1,263 matches
-
cămin nou. Nu va fi ușor, dar în clipa asta se simte mai liniștită și consideră asta un semn bun. Până și zgomotele care se aud de dincolo de pereții ei par liniștitoare. Familia din dreapta ei are o ceată de puradei gălăgioși, un tată care țipă ca să-i potolească. În stânga ei, e un pian dezacordat, un pianist începător. Vizavi e bucătăria comună, cu zgomotele și mirosurile sale. Zdrăngănitul tigăilor și aroma de usturoi și sos de soia. Se simte ca trezită dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
meu și ca lider care și-a câștigat propriile drepturi. Ce anume se ascunde în spatele acestei purtări, de fapt? Cum de pretindeți că nu este îndreptată împotriva mea? Luați voi puterea, atunci! Hei, mareșale Tan, și tu, Chen, cel mai gălăgios, cel care ții morțiș să-ți impui opiniile! De ce nu o arestați pe soția mea? Scoateți-o afară! Împușcați-o! Apăsați pe trăgaci! Distrugeți cartierul general al Revoluției Culturale! Exilați-l pe Kang Sheng, scăpați de mine o dată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
animal respingător! Pha!... Sări mai sus, se adună colac pe marele birou consular și adormi imediat. Ajuns, în sfârșit, în lumea viselor plăcute, Bichon oftă ușurat și porni în căutarea altor căței. Destul de curând, nimeri într-o haită de semeni gălăgioși, dornici de o mare zbenguială. Tot sărind și alergând, căzu într-un strat de levănțică. Mirosea cu adevărat câinește! A o mie de oase îngropate, a o mie de gândaci, a o mie de râme... Se rostogoli de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai văzut eu ceva asemănător: Într-o carte. Numai că, În carte, ducătorul de cruce nu era așa de vesel ca tata: cu păru-n văz și cu ochii albiți de băutură; nici atât de veseli și de băuți și de gălăgioși Însoțitorii. Iar pe acela Îl băteau - adevărat, numai unii, dar pe tata nimeni nu-l bate. Apoi tata, În carte, nu trântea crucea În mijlocul curții și n-o spărgea cu toporul; n-o stropea cu gaz și nu-i dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a Rusului - care-i... precum țara: nesfârșită; cât vezi cu ochii; jumătate de glob pământesc... Spre deosebire de prostia Neamțului: În colțuri, cubică, bine gospodărită, ai crede o mașinărie de-a lor - nemțească... Prostia noastră națională e, cum să spun eu: proastă, gălăgioasă, măruntă... Românul vrea să se dea drept un cocoș falnic, plin de pene, de țănțoșenie - când, În realitate, e un căcâcea; un tiriplic; un mai-mult-decât-nimic, un fel de vrăbioieluț, jumulit și de-râs... Atunci mi-am zis că prostia-națională e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
câteva notabilități se desprind din delegație ca să se Îndrepte către Nizam. Vizirul e impasibil, ajutoarele sale se agită În jur, dar el Îi privește și Îi ascultă fără să reacționeze. Nu trebuie să ni-l imaginăm ca pe un stăpân gălăgios al palatului. Deși pare a fi pretutindeni, prezența sa seamănă curând cu a uni mânuitor de păpuși, care, cu atingeri discrete, le imprimă celorlalți mișcările pe care le dorește. Tăcerile sale sunt proverbiale. Nu arareori un oaspete petrece o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
hangiul e adânc mâhnit: nici una nu e liberă pentru la noapte, tocmai au sosit niște neguțători bogați din Isfahan, cu copii și cu slugi. Ca să-i verifice spusele, nimeni n-are nevoie să consulte un registru. Locul geme de rândași gălăgioși și bidivii plini de fală. În ciuda iernii care Începe, Omar s-ar fi culcat sub cerul liber, dar scorpionii din Kashan sunt aproape la fel vestiți ca și faianța din partea locului. — Chiar nu există nici un colțișor unde să-mi Întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din minți, Îl acuză, Într-o scrisoare, pe conducătorul religios de iresponsabilitate, „pentru că nu-i păsa de consecințele grave pe care privarea de tutun le-ar putea avea asupra sănătății musulmanilor”. Dar boicotul se Înăspri și fu Însoțit de manifestații gălăgioase la Teheran, la Tabriz, la Isfahan. Și concesiunea a trebuit să fie anulată. — Între timp, reluă Rochefort, Djamaledin s-a Îmbarcat pentru Anglia. L-am Întâlnit acolo, am discutat Îndelung cu el; mi se părea descumpănit, nu făcea altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au lăsat rugate prea mult și au avut grijă să nu întârzie, căci timpurile erau grele și nimeni nu strâmba din nas la o masă de prânz. Cum se întâmplă întotdeauna când se întâlnesc oamenii de la țară, s-au salutat gălăgios și familiar, tata și mama le-au ieșit înainte la poarta grădinii și au umplut păhărelele cu rachiu. Au ciocnit și le-au dat peste cap, pe urmă au intrat în ogradă și oaspeții au avut numai cuvinte de laudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
acasă, dar acum fără neveste și pe masă n-a mai pus altceva decât sticla cu rachiu. Au turnat pe gât toți trei pahar după pahar, până când li s-a încleiat limba, gângăveau și vorbeau vrute și nevrute, iar tata era mai gălăgios decât cei doi la un loc. Își povesteau întâmplări din război, își spuneau glume porcoase și nici unul din ei nu voia să înceteze nici cu băutura, nici cu râsul fără măsură. Până la urmă a trebuit să-l luăm la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vezi în continuare de treabă. N-ai voie să dai bir cu fugiții, altfel degeaba te-ai ostenit. Asta o spuneau cei din clasele mari, ei se pricepeau la asemenea lucruri. Dintre oamenii întâlniți pe drum, unii erau agitați și gălăgioși, înjurau, priveau mereu împrejur, alții erau serioși și tăcuți, câte unii duceau câini în lesă, pisici în brațe, canari în colivie. Bagaj puțin. Părinții își țineau copiii de mână. Am întâlnit prieteni, colegi de școală, profesori. Fețe cunoscute. Ici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
prea pe față îi amenințam că n-am să le mai permit să mă însoțească la întâlniri, mă prefăceam că abia atunci observ fetele și mă duceam înspre ele. La rândul lor, și fetele chicoteau și, cu cât deveneau mai gălăgioase, cu atât îmi plăcea mai tare. Așa am cunoscut-o pe una din ele care era deosebită și cu ea am avut asemenea experiențe. Ne întâlneam lângă șinele de tren, la marginea unui lan de grâu. Mă târam afară printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cascheta drept pernă. Pe cer s-au ivit ciorile. Vara, ele zburau în fiecare zi, dis-de-dimineață, la țară în lanurile de grâu, departe de șosele, unde se îndopau făcând gălăgie și ciondănindu-se. La asfințit se întorceau în oraș, la fel de gălăgioase. Umpleau cerul, parcă ar fi fost o paradă militară a ciorilor. Veneau cu sutele și în valuri. Așa trebuie să fi arătat cerul în timpul războiului, când se apropiau bombardierele huruind, m-am gândit. Ariana încă nu apăruse și Paul Newman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îi urcam pe scări, așteptând primul lor plonjon în această lume, îi momeam cu castronașe mici pline cu smântână, le miroseam blănița, de care se lipise aroma lăpticului cald. Iată și terasa dinspre vest, aici își aveau cuibul porumbeii cei gălăgioși, care se aciuaseră sub țigle și murdăreau podeaua terasei cu găinațul lor, iar mama striga, când vom scăpa de porumbeii ăștia, ne vor îmbolnăvi, alungă-i de aici înainte să ne contamineze pe toți, iar tata privea cuiburile lipsite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
reținere față de ai mei și nu-mi propunea niciodată să ieșim împreună pentru a-i cunoaște. O văd pe Daisy dând din cap aprobator. Ea mi-a spus întotdeauna că lui Patrick nu-i plac prietenii mei, pentru că sunt prea gălăgioși. Era politicos, atâta tot; trebuia să ne fie clar tuturor că se întâlnea cu ei de dragul meu și nu pentru că i-ar fi plăcut pentru ceea ce sunt ei. Totul se desfășura în termenii lui. Ne uitam la filmele care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să discut cu ea între patru ochi? — A, nu! Cel puțin nu încă! E prea devreme. O să fii surprinsă cât de importanți pot fi unii care la început te enervează cumplit. Și în grupul nostru există un tip absolut îngrozitor - gălăgios și de nestăpânit - căruia cu greu ne abținem să nu-i spunem câteva. Cu toate acestea, mereu vine cu câte ceva interesant, profund. Adesea mă impresionează și chiar îmi dă de gândit. Până la urmă, e un exercițiu de toleranță. Sună banal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dacă nu alegi punctul de vedere). Micul refugiat care abandonează adăpostul familial și pătrunde În așezarea tentaculară, pe strada mare merge Întins și, râvnitor, se sperie de Fundătură. Fundătura era locul de adunare al bandei Fundăturii. Copii de la țară, murdari, gălăgioși. Eram prea de la oraș, era mai bine să-i evit. Dar ca să ajung În piață, și la chioșc, la papetărie, afară doar dacă nu Încercam un periplu aproape ecuatorial și prea puțin demn, nu-mi rămânea decât să trec prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Adică ce te face să te încrezi așa de mult în inspirația ta? Inspirația n-are decât implicații estetice. Apoi...apoi liniile tale nu valorează nici măcar cât un cuvânt. Nu poți fi profet. Ești doar un desenator abstract, un suprematist gălăgios care doar visează la sensuri profunde. Cine ți-a dat ție „sensurile” pe mână, mă rog? Iar mergea placid mormăind rapid vorbele mele. Zici că voia să le învețe pe dinafară. Mi-am dat seama brusc că mă „înghițea” încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din plonjon, de doi haidamaci hidoși, bine-putreziți și este eviscerat numaidecât de către aceștia, care se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în sângele său, ca șopârlele! Pe deasupra Fosei Infernului, se pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat. Haoleu, tăticu', ce prăpastie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
glasul lui parcă domina tot vacarmul gării. În sfârșit, când se mai potoli vălmășagul, tânărul Iuga coborî și el, găsi anevoie o trăsură și porunci să-l ducă acasă în strada Argintari. Birjarul apucă pe calea Griviței, lată, murdară și gălăgioasă, cu fel de fel de magazine, în fața cărora vânzătorii se războiau cu trecătorii șovăitori să-i facă negreșit clienți, cu zeci de hoteluri, hanuri și ospătarii menite să adăpostească scump și prost pe călătorii pe care Gara de Nord îi vărsa capitalei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca un cocoș tânăr și fără pricepere. Pe țiganul cu vioara nu-l răbda inima să nu riposteze pe dată: ― Foaie verde păpădie, Viața-i numai veselie Pentru cine nu-i Ilie Toată hora împreună cu privitorii izbucniră într-un râs gălăgios. Râse și băiețandrul pe care-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de răsună văzduhul. Dar hora, un lanț de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mușchii brațelor ca niște căngi de oțel și cum îi cresc mereu puterile, cu cât își înfige picioarele mai dârz în pământ. Își recăpătă calmul complet. Ajunse iarăși veselă în Amara și, coborând din sanie, râse de toată întîmplarea, ciripind gălăgios: ― Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată de bătaia gerului, cu mustăcioara aburită și pișcată de sloiuri, cu ochii mici, sfredelitori, în care se jucau licăriri vii de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e ca ovăzul la gîște! Oamenii ieșiră încetinel, se mai opriră în ogradă, apoi în uliță, grupuri-grupuri, chibzuind și sfătuind. ― Nu le vine la socoteală, cum să le vie, să asculte durerile oamenilor! zise Ignat Cercel într-un grup mai gălăgios. ― Vezi bine că nu, făcu și Toader Strîmbu. Că dacă stăpânirea împarte moșia, apoi are s-o împartă la cei săraci și fără pământ, iar dânșii suflă a pagubă! ― D-aia tot umblă s-o ia dânșii, ca să n-apuce stăpânirea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de mână, măi Pavele, să te duci cu dânsul, așa oblojit și chinuit cum e, la curtea boierului și să ceri să-ți plătească durerea acuma, îndată? Pavel întoarse capul spre cârciumar, încurcat, în vreme ce împrejurul lui se înălțau alte îndemnuri gălăgioase: ― Du-te, Pavele!... Că bine zice Cristea! Aide, Pavele, nu mai sta în cumpănă!... Trebuie să-ți plătească! În sfârșit țăranul bâigui șovăitor: ― Aoleu, oameni buni, mă mânați să mă stâlcească și pe mine?... Că doar n-o să se sperie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai asudat ca alte dați, căci afară bătea soarele și, dând mâna plictisit cu câțiva, șoptind "bonjur, monșer", se prăvăli pe un scaun liber de lângă Roșu. Intrarea lui, ca unul ce culegea informații politice din izvoare înalte, potoli zelul limbuților gălăgioși. Observând că tace, ca să-și dea mai mare importanță, Roșu îl întrebă ironic, dar și curios: ― Ai adus ceva, Antimiule? ― Ceva foarte important, nene Roșule! exclamă reporterul patetic. Din nenorocire nu pentru noi, cu toate că pe noi ne privește de aproape
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]