de văpaie Otravă dulce, mortală de iubire păgână și șoaptele unui antic descânt. Din spatele palidei luni din castelu-i de iluzii și gând lunecând cu trup unduios de felină se furișa fantomatic Zburătorul cu plete de argint înhăma caii Pegasus la Carul Mare parcat într-un colț al bolții cu stele arzând desfășura peste genuni infinite scară din raze de argint cobora în caleașca-i prin văzduhul cernit învăluit în mantaua
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
obrăjorii Copiilor arzând de bucurie. Eu, în fotoliu, picotesc și visul Mi te arată stând nerăbdătoare, Ascunsă în balcon după o floare, Să vină mai degrab'-al meu trimisul. Te-a păcălit Moș Niculae ! În ghetuță Prin hol s-a furișat și-a pus pachetul, Cu ciocolată, rodii, iar buchetul De roze de la mine-i pe măsuță. Îți văd surpriza și acum zâmbesc Ghicindu-ți încântarea desenată Pe buze în culori de ciocolată Și-adorm șoptind într-una: Te iubesc ! *** Referință
MOŞ NICULAE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369204_a_370533]
-
capăt de lume, neștiind de unde va apărea această sirenă. Nimic nu e întâmplător, într-o dimineață oarecare, bolnavă de prăbușire și alean... Numai pe zarea din zare se așază de-acum rugina sărutului, fruct necunoscut, ispititor și ciudat, fascinația lacrimei furișându-se într-o scoică venită de departe, pe când ochii în noi au plâns... Ah, cununi ale dragostei răpuse, tot mai mare îți este neînțelesul! O pace a sufletului ce nu mai cunoaște maluri. La capăt de lume, stindarde aprinse și
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
aici. . .Doamne, puțin mă mai lasăSă pot șopti prin ogradă,Lângă cei dragi de acasă:,,Cad primii fulgi de ... XXXI. CAD FRUNZELE, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 677 din 07 noiembrie 2012. Cad frunzele pe drum . Melancolie, Te furișezi acum Și-n Poezie?. Foșnesc sub pașii mei Înfiorate, Privind la cele ce Nu-s scuturate . Cad frunzele de tei, Ușor scâncesc, Se duc și anii mei. Îmbătrânesc! Cad frunzele aici A cincea oară, Un sentiment ciudat, Mă înfioară. . . Cad
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
mei, pierduți În amintire. . . Americă, mi-ai dat Cât n-am gândit, Chiar zece vieți, în țară De-aș fi muncit! Acuș, când voi pleca Acas-la mine, Ceva din suflet, las Aici la tine! . . . Cad frunzele pe drum. . . Melancolie, Te furișezi acum Și-n POEZIE?. . . = OCTOMBRIE - Detroit - Michigan - USA= Prima zi când am fost trimis să lucrez la un lift ... Citește mai mult re autor: Ionel Davidiuc Articol publicat la data de: 06.11.2012 Alte articole de acelasi autorCad frunzele
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
OCTOMBRIE - Detroit - Michigan - USA= Prima zi când am fost trimis să lucrez la un lift ... Citește mai mult re autor: Ionel Davidiuc Articol publicat la data de: 06.11.2012 Alte articole de acelasi autorCad frunzele pe drum . . .Melancolie,Te furișezi acumși-n Poezie?. . .Foșnesc sub pașii meiînfiorate,Privind la cele ceNu-s scuturate . Cad frunzele de tei,Ușor scâncesc,Se duc și anii mei. . .Îmbătrânesc! Cad frunzele aiciA cincea oară,Un sentiment ciudat,Mă înfioară. . . Cad frunze și rămânîn rătăcire,Ca
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
și rămânîn rătăcire,Ca pașii mei, pierduțiîn amintire. . .Americă, mi-ai datCât n-am gândit,Chiar zece vieți, în țarăDe-aș fi muncit!Acuș, când voi plecaAcas-la mine,Ceva din suflet, lasAici la tine! . . .Cad frunzele pe drum. . .Melancolie,Te furișezi acumși-n POEZIE?. . .= OCTOMBRIE - Detroit - Michigan - USA= Prima zi când am fost trimis să lucrez la un lift ... XXXII. CU DRAGOSTE, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 676 din 06 noiembrie 2012. De-acasă eu când am pornit, În suflet
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
să răscoale iarăși pe slavii Peninsulei; cu un cuvânt, că integritatea României va fi apărată în orice caz - și lumea îndată va fi mai bogată cu o garanție solidă în contra fatalului oaspe al tulburării păcii, care, plecând din Rusia, se furișează prin Europa ca o fantomă îngrozitoare! [ 6 august 1880] {EminescuOpXI 290} ["NU ÎNCAPE ÎNDOIALĂ... "] Nu încape îndoială că soluțiunea dată de Tractatul de Berlin cestiunii orientale va mai fi izvorul multor încurcături și chiar a unei conflagrațiuni generale. Deodată cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
teatru, actorii și-au rupt hainele făcîndu-și loc să-l poată pupa pe fostul primsecretar comunist de Iași, ajuns, oho, președinte de republică. Treptat, uimirea m-a părăsit, lăsînd loc dezamăgirii. Dar nu atît încît să mă oprească a mă furișa seara, în umbra reflectoarelor, să mai urmăresc (poate! poate!) pe cei care-mi fuseseră atît de dragi. Pînă acum două săptămîni. Cînd mi-a fost dat să văd cel mai grotesc spectacol oferit de trupa ieșeană (din fericire, nu în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca de obicei, întîrziat, salutîndu-i indistinct pe toți, americănește, cu degetele în V. Tîrziu, cînd spiritele se-ncălzesc de la hiperrafinatele Balantine's-uri și cînd atenția generală se diluează, doctorul în belle-arte, cu aerul lui famelic, începe să-și îndese furișat în mapa (în care, probabil, poartă permanent teza de doctorat) sandwich-uri și fursecuri. Vede că-l văd și precizează rapid: pentru pisici... pentru pisici. Arătîndu-mi V-ul lui passe-partout. Din Maternitate ies, cam pe la ora cinci, două gravide în capot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în luminosul Dumnezeu, Spiritul meu mai urmărește încă dragostea ta cea mincinoasă peste stînci și vai". Los răspunse: "De-aceea pier așa în fermecata tranșă dizolvat. Poți odihni pe nori de taină, în vreme ce reci rouri și friguroasa promoroaca 320 Se furișează peste mădularele-mi, măcar că stau întins pe maluri ale verii Printre-ale Lumii frumuseți. Rece și jeluindu-se Los Încă moare pentru Enitharmon, și nici un spirit nu țîșnește din neînsuflețitu-mi trup, Căci sînt ne-nsuflețit pînă ce tu la viață iar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
chip. Și-n partea dinăuntru-a Templului, lucrare măiestrita uimitoare, Ei Tainicul sălaș îl întocmiră, întreaga ordine a desfătării răsturnînd-o, Pentru că orișicine-n templu ar intra să nu poată privi Ascunsele minuni, întruchipînd acele Generări 25 Ale ascunsei pofte, cînd furișată-n încăperi întunecoase desfrînata nopții Își joacă rolul, sub Mască tăinuita, șoptind un imn și îngăimînd o rugăciune. Pe preoți El îi rîndui și pe Preotese, învesmîntați în măști de fiara, Inspirînd taină; și ei purtară torțe: amețitoare fumuri În jurul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Se tîraște, si musca înarmata sare din crăpătura stîncii, Paianjenul, si Liliacul țîșnesc din țină întărită, strigînd Unul la altul: "Ce sîntem, și bucuria și-ncîntarea noastră de unde este? 610 Iată, micuțul mușchi începe să rasară, si buruiana cea plăpînda Se furișează-n jurul tainicului nostru cuib". Turme luminează Munții, Cirezi se-ngrămădesc pe Vale, jivine umplu codrii. Bucurie străbătu-n fior prin toate chipurile Furioase-ale lui Tharmas luînd chip de om. El cu blîndețe-o-Îmbrățișă pe cea pe care-o caută; prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spune lui Stiffelio că este așteptat de oaspeți. Când cei doi părăsesc încăperea, Lină pronunța o rugăciune (A te ascenda, o Dio clemente); apoi se decide să scrie o scrisoare soțului ei în care să-și mărturisească păcatul. Stankar se furișează în cameră și văzând ce a scris Lină reușește să pună mâna pe scrisoare și să o rupă; Lină va trebui să țină în secret relația ei vinovată. Aflarea adevărului l-ar putea ucide pe Stiffelio. Între timp Raffaele încearcă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
aici iresponsabilitatea. Dar asta-i altă discuție și o lăsăm pe altădată. Un ubicuu El la puterea N, instrument malefic al unei puteri oculte (ca să fim în clar: puterea comunistă), se ițește cînd nu te aștepți, cînd ici, cînd colo, furișînd insinuări despre "puritatea" conjugală ultragiată și invocînd la tot pasul cu argumente de substanță totalitară "ordinea și legea", care tolerează iubirea, dar, amendament monstruos: o "iubire cu limite". El 1: (în stupoare, ca într-o anticameră a spaimei, privește după
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
musafiri, oameni de-un leat cu ei. Cele mai multe discuții se purtau În jurul războiului pe care-l Însoțiseră de la Început până la sfârșit. Și mă trezeam și eu printre soldați la Cotul Donului, Încercuiți de ruși și mâncând coji de cartofi; mă furișam după un gard când rușii ne cotropiseră satul și Îl Împușcase pe fratele bunicului, luându-l drept un neamț, pentru că avea ochi albaștri; asistam la rănirea piciorului bunicului, fapt pentru care a fost mai multe luni În spital și pentru
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și aspirația spre transcendență, care se insinuează și în raporturile cu limbajul poetic, sunt definitorii pentru poezia să: „A trebuit să-nvăț acel grâi pământesc/ întreb piatră și ea nu-mi răspunde/ întreb mierla și ea tace/ nedumerita/ Norul se furișează tiptil/ Vulturul mă ciocănește disprețuitor/ - Descoperă tu cuvântul, spune el/ Află cuvântul care nu se spune și ne ține pe toate/ să nu ne prăbușim” (Cerșirea limbii). O primă culegere de eseuri, Ființa și spațiul (1992), dezvăluie preocuparea predilecta a
DRAGAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286844_a_288173]
-
eleganța personajelor ce se profilau în alte fotografii. Purta o pufoaică gri-murdar, o șapcă rusească de bărbat cu clapele lăsate în jos. Stătea strângând la piept un copilaș înfofolit într-o pătură de lână. „Cum a putut oare să se furișeze, m-am întrebat cu stupoare, printre bărbații aceia în frac și femeile în toaletă de seară?” În plus, în jurul ei, în alte fotografii, bulevarde majestuoase, colonade, priveliști mediteraneene. Prezența ei era anacronică, deplasată, inexplicabilă. În trecutul nostru familial avea aerul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să încerc să reconstitui stările sufletești ale unui Președinte îndrăgostit! Și să uit de soldatul salvat de iarnă, care își strânsese țeasta zdrobită într-o carapace de gheață, oprind sângele. Să uit că, dacă trăiam, era datorită trenului care se furișa orbecăind printre convoaiele pline de carne omenească sfârtecată, un tren care îi ducea pe Charlotte și pe copiii ei ca să-i ascundă în străfundurile protectoare ale Rusiei... Fraza aceea de propagandă, care mă lăsa altădată indiferent: „Douăzeci de milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pustie un aer suprarealist. Dar mai ales preaplinul carnal, aproape bestial, al trupului, al mișcărilor sale! În după-amiaza aceea de căldură mută. În orășelul acela ațipit. De ce? În ce scop? Nu m-am putut stăpâni să nu arunc o privire furișă înapoi: da, pulpele ei groase, lustruite de bronz, coapsele ei, cele două emisfere ale crupei mișcând suplu la fiecare pas. Năucit, mi-am spus că în Saranza aceea moartă trebuia așadar să existe o cameră, un pat, în care trupul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
asta... Sufletul meu e aspru ca piatra și ca fierul. Și cu toate astea, când îmi închipuiesc că ar fi cu putință s-o țin moartă în brațele mele uscate și bătrâne, un fel de gândire neagră și cumplită se furișează în mintea mea. Gândire nebună și înfricoșată... Aș nebuni Maio - cîtu-s de bătrîn! La miezul nopții vino la castel, acolo am invitat pe-un episcop care vă va cununa, căci trebuie să fie cununată... căci în orice caz e mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
multă generozitate, zice el, căzând la picioarele Henriettei, ai vrut pe semne ca să mor de fericire și de bucurie? Mis Serry îl ardică și îi spuse că, necutezând a-și încredința taina nimărui, s-a îmbrăcat astfel și s-a furișat fără a fi văzută de vreo slugă a casei tatălui său și că în sfârșit Beppo a adus-o până la Sorrenta, și că acum, după ce a văzut pe izbăvitorul, pe prietenul său, pe acela căruia îi era datoare viața... datoria
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ciocniri cu viteazul inamic. Pe când Petru sporea în curaj și putere de luptă și era singur stăpân atât pe teatrul de luptă cât și în țara cucerită, Ivanco pierdu din parte-și nădejdea într-un spornic ajutor despre romei, se furișă tiptil din orașul Tîrnova, pe care nu-l mai putea mănținea, și se refugie la-mpăratul la Constantinopole, cu gând să-l câștige în persoană pentru interesul său. Rușinea romeilor de a fi învinși în așa chip de un popor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]