1,365 matches
-
se întoarce, când tu vei dormi, îl poți vedea mâine-dimineață. Și mă va duce la școală, întreabă ea cu nările fremătând, iar eu spun, de ce nu, întotdeauna după câteva zile în care lipsea, aveam impresia că numai lipsa prezenței sale furtunoase ne dezbina și în clipa în care se va întoarce, va umple la loc golul acesta din casă. Uite covorul acela roșu, covorul copilăriei mele, cu franjuri scurți și tociți, și uite patul pe care l-am cumpărat după numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plină de remușcări alături de el, cântărind vorbele sale, observându-i dezamăgită silueta scundă, bretonul asemenea coamei unui căluț căzându-i în ochi, și știam că în afara casei sale sufocante, cu părinții aceia bătrâni, cu sufletele amărâte, aștepta o lume întreagă, furtunoasă și provocatoare și eu eram singura care nu putea ajunge la ea și nu reușeam nici să îi ignor existența, până când într-o seară mi-a spus, m-am săturat să îți tot văd mutra asta amărâtă, eu nu doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
temi. Trebuie să trăim fără a ne lega de nimic și fără furie, spune ea, trebuie să atingem echilibrul perfect, să nu ne agățăm de experiențele fericite și să nu ne lăsăm doborâți de întâmplările nefericite, să nu lăsăm sentimentele furtunoase să pună stăpânire pe noi, nici pe cele bune, nici pe cele rele, o ascult pierzându-mi răbdarea, dezgustul mă cuprinde și mă înfurii până când nu mai pot să o ignor. Dar ce va rămâne din mine, fără sentimente, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așa cum îi plăcea lui Reiko. Am mâncat struguri, aruncând cojile și semințele într-o cutie goală de conserve, care servea drept coș de gunoi. — Deci, până unde am ajuns cu povestea aseară? a întrebat Reiko. — Era o noapte întunecată și furtunoasă și te cățărai pe o stâncă abruptă ca să ajungi până la cuibul păsării. — Ești uimitor! Cum poți glumi cu fața asta atât de serioasă? întrebă Reiko, surprinsă. A, cred că îți povesteam cum îi dădeam fetei lecții de pian în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lucind de podoabe, din stânga, în uniforme de gală, numai fireturi și strălucire, generalii. Pe estradă domni gravi se înșirau în ordine. Un glas speriat răcni lângă ușă: ― Maiestatea sa regele! O clipă de tăcere frământată, urmată brusc de o răpăială furtunoasă de aplauze ce nu mai încetară decât atunci când regele, luând o hârtie din mâna șefului guvernului, scoase ochelarii, îi așeză tacticos pe nas și începu să citească: ― Domnilor senatori! Domnilor deputați! La mai fiecare frază aplauzele reizbucneau, când mai liniștite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai fie-vă milă și de noi ăștia care... Nadina părăsi pe Brumaru și trecu în brațele căpitanului, ciripind: ― Domnul are dreptate... Tu așteaptă, Raul! Să te mulțumești cu sfîrșitul!... Căpitanul Grădinaru, încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. Titu Herdelea văzu pe Brumaru rămas în mijlocul holului, cu ochii după perechea ce dispărea. Zâmbi în sine satisfăcut că și Raul o fi pățit ca dânsul sau ceva similar și-și zise cu admirație: "Minunată femeie!" Lângă el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu ziare, țipând cât îl ținea gura: ― Adevărul, ediție specială!... Adevărul!... Specială! Cumpărară amândoi. Titlul gras sărea în ochi: Tulburările țărănești în discuția Camerei. Fără o vorbă, se retraseră împreună sub un felinar să citească. O interpelare prilejuise o dezbatere furtunoasă în jurul dezordinilor țărănești, care se întindeau vertiginos. Câțiva deputați din opoziție acuzau guvernul că n-a fost capabil să împiedice izbucnirea nemulțumirilor, apărau pe țărani și protestau vehement ca nu cumva să se recurgă la represiuni sângeroase. Mai mulți guvernamentali
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toți primitivii, reacțiunea se manifestă fatal în explozii de sălbăticie... Maiorul Tănăsescu, încălecînd un roib impozant, plecase în trap leneș înaintea grosului coloanei și chiar a avangardei, pe urmele patrulei de recunoaștere. Baloleanu îl văzu venind înapoi într-un galop furtunos. Se cutremură. În aceeași direcție se zărea conturul unui sat. Puse mâna pe brațul procurorului, să-i oprească sforțarea intelectuală: ― Un moment... Ce s-o fi întîmplat oare, de gonește așa maiorul? Tănăsescu se grăbea doar să-i anunțe că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
creadă ce se Întîmplă. Cu ce pot eu să apăr instituția socialistă? S-avem pardon, să-i ziceți mitocanului că io nu suport să mă-nainteze la un așa afront, a zis o actriță parafrazîndu-și rolul Ziței din O noapte furtunoasă. Au mai rîs o vreme jos, În holul de la intrare, au mai rîs apoi sus, În biroul secretarei, care le-a spus că directorul s-a Închis după ușa capitonată, impenetrabilă, după ce pompierul i-a dat mănunchiul cu toate cheile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Tu? Nu știu, ăăău... visam... Puți a grătar. Pleoapele i se trîntesc la loc, grele. Ciudat? Nu cred că ăsta e cuvîntul. Nu, nu e ciudat, luna asta nimic n-a fost ciudat. Pentru că e aprilie. Cerurile au fost mai furtunoase, mirosul din dormitor mai acru și promisiunile din televizor s-au schimbat foarte mult, drept urmare toată lumea s-a purtat cumva - la fel ca Înainte, dar altfel. Se poate vorbi despre un soi de nebunie, uneori periculoasă, alteori veselă, această oscilație
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne-a lăsat-o cadou - o fantomă care Își drege vocea și suspină, probabil sub presiunea unui verbiaj oltenesc neconsumat, care acum Îi chinuie visul. Bag mîna În geanta pe care am lăsat-o pe locul de alături, urmărind norii furtunoși de aprilie de afară, și scot carnetul. Povestea lui nu e o poveste, e o mînă de cioburi, sînt niște resturi, niște umbre ale trecutului. Niciodată nu a fost altfel, niciodată nu am insistat să fie altfel, nu știu de ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lucrurile vii. Sângele care circulă în voi s-a născut din sângele Mamei divine Natura. Sângele Ei cade din nori; țâșnește din pântecele pământului, susură în pârâurile munților, curge larg în râurile câmpiilor; doarme în lacuri; vuiește puternic în mările furtunoase. Aerul pe care îl respirăm s-a născut din respirația Mamei noastre divine Natura. Respirația Ei este azurie în înălțimea cerurilor, foșnește pe vârfurile munților, șoptește în frunzele pădurii, unduiește peste câmpii, doarme în văile adânci, arde fierbinte în deșert
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
concentrîndu-și forțele pe câteva bulevarde din centru unde încă mai existau lumini. Polițiștii patrulau, se așezau chiar lângă stâlpii pe care erau instalate becurile și în dreptul vitrinelor luminoase. La început erau foarte siguri pe ei. Șefii lor tocmai făcuseră declarații furtunoase, amenințând pe cei care sfidau ordinea publică și dând cetățenilor asigurări, invitîndu-i să stea liniștiți întrucît vinovații urmau să fie prinși și pedepsiți aspru. Dar în ciuda acestor declarații belicoase și a faptului că polițiștii umblau înarmați până-n dinți, becurile pocneau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de care mai atent, mai participativ, mai seducător încruntat. Nu se termină festivalul național de teatru și începe cel al operetei, cu „Viața e frumoasă“ ca slogan, urmate fiind de miniturneul Naționalului ieșean (unde stau pe ghimpi să văd Noaptea furtunoasă montată de Alexandru Dabija) și Târgul de carte Gaudeamus. Din „Zilele G. Călinescu“ de la Onești, colocviile Transilvaniei, Zilele revistelor Familia sau Convorbiri literare, dai în „Zilele Lipatti“, în cutare conferință de la UBB-ul clujean, ori la MNLR, ca să nu mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de acceptat și administrat în funcție de contextul energiilor angajate. Ca paseist (să zic arheofil?), citez ori de câte ori am ocazia superba definiție cioraniană a progresului ca „l’ălan vers le pire“. Și nu pricep ce rău facem, noi, ăștia câțiva, cei neangajați în furtunoasele echipe de zgomote ale apdatării, agiornării și antilocalismului rabiat de fobia la tradiție. Sigur, suntem oarecum agasanți, ca rădăcinile ră mase sub asfaltul trotuarului după tăierea copacilor: stricăm oleacă simetria, stânjenim mersul fițos, uneori, mai ales în amurg, tocurile modernismului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
despre revelion... „hă-hăăă, să fim noi sănă toși, s-ajungem să prindem iarna...!“ Bun. Chestia e că-n ultima vreme mi s-au reactivat toate complexele și (pseudo)vinovățiile de acest gen, plus alte câteva asemenea, în urma unor palpitante, uneori furtunoase întâlniri și discuții cu oameni între 17 și 30 de ani. Am văzut cu ochi tot mai holbați diferențele dintre „noi și ei“, de parc-am reface traseul relației părinți-copii de la Turgheniev până pe la Rabbit-ul lui Updike. Subiectele? Volumul de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul să știi că venim amândoi aci, căci băile de mare întăresc și grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării liniștește, mai ales sufletele furtunoase. {EminescuOpXVI 195} Șed într-o mansardă și privirea mi-e deschisă din două părți asupra mării, pe care aș vrea sa plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putință, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, și rămân al tău
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ample și generoase, dovedește o inteligență sensibilă, atitudinea sa este blîndă, calmă și domoală, zîmbetul său este puțin trist, trădînd o nuanță de umor ușor ironic, zîmbetul omului care a trecut parcă prin frămîntările, speranțele și chinurile menite unei tinereți furtunoase și care acum știe ce poate aștepta de la viață, ai cărui ochi sînt „un pic obosiți“, e resemnat și răbdător, fără a fi marcat de o amărăciune prea profundă. Și totuși viața nu s-a purtat prea aspru cu gazda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fundal, din rândurile cele compacte ale balerinilor și ale coriștilor, să se exprime altfel, în loc să se miște cum trebuie încep aiurea un ritm anapoda, se arată în față, în lumina tare a reflectoarelor și, pe muzica melancolică, execută un dans furtunos, "bat tureacul", cum zice provincialul, adică execută acele mișcări, pe care le găsim prezente transetnic, în dansurile ardelenești românești și ungurești. Vă spun acum ce este și cu naivii, vă spun ce sunt aceștia: ei se prezintă, de regulă, ca
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
că a bănuit ceva, mărturisi. M-am dus în apartamentul său în noaptea trecută după întoarcerea sa la palat, sperând că-l puteam reține vorbindu-i până când ar fi fost prea târziu să mai fugă. Am avut o conversație cam furtunoasă. Și apoi, de la începutul atacului, s-a similarizat la bordul navei lui Paleol. Secoh se întrerupse și ochii mai pierduseră din înflăcărare. Zise, îngândurat: - Enro este un om foarte abil. Recunoștea, n-avea încotro. Dar faptul în sine dădea măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și fragilă, faptul că era delegat și primar i se părură o evadare prostească din realitatea care conta cel mai mult pe lume și strigă: „Nu!“, luptîndu-se să iasă, dar în acel moment aripile curbate se răsuciră cu un vump-vump-vump furtunos și fu zvîrlit cu picioarele în sus ca o suliță și o pală usturătoare de aer înghețat îl izbi în frunte și-l lăsă fără simțire. CAPITOLUL 40. Provan Se trezi legănat în nemișcare, privind luna plină care strălucea. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
săpa canale de irigații și vor planta copaci. Excrementele umane vor fi redate pămîntului. Iluzionistul se scarpină, își amintește Se confruntă cu faptele, cască, regretă Nu știu cum va propune Monboddo acest nou sistem, dar aș putea îneca detaliile practice în ovații furtunoase. Oricum, e o fericire să trăiești acești zori, și sume foarte importante și ajutor tehnic sînt votate pentru readucerea orașului Unthank într-o stare de funcționare sănătoasă. Te urci în aeronava ta pentru a te întoarce acasă, pentru că acum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că a bănuit ceva, mărturisi. M-am dus în apartamentul său în noaptea trecută după întoarcerea sa la palat, sperând că-l puteam reține vorbindu-i până când ar fi fost prea târziu să mai fugă. Am avut o conversație cam furtunoasă. Și apoi, de la începutul atacului, s-a similarizat la bordul navei lui Paleol. Secoh se întrerupse și ochii mai pierduseră din înflăcărare. Zise, îngândurat: - Enro este un om foarte abil. Recunoștea, n-avea încotro. Dar faptul în sine dădea măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Și m-au mângâiat la silă. N-am ce face, plâng, oftez Cu greu foc mă depărtez Și îl rog cu lacrimi multe Ca dragostea să nu-mi uite. No. 52 Ah! Amar și mare durere Asupra vieții mele Ș-o-ntîmplare furtunoasă Mi-au lăsat inima arsă; 449 {EminescuOpVI 450} Într-un casă, ies afară, Giunghiurile mă omoară, Toată noaptea pătimesc De mii de ori mă-nvîrtesc Inima s-a-nveninat Oasele mi s-a-ncleștat, Ridic ochii să privesc Văz că mi se-mpainjenesc; Și trec drept
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cine căutați, domnule sculptor?" m-a întrebat, îndatoritor, portarul. Ceva nu mi-a plăcut în curiozitatea lui încît mi-am scuturat impermeabilul de apă pe trepte și i-am zis sec: "Pe nimeni". Până la urmă n-a fost o ploaie furtunoasă. Dimpotrivă, ploua meschin, mărunt, ca toamna. Se lăsase și ceața. O ceață deasă, vâscoasă, care aproape ascundea marea. L-am auzit pe Domnul Andrei explicîndu-le celorlalți bătrâni care se înghesuiseră la capătul coridorului și priveau ploaia: "Pe o vreme ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]