11,568 matches
-
degrabă câștigă o frumusețe, lăsând de la ei! În viața personală, valurile vieții artistei sunt înalte ca munții, aruncate la cerul gri, unite cu primejdia. Cu toate acestea, ea este o corabie nu plutitoare la întâmplarea forțelor naturii, ci navigatoare în furtună, printre fulgere și tunete, neajunsă eșuată pe o stâncă, ci scoasă la țărm! „Nu am ascuns niciodată problema asta, o problemă în ghilimele, căci e un mod de viață. Mi-am dorit foarte mult acest copil, l-am iubit de
MANUELA HĂRĂBOR. VICTORIA SPERANŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382300_a_383629]
-
Goldfaden și teatrul ca identitate de Anca Mocanu și Un regizor uitat: Aurel Ion Maican de Vera Molea, Editura Fundația Culturală „Camil Petrescu” - revista „Teatrul Azi”, 2012 / Lansare de carte 18.00 Teatrul „Bulandra”, Sala „Liviu Ciulei” - Insula. Într-O furtună: Silviu Purcărete. Un film de Laurențiu Damian. Partea I - La repetiții - 53min; Partea a II-a - În culise - 24min; Partea a III-a - Spectacolul - 2h / Focus: Silviu Purcărete - un univers regizoral 18.00 Teatrul Național București, Sala Mică - Fata din
Festivalul Național de Teatru, ediţia a XXII-a [Corola-blog/BlogPost/93069_a_94361]
-
timp de o lună de zile, pornind din portul Constanța, până în cel italian La Spezia. Și retur. Efectuată cu fregata de azi - distrugătorul de atunci - „Mărășești”. La bordul căreia am înțeles tăria fiecărui marinar militar, cea testată și de o furtună zdravănă, care parcă transformase nava într-o simplă copaie, zdruncinată de loviturile de ciocan ale valurilor uriașe. Ben, cum îi spun prietenii, a intrat în fiecare compartiment al navei, a stat de vorbă cu toți membrii echipajului, a filmat viața
Ecou la : Afganistan, un tărâm al contrastelor [Corola-blog/BlogPost/93109_a_94401]
-
peste câteva sute de ani, potrivit Huffington Post. Ravagii programate, aurore boreale artificiale, inundaț›ii provocate, rușii și americanii la mijloc...Analiștii vorbesc în ultimii ani despre „culisele războiului meteorologic”. Armă puternică Au inventat oamenii mașinării complicate, care pot provoca furtuni sau precipitații abundente la mii de kilometri distanță? Aceasta este una dintre întrebările care primează în discuțiile și controversele iscate de la o vreme de schimbarea îngrijorătoare a climei Pământului. Publicația americană Business Week vorbea nu demult despre o tehnologie capabilă
Au ajuns oamenii să poată influenţa clima? Ce se întâmplă CU VREMEA şi de ce [Corola-blog/BlogPost/93239_a_94531]
-
Coșbuc, în vremuri triste își apăra „Graiul neamului”: „Dar, nestrămutați, strămoșii/ Tot cu arma-n mâini au stat:/ Au văzut și munți de oase,/ Și de sânge râuri roșii,/ Dar din țara lor nu-i scoase/ Nici potop și nici furtună./ Graiul lor, de voie bună,/ Nu l-au dat//...// Vor căta mereu dușmanii/ Graiului român pierzare;/ Dar să piară ei cu toții:/ Nu l-am dat, și nici nepoții/ Nu-l vor da!”. Splendoare de limbă, precum cea din „Luceafărul” și
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
și mai constant decât înainte". Un an și jumătate scriitorul nu s-a apropiat de jurnal, ceea ce îi confirmă, ne spune, părerea că "momentele cu adevărat însemnate ale vieții mele au rămas de fapt neconsemnate în Ťjurnalul de bordť, fiindcă furtunile îți solicită trăirea pură și simplă, obligîndu-te să stai treaz la timonă". Există, altfel zicând, un timp al trăirii și un timp al mărturisirii, necoincidente. Ce a făcut în răstimpul de un an și jumătate când "doar" a trăit ne
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
autorul nu le acordă prea mare credit literar (păcat: și Geo Bogza, și Octavian Paler merită acest credit cu prisosință, dincolo de funcțiile pe care le-au deținut) ajung să fie asociate, în imaginarul popular, cu simboluri ale verticalității: copacul în furtună, farul, coloana... Însă nici în vremurile mai liniștite, poziția bună în ierarhia scriitoricească nu este obținută și menținută exclusiv prin valoarea artistică. Se adaugă întotdeauna ceva prin care unii autori beneficiază de un efect optic măritor, în timp ce alții rămân în afara
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
temele și epocile într-o proză obiectivă, balzaciană pe alocuri, în care perspectiva ideologică a actualității (detestarea burgheziei și a moșierimii, favorizarea țăranilor și a muncitorilor ca personaje învingătoare): Drum fără pulbere (1951) idealizează penibil contrucția canalului Dunăre-Marea Neagră; Pasărea furtunii (1954) pune în context marinăresc conflictul de clasă; Cronică de familie (1955, versiune restrânsă, promoțională; I-III, 1957) oferă o frescă a unui secol de istorie românească, punând accentele ideologice recomandate, dar totuși izbutind să sustragă realismului socialist multe episoade
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
trebuie să coboare din turnul de fildeș și să se adapteze. Ritmul versurilor și rimele sunt de un comic involuntar: "Eu astralul cântăreț/Îngheț!/ Cad din lună./ Nu-i a bună./ ŤArta purăť nu mai are preț./ Bate vânt de furtună,/ Vremuri noi cer altă strună./ Să mă adapt?.../ Oare mai sunt apt?..." A. Toma s-a adaptat atât de bine conjuncturilor încât poezia lui nu poate fi scoasă din context, rămânând definitiv în robia lui, ca un scrib fără o
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
un tânăr" este un soi de dublet la "Douăzeci de ani", exclamativ și neconvingător - fruct obișnuit al voinței de a scrie, ca multe altele din întâia mea viață, de până la 34 de ani... Prozaica "Pe macara" și retoricul "Vas în furtună" sunt piese realist-socialiste, insignifiante. Ecoul din Leopardi "Valuri spre lună" îmi pare, azi, un palid exercițiu. De un succes derutant s-au bucurat cele două catrene ce compun "Somn", onorate și de o parodie voioasă a amicului Marin Sorescu în
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
un clopot. L-a însoțit, știind desenul, pînă la capăt. Să-l plîngem pe Hamlet! Și pe noi... În "Othello", viața și moartea nu par neapărat mai importante decît fluxul și refluxul mării. Marea, sunetul ei, mirosul ei, freamătul, zgomotul, furtuna, valurile sînt preocuparea fundamentală a celor din Veneția și de pe insula Chipru. Un băț țanțoș care măsoara plecarea și întoarcerea mării devine elementul principal de decor, marcînd vizual și ideea regizorului. În jurul acestui instrument de măsurat se învolburează apele mării
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
la marginea țărmului pietros, silueta călugărului proiectată pe fundalul marin ca în tabloul romanticului Caspar David Friedrich, Călugăr lîngă mare, constituie decorul de poezie al nordului. , Finis Terrae, marginea lumii are aici un fel de blîndețe lacustră netulburată decît de furtunile interioare, de frămîntarea călugărilor în căutarea lui Dumnezeu, în primul rînd, Părintele Filaret (Viktor Sukorukov), starețul mînăstirii și Părintele Iov (Dmitri Diujev), iconomul, dar și de cea a năpăstuiților veniți de departe mînați de suferințe și întrebări, de la Văduva (Nina
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
Marina Constantinescu Nu scriu noaptea. Excepțiile, însă, fac parte din joc. E tîrziu, e trecut de miezul nopții, plouă, iarăși, torențial. Cu tunete și fulgere. Și în Lear e furtună. Și în sufletul meu. Poate și de asta mă grăbesc să îmi mărturisesc reîntîlnirea majoră și tulburătoare cu lumea lui Shakespeare, cu interpretarea lui de, poate, cei mai mari, mai profunzi și pătimași regizori la ora asta. Vreau să-mi
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
poveste, în partea a doua, și își abandonează instrumental-partener. Pianina cîntă singură, într-un colț al scenei. Magic. Un mecanism care urlă neînțelegerea și moartea. Care duce sunetul ei și dincolo de spectacol, de seara în care l-am văzut, de furtuna de afară care concurează furtuna lui Dodin, de trupurile dezgolite ale lui Lear, Gloucester, Kent, al lui Edgar, al Bufonului care, pribegi și uzi pînă la piele și n-au cu ce să se schimbe, de clipele lor de derută
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
și își abandonează instrumental-partener. Pianina cîntă singură, într-un colț al scenei. Magic. Un mecanism care urlă neînțelegerea și moartea. Care duce sunetul ei și dincolo de spectacol, de seara în care l-am văzut, de furtuna de afară care concurează furtuna lui Dodin, de trupurile dezgolite ale lui Lear, Gloucester, Kent, al lui Edgar, al Bufonului care, pribegi și uzi pînă la piele și n-au cu ce să se schimbe, de clipele lor de derută, de spațiul în care sînt
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
la demnitatea umană, ca și față de iluziile - pacifismul, toleranța etc. - pe care și le cultivă milioane de oameni pentru a nu trece la acțiune. Nicolae Balotă nu este nici sumbru și vindicativ, nici senin și indiferent. În sufletul său sunt furtuni de lumină. Spectacolul cu un singur interpret În 1994 a apărut un volum mai puțin obișnuit, greu de clasificat, care (poate tocmai de aceea) nu a fost suficient comentat de criticii literari. Este vorba de volumul Parisul e o carte
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
din cauza lungimii, cu inițiale) e o moldoveancă romantică, foarte sensibilă care vibrează înfiorată când aude "lătrat familiar de câini pașnici, potrivit cu noaptea pe care în loc să o tulbure, o face mai misterioasă". La fel, se comportă în fața naturii. Prinsă de o furtună în Bucegi, un brad uriaș cade lovit de trăsnet chiar lângă ea. Proiectează asupra momentului o viziune fantastică. Nucleul dur al memoriilor M.C.E. îl constituie romanul ei de dragoste cu George Enescu pe care o dată îl portretizează metaforic: "...viața în
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
tăcerile, plînsul, izbucnirile, revoltele, înjurăturile, bucuria, cîntecul. Nu mă judecă niciodată. Mă tolerează. Așa cum sînt. Fără nici o mască pe figură, departe de roluri și convenții, fardată sau nefardată, cu capul în nori sau lucidă. Este refugiul meu absolut într-o furtună existențială ce nu pare să se mai domolească. Și, totuși... Despărțirea, temporară, după douăzecișitrei de ani în care și la pîine m-am dus cu mașinuța mea, este o problemă. Este o modificare de stil, de adaptare la timp, la
Foto HAIKU by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8636_a_9961]
-
atunci când beneficiază de-o televiziune cu audiență și de-un erou plin de farmec, precum Dan C. Mihăilescu și a sa "Omul cu cartea", ora de emisie e total nefericită. Confiscate de politicieni și de sinistre desanturi ale semănătorilor de furtună, televiziunile centrale nu dau nici un semn că o emisiune culturală de impact mai e posibilă. Pe de altă parte, nici nu ne putem iluziona că o simplă emisiune de televiziune ar putea fi îngerul salvator al cărților publicate în România
Vor dispărea librăriile? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8393_a_9718]
-
ob., 2 cl., 2 fg., 4 corni, 3 trp., 3 trb., tuba, timp., bat., coarde. Conține notații autografe programatice scrise cu creion roșu: Poezia mării (pagina 1); Jocul vântului cu marea (pagina 6); Semnalul de pornire a navelor (pagina 12); Furtuna crește (pagina 13); Navele înaintează în uraganul dezlănțuit (pagina 20); Lupta (pagina 27); Comenzile de foc (pagina 36); Navele inamice sunt lovite (pagina 38); Victoria (pagina 39); Totul se calmează (pagina 40); Dor de acasă (pagina 41); Întoarcerea. Marșul marinei
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
despre curcubee, două, deasupra Bucureștiului. O lume a neprețuitelor coincidențe, o lume care cunoaște despărțirea, dar o simte mai puțin, apărată fiind de amintiri. Răsfățată de ele, se dă în spectacol în lună plină. Larg, dezinvolt, cuceritor. În spate sînt furtuni, în față sînt neliniști, unele cu neputință de înfruntat prin text. Și totuși, cine nu crede că patima stăruitoare învinge frica, ursuzlîcul, singurătatea să citească această carte. Poate că speranța ce-am văzut-o pe-un perete, Believe in Art.
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
admirabil ilustrată in Preludiul la unison enescian). Contactul cu maestrul Liviu Ciulei nu i-a provocat doar paginile muzicale din Erupția, Valurile Dunării și Pădurea Spânzuraților sau fundalurile sonore la piesele de teatru Cum vă place, Leonte și Lena și Furtuna, ci întreaga orientare spre muzica de film, unde Theodor Grigoriu a semnat peliculele Dacii, Explozia, Ștefan cel Mare-Vaslui 1475, Neamul Șoimăreștilor, Aurel Vlaicu, Burebista, Frații Jderi, Vlașinii etc. Theodor Grigoriu a mărturisit că „nu a scris decât ce a trăit
Recviem pentru un singular arhitect al muzicii by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84189_a_85514]
-
sunt o transpoziție a sensațiilor stârnite dintr’un șoc exterior, filtrate apoi de cuget și revărsate în echivalențe sonore. Georges Sand lăuda într’o zi preludiul supranumit „picătura de apă” scris la Valdemoza, în insula Majorca, pe o zi de furtună, zicând c’a imitat foarte bine ploaia. Chopin, supărat, a întrerupt-o: „Nu imit niciodată. Găsesc echivalentul”. Mozart, călătorind dela Viena la Praga cu soția lui, ca să fie sărbătorit pentru succesul operei „Nunta lui Figaro”, se uita pe fereastra diligenței
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
formă de băi calde cu nămol, iar Marioara făcea băi regulate în imensul lac și în mare. Într-o zi urcarăm cele 260 de trepte ale farului de la Tuzla, de unde o priveliște măreață ni se prezentă ochilor. Uriași nori de furtună pluteau în văzduh, iar marea de o culoare de plumb topit mi se așternea la picioare, luna se ridica enormă de culoarea aramei. Nici un zgomot, totul pare că îți ținea răsuflarea în așteptarea furtunii. Fără să vreau îmi răsunau în
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
se prezentă ochilor. Uriași nori de furtună pluteau în văzduh, iar marea de o culoare de plumb topit mi se așternea la picioare, luna se ridica enormă de culoarea aramei. Nici un zgomot, totul pare că îți ținea răsuflarea în așteptarea furtunii. Fără să vreau îmi răsunau în ureche preludiuîn si minor de Chopin ale cărui armonii dezolante pare că izvoreau din acest peisagiu unic. La întoarcere la hotel, vestea ca un trăznet ne lovi drept în inimă: murise regele Ferdinand! După
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]