1,239 matches
-
Planet Hollywood. Fac cinste În toată regula, de asta e așa de agitat. Janice părea a nu se Îndoi de faptul că vom sta una lângă alta În autobuz, alegând un scaun În fața lui Devon și Tariq. — Mai Încet cu gălăgia, zise ea, peste umăr. — Mami, se miorlăi Tariq, Dev se duce la Planet Hollywood. Noi de ce nu putem să mergem? Pentru că nu se poate, OK? răspunse Sue cu fermitate și se Întoarse la conversația cu prietena ei. — Atmosfera de la sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rude. La Veneția nu existau străzi și trotuare adevărate. La noi acasă, țigăncile ședeau pe marginea străzii și dădeau copilașilor să sugă. Praful li se lipea de tălpi, fiindcă țiganii umblă desculți. „Strada e sufrageria lor. De aceea fac atâta gălăgie, pentru că de fapt sunt la ei acasă”, mi-a explicat într-o zi tata. Când nu umblau de colo până colo, se așezau undeva și țineau mâna întinsă. Eu nu le-am pus niciodată nimic în palmă, banii îmi trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu tot cu țări, capitale, râuri și celelalte date geografice. Profesoara de constituție era, înainte de toate, frumoasă. Era tânără și încă nu pusese pernițe de grăsime pe nicăieri. Era și blândă căci, când chiuleam cîte opt elevi de la ora ei și făceam gălăgie în curte, chiar sub ferestrele clasei, ea ne dojenea doar un pic. Nou era și faptul că nu mai aveam învățători, ci profesori. Prescurtat: prof. Denumirea completă: tovarășul profesor sau tovarășa profesoară. Clasa noastră se mărise, număra treizeci și nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
le adape în josul râului. La marginea satului, coloana de automobile cotea la stânga, intrând pe un drum nepietruit, trecea pe lângă două gospodării țărănești, apoi motoarele se opreau. Bărbații își împingeau mașinile pe ultimii metri, femeile se plângeau de caniculă și de gălăgia copiilor; le puneau celor mici pălăriuțe de soare pe cap și îi luau de mână, bărbații înjurau pentru că mașinile erau atât de greoaie, pe urmă își dădeau seama că au uitat să slăbească frâna și se grăbeau să repare greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
n-aveam voie să calc în sufragerie. Era mai rău ca atunci când tata își asculta postul de radio străin, dar nu atât de rău ca atunci când ne vizita sectoristul. Ba era închisă bucătăria, ba sufrageria, ba nu trebuia să faci gălăgie. Mai întâi mama punea vioara pe pat, pe urmă se așeza alături și își trecea palmele ca o mângâiere peste tocul de piele, căutând pe pipăite, în spate, capătul fermoarului. Îl trăgea de jur împrejur și eu îmi ziceam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Pescarul plecase, pe celălalt mal dormeau în iarbă niște soldați, cu cascheta drept pernă. Pe cer s-au ivit ciorile. Vara, ele zburau în fiecare zi, dis-de-dimineață, la țară în lanurile de grâu, departe de șosele, unde se îndopau făcând gălăgie și ciondănindu-se. La asfințit se întorceau în oraș, la fel de gălăgioase. Umpleau cerul, parcă ar fi fost o paradă militară a ciorilor. Veneau cu sutele și în valuri. Așa trebuie să fi arătat cerul în timpul războiului, când se apropiau bombardierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mergea decât pe ultrascurte. Nu prindeam decât muzică. — A, mi-a venit o idee! Hai să facem un compromis, am zis eu. N-ai decât să-ți faci gimnastica de dimineață, dar renunță la partea cu săriturile. Faci prea multă gălăgie! Ce zici? — Să-săr-sărituri? Ce să-săr-sărituri? întrebă el teribil de uimit. — Păi sari în sus și-n jos. — Eu nu fac așa ceva. Începuse să mă doară capul. Voiam să renunț, dar m-am gândit că-i mai bine să-mi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ridice nimeni vocea aici, nu trebuie să convingi pe nimeni de nimic și nu trebuie să atragi atenția nimănui. — Așa mi-am și imaginat, am spus eu. În timp ce cinam în atmosfera tăcută, am fost surprins să constat că îmi lipsea gălăgia cu care mă obișnuisem. Mi s-a făcut brusc dor de râsete, de strigăte, de trăncăneli. Era exact gălăgia pe care nu am mai putut-o suporta în ultimele luni, dar acum că eram aici, într-o atmosferă de liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Așa mi-am și imaginat, am spus eu. În timp ce cinam în atmosfera tăcută, am fost surprins să constat că îmi lipsea gălăgia cu care mă obișnuisem. Mi s-a făcut brusc dor de râsete, de strigăte, de trăncăneli. Era exact gălăgia pe care nu am mai putut-o suporta în ultimele luni, dar acum că eram aici, într-o atmosferă de liniște, chiar stranie aș spune, nu mă simțeam relaxat. Atmosfera din cantină se asemăna cu cea de la un târg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
universale. Visam și eu, ce vrei? Dacă stau și mă gândesc bine, nu e nimic amuzant în a mânca într-un asemenea local, de unul singur. Mâncarea nu e grozavă, de obicei e aglomerat, atmosfera e îmbâcsită și e multă gălăgie. Cu toate acestea, mai vin din când în când. Am fost tare trist în aceste două luni, am zis eu. Da, știu. Mi-ai scris, spuse Midori, cu voce monotonă. Acum hai să mâncăm! Nu mă pot gândi la altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ei. Am hotărÎt că trebuie să fie de la radio. De cîte ori vedeai În Madrid civili care să arate ciudat puteai să fii sigur că-s de la radio. Și, ca să zic și eu ceva, mi-am ridicat vocea ca să acopăr gălĂgia și am Întrebat: — SÎnteți de la radio? — Da, a răspuns fata. Deci asta era. Erau de la radio. — Cum te simți, tovarășe? Îl Întrebai pe neamț. — Bine. Și tu? Ud, spusei și el rîse lăsÎndu-și capul Într-o parte. — N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rîul Somme. Armata poporului era, În sfîrșit, În ofensivă. Dar felul În care ataca nu putea duce decît la un singur lucru: autodistrugerea. Și, gîndindu-mă acum la ce văzusem și auzisem toată ziua, ajunsesem să mă simt destul de rău. În gălĂgia și fumul de la Chicote mi-a fost clar că ofensiva-i un eșec, și lucrul Ăsta mi-a devenit și mai clar după ce am băut primul pahar la bar. CÎnd lucrurile stau bine și ești doar tu deprimat, o băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aia puternică. La Chicote trăseseră jaluzelele și acum Închideau ușa. De acum nu mai putea să intre nimeni. Dar cei dinăuntru mai aveau juma’ de oră pînĂ la Închidere. Îmi place aici, spuse Al. Acum nu mai e așa multă gălĂgie. Mai ții minte cînd ne-am cunsocut În New Orleans - eu eram pe vapor atunci - și ne-am dus să bem la Monteleone și puștiu’ Ăla de ziceai că-i Sfîntu’ Sebastian chema oamenii la telefon, cu vocea aia ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din baie. Manolita, spanioloaica, foarte curățică, Îmbrăcată cuminte, etalînd ostentativ un fel de șic franțuzesc, foarte jovială, foarte demnă și cu o privire rece, stătea de vorbă pe pat cu un ziarist englez. În afară de gramofon, nu se auzea prea mare gălĂgie. — Asta e camera ta, nu? mă-ntrebă ziaristul englez. — E Înregistrată pe numele meu la recepție. CÎteodată mai dorm aici. Dar whisky-ul al cui e? mai Întrebă el. — Al meu, spuse Manolita. Au terminat sticla ailaltă, așa că am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spusele țiganilor că-i prințesa lor, că pe afiș apărea cu o salbă de galbeni la gât, nu știau ce să creadă. — Hai veniți să vă plătiți biletele!s-au hotărât cei de la casă. — Să nu dea dracu’ să faceți gălăgie, că vă scoatem în șuturi. — Ho!domnule, dar ce v-am făcut dă nă răpăzâți așa? Om fi noi țâgani, dar nă știm locul. — Tocmai că nu-l știți. Haideți cu mine să v-arăt, se oferă unul din cei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
am amețât dă cap? — Imediat. Când au ajuns și-au ocupat locurile ușurați. —Bogdaproste,domnule, că dă n-ați fi fost,zău neam fi rărtăcit prântră’ atâta năiman dă scăuneamă și dă lume. Dumnezeu să vă ajute! Să nu faceți gălăgie că vă scot afară! Nu facem. Ne credeți chiar atât dă proști? Nu peste mult timp s-a tras cortina și acordul muzicii. Apariția Prințesei în rolul Constanței, a fost întâmpinată de ropote de aplauze, solista fiind foarte îndrăgită de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Sigur, da! Precum îți povesteam, în câteva secunde, incidentul s-a și încheiat. Iepurele agorafob a rămas stabil, pe poziția lui, ca să monitorizeze drumul, iar atacatoarele s-au domolit și s-au retras. S-au cărăbănit pâș-pâș, ca proastele, fără gălăgie, exact pe-acolo pe unde veniseră. Arătarea albă m-a privit din nou, ca și cum ar fi vrut să-mi zică ceva, de genul, "Ți-a plăcut spectacolul?", mi-a fluturat un salut șmecheresc, flegmatic și scurt, dintr-o ureche, s-a-ntors
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă sprintenă, care alungă câinele. ― Aici șade, mă rog, domnul învățător? întrebă Titu nehotărât. ― Aici, aici, poftiți!... N-aveți frică, nu mușcă, dă-i încolo de nebun! Face și el gălăgie ca să-și plătească viața! adăugă femeia, văzând că străinul trage cu coada ochiului spre dulăul care, până să se potolească, mai hămăia din când în când neîncrezător și răgușit. În cerdac apăruse un bărbat de vreo treizeci de ani, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
desparte de cuconul Grigoriță. I-a spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte. Așa că cine știe când și cum va mai veni cuconița pe-aici, ca să mai poată vorbi cu dumneaei. Vestea aceasta încurcă mai rău limbile. Se încinse o gălăgie ca la cârciumă. Imputările se îngroșau. Trifon Guju, mai încruntat și cu glas mai ursuz ca totdeauna, aruncă în obraz primarului că până mai deunăzi și el a spus că nu-i bine ce face Luca, iar azi o întoarce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrebă pe jandarm: ― Să dau drumul copiilor ori...? Și cum jandarmul strânse din umeri neștiutor, continuă: ― Adică, firește, de ce?... Bumbu Ștefan, ieși la catedră! Să ții liniște și să-mi scrii pe tablă pe cei ce nu ascultă și fac gălăgie, ai înțeles?... Să fiți liniștiți și cuminți, copii, că mă întorc numaidecît! Se uită la jandarm, parcă ar fi vrut să vadă pe figura lui ceva. Fața jandarmului nu spunea nimic. Ieșind în uliță, îi zise mai hotărît: ― Trebuie să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bilețelul popii în mână însă se pomeni gîndindu-se: " Cînd zice Tanța că vine? Miercuri?... Azi e luni... Vasăzică, tocmai poimîine..." A doua zi se înființă mai devreme la Drapelul. Ca niciodată odaia lui Roșu era plină de redactori și de gălăgie. Se discutau întîmplările de ieri de la Cameră și mai cu seamă un articol-manifest apărut în Glasul poporului, oficiosul opoziției, semnat de un fost ministru. Directorul Deliceanu tuna și fulgera comentând pasagiile, pe care un redactor roșcovan, veșnic revoltatul Bebe Antoniade
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i dădu cheia. În răstimp Modreanu trecuse în mijlocul ziariștilor și le spuse câteva noutăți răsuflate. Ca să le șteargă decepția, adăugă că după-amiazi la cinci are să le comunice lor ce-i va mai sosi, chiar înaintea ministrului. Ziariștii se retraseră cu gălăgia cuvenită. Titu Herdelea rămase singur, la urmă, se prezentă și întrebă în particular dacă are cumva vreo informație din Argeș, arătîndu-i că se interesează din pricina lui Grigore Iuga. ― A, domnul Iuga? exclamă Modreanu aranjîndu-și cravata la gât. Mi se pare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mulțumiți, oameni buni? Nicolae Dragoș mârâi ceva, dar, cum vorbeau mulți deodată și tot strigând de-a valma, nu i se auzi glasul, ci i se vedeau numai dinții, albi și puternici, ca niște colți de câine care mușcă. Din gălăgia tot mai aprinsă se deosebiră apoi îndemnuri către Pavel Tunsu să iasă înaintea prefectului, să ceară despăgubiri pentru bătaia și durerile copilului. Pavel se lupta să străbată prin înghesuială, ajutat de glasuri silitoare: ― Du-te, Pavele, ce ți-e frică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui, la câțiva pași, veneau primarul și plutonierul, înconjurați de țărani, vorbind între ei încetișor, parcă să nu supere pe boierul lor care, cum mergea acuma în fruntea mulțimii, părea păstorul urmat de turma lui. La cârciuma lui Busuioc era gălăgie și veselie. Din prag, Cârciumarul salută cu mare plecăciune. După ce trecu bătrânul Iuga, zgomotul, care încetase o clipă, reîncepu. Se auzea limpede glasul lui Petre: ― De ce să puie mâna pe mine? 5 Oricât se silea avocatul Stavrat să-și uite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai curând, și atunci... De aici încolo fu rândul avocatului să liniștească pe Nadina și să se ducă, în câteva rânduri, la șopronul unde lucra Rudolf, să vadă dacă mai are mult până să sfârșească... Pe la ora cinci apoi auziră gălăgie în curte. Era prefectul Boerescu, care, plecat din Amara, vorbise și aici, în Lespezi, țăranilor și acuma venea să facă o scurtă vizită Nadinei, s-o felicite că tocmai în zilele acestea tulburi a coborât în mijlocul sătenilor, dând pildă de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]