804 matches
-
că se crispează, fără voia ei. Russell o strânse și mai tare în brațe, îngropându-și fața lângă gâtul ei, chiar între bărbie și umăr. Barba care îi crescuse de când se bărbierise dimineață îi zgârie fața și ea se zvârcoli. — Gâdilă? râse el. Tata îmi spunea mereu că o să ajung să mă bărbieresc de două ori pe zi, dar n-am vrut niciodată să-l cred. — Hmm. Mă duc să aduc niște apă. Vrei? Da, spuse Leigh, deși nu dorea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
centru. Pe Nicolae Filipescu. Amintire despre niște pantaloni de lână care Înțepau Îngrozitor și un cuvânt ciudat: termometru. Alt loc. Lângă Foișor, pe strada Rumeoară. Un nebun cocoșat la parter. O fată pe numele Ilona care te iubește și te gâdilă pe burtă. Ceva legat de mersul În patru labe prin ascunzătoarea de sub masă. Când venea unchiul Sandu. Cu poveștile lui. Le spunea și, când le spunea, i se vedea dintele de aur. Că i-o dă taică-su cu biciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Kenzo. Ruby se duse la tonomat. În vreme ce admira cutia lui din imitație de lemn de alun și crom, Sam i-a oferit un pahar de șampanie. —Noroc, spuse el. Ea sorbi din pahar și simți bulele de la șampanie cum Îi gâdilau nările. — Tipul de sus s-a mutat și nu mai avea loc În casa nouă, așa că i l-am cumpărat eu. —E foarte frumos, spuse ea plimbându-și degetele de-a lungul listei de cântece. Pe masă era o grămăjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să intre oricine. Dar, el reușise deja să-i descheie toți nasturii de la cămașă. Stetoscopul era așezat din nou pe birou. Ea-l lăsă să-i dezvelească umerii și să Înceapă să-i desfacă sutienul. O secundă mai târziu, Îi gâdila unul dintre sfârcuri cu limba. Ai dreptate, spuse el la un moment dat. Ar trebui să Încui ușa. Poate năvălește cineva peste noi. Se mișcă nițel ca s-o pornească Înspre ușă. Ea Îl prinse de mână. Nu, nu. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la pianul Bechstein strălucitor. Alese o cupă de cristal și Își turnă puțin din coniacul franțuzesc al tatălui său. Ridică paharul către cele șase vaze pline cu gladiole Înalte. Desfăcu celofanul cutiei cu ciocolată elvețiană fină și moale și gustă. Gâdilă lustrele de cristal cu penele de struț colorate pe care le găsise pe birou. Scoase cu mare grijă sunete delicate, plăcute, din serviciul fin de masă, din porțelan Rosenthal. Aruncă o privire peste grămezile de șervete brodate, batiste ușor parfumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
modul de viață al oamenilor, dialectul lor, l-au apropiat iar de originea lui, transformându-l într-o parte integrantă a acestei ruralități. Oamenii i se adresau cu „domnule director“, le simțea respectul, chiar un soi de supunere, ceea ce îi gâdila amorul propriu. În A. era primit cu toată amabilitatea în cercul celor care aveau un cuvânt de spus, deținând ei înșiși firme sau poziții de conducere. Toți îl cunoșteau pe Hans H., era fiul acelui bărbat respectat, încă proprietar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui literară de până acum. Și aceasta cu o temă pe care i-o oferise lui, gratis. Era cea mai mare ironie a Întregii afaceri, chiar dacă nimic din ce ar fi putut face el cu această donnée nu ar fi gâdilat gustul publicului În același fel plăcut. Motivul pentru care Du Maurier reușise să Îl gâdile Într-o asemenea măsură fără precedent rămânea un mister. Spre cinstea lui Însă, Du Maurier Însuși părea mirat și uneori intimidat de celebritatea care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui, gratis. Era cea mai mare ironie a Întregii afaceri, chiar dacă nimic din ce ar fi putut face el cu această donnée nu ar fi gâdilat gustul publicului În același fel plăcut. Motivul pentru care Du Maurier reușise să Îl gâdile Într-o asemenea măsură fără precedent rămânea un mister. Spre cinstea lui Însă, Du Maurier Însuși părea mirat și uneori intimidat de celebritatea care Îi venise odată cu restul. Avea să fie la teatru astă-seară, Împreună cu Emma, aplaudând din răsputeri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o satiră amară pe tema corupției politice, dar piesa era, În esență, o comedie sentimentală. Și le plăcuse - spectatorilor le plăcuse la nebunie. Își arcuiseră spinările colective și torseseră de plăcere, se rostogoliseră și dăduseră din lăbuțe, În timp ce Oscar le gâdila burticile cu spiritul lui facil. Traversase pe jumătate St James’s Square când greutatea propriilor gânduri Îl izbi cu o forță aproape fizică, oprindu-l locului. Dacă Soțul ideal era genul care plăcea spectatorilor contemporani din West End, atunci Guy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
toate șozurile, fincă mi le-a zis chiar Cufărașu, când trimitea răvașu la clubu de box, iar io lingeam timbru. Totu a ieșit ca mutarea lu Marele Maestru dă șah Arlechin. Tejerina iera șucărită, da Cufărașu să dixtra parcă Îl gâdila unu. I-a plăcut mai ales că María Esther nu-i Împărtășea prea luxuriant sentimentele. Vezi, dă poți, absurdu: Cufărașu, catindat dă lux, Îi făcea greață la femeia a mai urâtă dân toate. Tejerina a Înghițit cum a putut, pencă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
subînțeles, în opoziție completă cu costumul în dungi pe care îl purta și vă jur că mațele mi s-au topit ca înghețata încălzită. Știți senzația: că ai în stomac ceva cald, dar și rece și care te mai și gâdilă... ca și cum ți s-ar dizolva intestinele sau ceva de genul ăsta. Ani de zile după momentul ăsta, mult timp după ce magia inițială dispăruse și cele mai multe dintre conversațiile noastre ajunseseră să se reducă la polițe de asigurare, Lenor și igrasie, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
abia schițat și m-a întrebat cum mai stă Kate cu sănătatea. — Păi, de ce n-o întrebi direct pe ea? i-am spus. — A, ăăă, bine atunci, mi-a răspuns. Am mers în sufragerie, unde era și Kate. James a gâdilat-o destul de ezitant. Eu m-am dus în bucătărie să fac cafeaua. Am reapărut cu cafeaua și m-am întors zâmbitoare spre James. —Așa, am zis cu amabilitate. Începem? I-am indicat cu mâna documentele care erau întinse pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tataie. Ca El și ea, unde găsim metode pentru o reușită deplină a actului sexual: „GÎdilați-vă zonele erogene cu pene”. Cum zone erogene cu pene n-au decît păsările, și nici ele toate, trebuie găsită inițial pasărea potrivită, apoi o gîdili. Cică rîzi de te prăpădești. Adică exact cea ce nu faci după al nouăzeci și doilea număr al Dimineții, care te aruncă din start În abisurile nostalgiei. Doina Donciu semnează un articol scurt, dar foarte Încărcat de sensibilitate. Printre repetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
l-a trimis pe Van Gelder după Duke. Ce a fost mai departe nu pot să spun. Omul părea zdrobit. — Bravo, Jack, bine lucrat! Vorbesc foarte serios. — Mulțumesc. E pentru prima oară că-mi spui pe numele mic și mă gîdilă plăcut. Ed ridică un meniu de pe masă și Își goli buzunarele sub el. — E miezul nopții și subtilitatea mea e redusă la zero. — Urmărești ceva. Ce ai obținut de la Bracken? Numai minciuni. Și aveai dreptate, sergent. Deocamdată filiera McNeil e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
istoria familiei. Roddy și Hilary, de nouă și șapte ani, s-au plictisit de căluțul de lemn, de trenulețul electric, de setul de ping-pong, de păpuși și marionete. S-au plictisit de încercările de a o trezi pe bona Gannet, gâdilând-o sub nas cu o pană. (Pana respectivă aparținuse anterior unei vrăbii pe care Roddy o doborâse cu pistolul lui cu aer comprimat, mai devreme, în aceeași după-amiază.) Tocmai sunt pe punctul de a părăsi camera copiilor și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă bucur s-o spun, relațiile mele au fost minime - vine cu un mesaj chiar de la femeia asta. Se pare că Tabitha aflase de reputația mea și voia să mă angajeze. Inițial, părea o treabă simplă, inofensivă. Scuză-mă, te gâdili? — Puțin, am spus eu. Și în plus, cred că ar trebui să țineți amândouă mâinile pe volan când conduceți. — Ai perfectă dreptate, desigur. Sper că știi că atunci când a fost doborât avionul lui Godfrey, nu era singur în el. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a dreptul superb! O să pregătim prânzul să Îl ai aici pe când ajungi, a zis el cuprins de un nou val de entuziasm. Abia aștept. Și transmite-i toată dragostea mea, firește! — Firește. Ne vedem curând. Era obositor să Îi tot gâdil orgoliul cu atâta entuziasm, dar el Îmi ușura mult treaba așa că merita efortul. Când Miranda nu lua masa În oraș, Îi serveam Întotdeauna În biroul ei același prânz, pe care ea Îl consuma În voie În spatele ușilor Închise. Păstram o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un om delicat, pe care fetele Îl cam terorizau. Așa faci tu. Te-am auzit! Și așa face domnul Champion. Puse figurina pe Încheietura brațului și o sărută pasional, iar apoi Își duse unghia Între picioarele ei, prefăcîndu-se c-o gîdilă. Winnie țipă din nou. Len continuă să gîdile figurina, rîzÎnd, pînă cînd o femeie mai În vîrstă Îi spuse tăios să Înceteze. Atunci, rîsul lui se transformă În chicot și-i făcu cu ochiul lui Duncan. — Ar vrea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
terorizau. Așa faci tu. Te-am auzit! Și așa face domnul Champion. Puse figurina pe Încheietura brațului și o sărută pasional, iar apoi Își duse unghia Între picioarele ei, prefăcîndu-se c-o gîdilă. Winnie țipă din nou. Len continuă să gîdile figurina, rîzÎnd, pînă cînd o femeie mai În vîrstă Îi spuse tăios să Înceteze. Atunci, rîsul lui se transformă În chicot și-i făcu cu ochiul lui Duncan. — Ar vrea să fie ea În locul ei! zise el pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În voia lui. El Îi urmări linia frunții și a nasului, curbura gurii, apoi duse iarba la tîmple și o petrecu peste ele. — Ți-ai schimbat ceva la păr, nu-i așa? zise el. — L-am tuns de secole. Mă gîdili. Împinse firul de iarbă mai hotărît. — Cum e acum? — E mai bine. Îmi place. — Ce anume-ți place? — Părul tău. — Chiar așa? Foarte bine. — Îți stă bine... Deschide ochii, Viv. Îi deschise o clipă, apoi Îi strînse la loc. — Bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să mă uit În ochii tăi. Ea rîse. — De ce? — Vreau, pur și simplu. — SÎnt la fel ca ultima oară cînd m-ai privit. — Asta s-o crezi tu. Ochii femeilor nu sînt niciodată la fel. SÎnteți ca pisicile. Toate. Îi gîdilă fața pînă ce ea făcu ce o rugase și deschise ochii din nou. Dar, de data asta Îi căscă, făcînd-o pe toanta. — Nu așa, zise el. Atunci ea Îl privi normal. Așa-i mai bine. Fața lui avea o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
schimbă ceea ce este observat; cu toate că aici clenciul constă În Încercarea de a descrie observația. A te apuca de o astfel de descriere seamănă cu a Încerca să captezi ceea ce nu poate fi captat. Singurul scop poate fi acela de a gâdila vanitatea celui care descrie - o funcție dureros de evidentă la mulți dintre scriitorii mai sentimentali ai istoriei naturale. Cred Însă că cea mai vătămătoare schimbare produsă de știința victoriană În atitudinea noastră față de natură constă În pretenția ca relația noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
așa, fără lumină, pe pipăite, deoarece începusem să ne păstrăm lămpile, pentru că nu se știa pe câtă vreme aveam a sta, aici Și numai Cornel Braiu, din când în când, suspina, rostind tare: calt, calt, cum zice neamțul Iar zicând așa, îl gâdila, pe dindărăt, pe Ali Străilaș, făcându-l să necheze, fără de voie, ca un mânz de trei ani Pamfil Duran, regretând că se lăsase dus de avânt și intrase unde nici cu gândul nu gândise și neputând suferi hârjoana lui Braiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am spus, vechea istorie, nu ți-e rușine, măgarule! Întâi că măgarul e un animal simpatic, trimiterea noastră în regnul animalier nu știu de ce i-ar jigni pe unii. Chiar dacă mi-ai spune porcule! nu m-ar deranja. Nu-l gâdilăm noi pe burtă toată ziua și îl mîngîiem? Rămâne cuvântul rușine. De ce mi-ar fi rușine?" "Cum de ce, mi-a răspuns tata, te-a făcut, te-a șters la cur, astea sânt vorbe la un băiat bine crescut?" "Ei na
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai un patetism bine controlat și mergi direct la esență, nu te încurci în descripții inutile și biografii fastidioase. Te băgau la școala de scriitori să înveți ortografia și acum erai mare, Vintilă, ne scuipai nouă în cap!" Vintilă râse, gâdilat de acest elogiu, și întinse paharul spre Bacaloglu: "Costaichie, zise el, crezi că nu mai mi-a spus cineva? La pușcărie, pe un viscol mare, stăm în celulă cu niște oameni mari, unul fusese general, altul subsecretar de stat, altul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]