1,501 matches
-
se poate să-mi rămână căruța aici, să mă scoată altul și să râdă de caii mei și de mine. Mai bine îi omor cu biciul. Și încordatele animale, simțind arsurile cumplite ca niște fulgere pe spinările lor, se opinteau, gâfâind ca de apropierea morții, cădeau deodată în genunchi și în clipa următoare scoteau afară căruța aceea la care erau înhămați, și care era înfundată în ghearele pământului. Cine să iasă cu lopețile și să umple drumurile degradate? Păi cine să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
gândesc, apoi făcîndu-și din degete gheare mi le înfipse în abdomen horcăind bestial: ― Îți scot mațele din tine! Vroia într-adevăr să mi le scoată, fiindcă, după ce mă îndoii și îmi ferii burta, se retrase la catedră și-și reluă, gâfâind, interogatoriul: ce orașe se mai aflau încă pe fluviul acela? Și în orașele acelea ce fel de locuitori mai trăiesc? Să spun. Clopoțelul sunase, dar el continua să mă tortureze. Acolo pe hartă, la marea cotitură a uriașului fluviu, se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
meleaguri. Cauciucurile ronțăiau mărunt țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Lanțul neuns scârțâia cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe coarnele ruginite, gura și nasul i se uscaseră, dinții se Încleștaseră amarnic, făcând să se ridice pe obraz țepii bărbii nerase de multe zile. Roata din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am crescut la sat și ar trebui să fiu obișnuit cu lucrurile astea, uite că Doamne-Doamne mă pedepsește pentru cine știe ce păcate și mă dezrădăcinează cu an ce trece. Abia azvârlisem peste gard câteva lopeți și Începusem să asud și să gâfâi, palmele mă usturau și-mi tremurau genunchii. M-am stropit pe picioare cu căcat de porc amestecat cu pișălău și m-a cotropit, așa, ca o furie amestecată cu neputință. Simțeam cum mi se răspândește, dusă de sânge, din vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grâu nici de pâine (pe care o cumpărau de la oraș ori se băteau ca chiorii când venea mașina brutăriei), așa că militarii Își puneau pielea În saramură și le făceau rost, contra băutură. Drumul coastei șerpuia pe lângă curțile sătenilor. Camioanele Încărcate gâfâiau și se mișcau la deal cu Încetineală de melc. Cel care voia să cumpere grâu de la soldați știa ce să facă: atârna În crengile pomilor de la marginea drumului o traistă cu trei sticle de-un litru de vin În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe dealul năpădit de buruieni mărunte, cu vârfurile păscute de turmele de oi și capre. Pe fața spână a coastei era un singur pom, un cireș amar cu frunzele prăfuite și chircite de căldură. Se Îndreptară către el și căzură, gâfâind, la umbra rară. În urma lor, Valea se potolea. Stolurile coborau și păsările Își găseau cuiburile; țipetele și chirăielile se ostoiră și se prefăcură În foșnete și murmure nedeslușite. Capătul negru al văgăunii se Închise ca o poartă. Băieții se sprijiniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
marfă ghemuită lângă un vraf de piei uscate. Fruntea lui Ectoraș se Încingea atunci când Își Închipuia că aleargă cu Aleasa, Închidea ochii ca să-i ferească de loviturile bezmetice ale crengilor, avea În nări miros de frunze și de buruieni strivite, gâfâia amarnic și-și lăsa sufletul copleșit de un simțământ tulbure, amestec de iubire crâncenă și de presimțire a morții. Imaginea celor doi fugari Îl hotărâse pe Ectoraș - căruia pe atunci nu i se spunea Încă nici Monstrulică, nici Repetentu - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l însoțiseră, Mori Tahei și Kuriyama Zensuke, coborâră pe urmele lui. — Stăpâne! strigă Mori. Vă rugăm, așteptați! Kanbei se opri, odihnind, o clipă, toiagul, și privi înapoi spre ei: — Voi sunteți? — Mă mir să văd ce repede mergeți, spuse Mori, gâfâind. Cu piciorul ăsta rănit, mă tem să nu vă loviți. — M-am obișnuit cu șchiopătatul, râse Kanbei. Nu cad decât dacă mă gândesc la el în timp ce merg. În ultima vreme, am început să umblu destul de normal. Dar nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urmă e aproape. Arată-mi unde ești. Și se uită în jos, din locul unde stătea. Vasalul ridică privirea, prin fum, spre chipul stăpânului său. — Aproape toți oamenii au fost uciși. V-ați făcut pregătirile pentru suicid, stăpâne? întrebă el, gâfâind, cu sufletul la gură. — Urcă aici să mă asiști. Am înțeles, stăpâne. Omul se împletici spre scara din interiorul porții, dar nu reuși să ajungă până pe balcon. Flăcări mari se încolăceau prin intrarea scării. Nobumori împinse înăuntru obloanele altei ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
celei de-a unsprezecea zile din Luna a Treia. Unul dintre vasalii personali ai lui Katsuyori se dusese în sat, de cu noapte, și reveni după ce făcuse o recunoaștere a pozițiilor inamice. În dimineața aceea, îi dădu seniorului său raportul, gâfâind sufocat: — Avangarda forțelor Oda a intrat în satele din apropiere și pare să fi aflat de la țărani că dumneavoastră și familia dumneavoastră sunteți aici, stăpâne. Se pare că cei din Oda au înconjurat zona și au tăiat toate căile, începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cap. Luându-le ca pe un semnal, cei treizeci de oameni îl invocară pe Hachiman, zeul războiului, și se repeziră în calea inamicilor. Împărțindu-se în trei unități, îi atacară pe dușmanii care se apropiau. Oamenii ce urcau de jos gâfâiau greu și nu puteau ține piept luptătorilor disperați care năvăleau asupra lor. Săbii lungi începură să se năpustească peste coifurile soldaților lui Hideyoshi, lănci le străpungeau piepturile, iar trupurile lor măcelărite cădeau peste tot. — Nimeni să nu fie prea nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armă de foc care tocmai a sosit de la un fierar din Sakai. Trecură în altă cameră și, în timp ce Nagato studia muscheta, un vasal al lui Nobuo răcni deodată: — Din porunca seniorului meu! Și îl înhăță de la spate. — E o infamie! gâfâi Nagato, încercând să-și tragă sabia din teacă. Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o luă la fugă prin cameră, strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să privești în urmă? Uite!” Întorc privirea...La o bună bucată de cale, încovoiată, cu bățul în mână bocănind pământul uscat...vine o bătrână...Cine o fi? Îmi frec ochii spre a mi-i limpezi și caut să mă dumiresc. Gâfâind de atâta trudă, cu ochii mijiți, în fața mea se oprește o bătrână, care mă scrutează cu o privire ascuțită. Nu-i trebuie multă vreme ca să-și dezlege limba: Da’ bine, conașule! Mă faci să alerg în urma matale? Cu ce ți-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dedaseră la chestii sexuale.) —Ba era exact aceeași tipă. S-a uitat lung la mine, a dat din cap și a zis: „Acum ai trecut la travestiuri. Ești un ticălos al naibii de bolnav, Luke Costello!“. —Și tu ce-ai zis? am gâfâit eu. Am hotărât că era momentul s-o rup cu ea, așa că i-am zis: „Presupun că o călăreală iese din discuție, nu?“. —Și? — M-a amenințat că-mi rupe și celălalt picior. La replica asta, am râs de m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa ceva! Paralizată, m-am încleștat de umerii lui, în timp ce tot trupul mi se contracta sub valurile de plăcere. Apoi, Luke a început să respire din ce în ce mai greu, să scoată niște sunete răgușite și să geamă, cotropit de plăcerea orgasmului. Ah, Rachel! gâfâia el cu mâinile înfipte în pletele mele. O, Rachel! Apoi, liniște! Luke zăcea prăvălit peste mine. Pielea i se făcuse de găină, iar capul și-l așezase în scobitura umărului meu. în cele din urmă, s-a ridicat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
demisia mea... în clipa când am intrat în bucătăria înghețată, un bărbat plinuț, scund, între două vârste s-a repezit spre mine. Purta o bluză de trening neagră, iar eu am avut din nou senzația că tocmai luasem niște halucinogene. Gâfâind și respirând greu, tipul mi-a spus: — Ce fată bună! Am pus deja la foc budincile. Te ocupi tu de cârnați? —Tu ești Don? l-am întrebat surprinsă. — Cine altcineva? Părea enervat. Iar eu eram nedumerită. Don era unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-o la fugă târându-l după mine prin ploaie. De data asta nu mai aveam nici un fel de fantezii despre alunecări. Am ajuns la programul de pe peretele din clădirea principală aproape înainte ca el să iasă din căsuță. —OK, am gâfâit în timp ce stomacul îmi trepida. Vezi toate chestiile astea de-aici: terapie de grup, din nou terapie de grup, întâlniri AA și iar terapie de grup... ei bine, mai facem și altceva în afară de ceea ce e trecut pe lista asta? îmi dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tremurândă și i-am atins ușor părul mătăsos. în secunda în care l-am atins, zăgazul s-a rupt. De data asta n-am mai așteptat ca nebunia să treacă. Am căzut unul peste celălalt trăgând, sfâșiind, sărutând și zgâriind. Gâfâind, i-am rupt cămașa încercând să i-o scot cât mai repede ca să-i mângâi cu palmele pielea mătăsoasă și linia de păr care-i urca pe burtă. Brațele lui mă înlănțuiseră. Luke mă mângâia și mă mușca. Apoi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe burtă. Brațele lui mă înlănțuiseră. Luke mă mângâia și mă mușca. Apoi și-a înfipt degetele în părul meu, mi-a tras capul pe spate și m-a sărutat atât de pasional încât m-a durut. —Te doresc, a gâfâit el. Blugii îi căzuseră până la genunchi. Cămașa era deschisă la piept, dar era încă pe el. Amândoi eram pe podea. Simțeam lespezile reci pe spate. Luke era deasupra mea. Greutatea lui mă ținea lipită de pământ. Apoi am trecut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Rachel, scoate-i odată! I-am privit cu lăcomie ochii întunecați, măriți de dorință. Blugii lui erau scoși, chiloții mei ajunseseră undeva, pe la jumătatea coapselor, sfârcurile mă dureau de cât mi le mușcase. Mai aveam încă sandalele în picioare. Amândoi gâfâiam de parc-am fi alergat la curse. Nu mai puteam s-aștept. —Prezervativ, am murmurat plină de febrilitate. —OK, a bolborosit el căutând prin buzunarele hainei. Uite, mi-a spus întinzându-mi pachețelul înfoliat. Vreau să mi-l pui tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îmi tremurau și nu se mișcau mai repede, am sfâșiat învelișul prezervativului, după care l-am pus pe vârful lucios al penisului. Apoi într-un gest de venerație - în timp ce Luke a gemut - l-am desfășurat pe lungimea întărită. —Dumnezeule, am gâfâit. Ești așa de sexy! Luke s-a oprit pentru o secundă și, pe neașteptate, mi-a zâmbit. Asta m-a adus în pragul orgasmului. —Ei, Rachel Walsh, mi-a spus el continuând să-mi zâmbească, tu vorbești?! Nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
niște reflexe fantastice. Câte ore nu ne petrecuserăm bătându-ne una pe alta cu linia, chiar sub rotulă, și urlând „S-a mișcat!“ —E pentru mine, mi-a strigat ea. Cam după șapte secunde, a intrat iarăși în sufragerie și gâfâind m-a întrebat: — Ghici cine era? —Carlos. —De unde știi? în orice caz, vrea să-și ceară scuze. Așa că... ăăă... vine pe-aici astă seară. N-am spus nimic. Cine eram eu s-o judec? — Așa că, hai să facem ordine pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
glasul. OK, încep. DA, DU-TE-N PIZDA MĂ-TII! După asta, am căzut una în brațele celeilalte, râzând cu lacrimi. Soneria s-a auzit din nou. Lung și pătrunzător, reducându-ne pentru o clipă la tăcere. Ignoră-l, am gâfâit eu. Nu pot, a fornăit ea. Apoi amândouă am explodat din nou în râs. Brigit a trebuit să aștepte până când a putut din nou să vorbească. A ridicat receptorul și-a zis: —Intră, porc gras și păros ce ești! După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o pun pe dulap, cu partea cea bună în față, astfel încât Margaret să nu observe nimic. încrezătoare în planul meu, mândră de cât de inteligentă eram, am luat în mână o jumătate din oul de Paște al lui Margaret și, gâfâind ușor de frică și de nerăbdare, am rupt-o în două. Fericită, cu sângele alergându-mi nebunește prin vene, din cauza sentimentului de împlinire, mi-am îndesat jumătatea de ou în gură, abia apucând să gust ciocolata înainte de a înghiți totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trag scaunele de sub fundul celorlalți și să-i trântesc la podea. Sigur, nu și atunci când era vorba de Misty. Dar, când am înțeles că ideea era să fii cât de rău posibil, atunci am început să mă distrez. Râzând și gâfâind, împingându-mă și luptându-mă, mi-am dat seama că nu mă mai simțisem niciodată așa de bine. Fără droguri, vreau să spun. Iar bucuria mi s-a evaporat abia când m-am dus la culcare și m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]