2,545 matches
-
în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii se răsuceau cocoloașe-cocoloașe, ca niște funii mari: când alburii, când negri ca balaurii, de ziceai că o să cadă ploaia cu găleata, dar cum veneau, așa se și topeau... odată cu speranța țăranului care și-o pierduse în rugăciuni la Cel de Sus, ca să se milostivească odată și să ude pământulnul aprins de atâta secetă. Numai în zori, câțiva nori, rătăciți pe marea
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
sâmbăta, când era zi de târg și veneau țărani de nu aveau loc să stea la mese și beau la tejghea da-n-picerelea. Nea Gheorghe avea în „pimniță” câteva butii mari cu vin, vreo două cu țuică de prună și o găleată de tablă zincată plină totdeauna cu apă și lângă ea, o cană de tablă smălțuită cam de o litră pusă pe un taburel de lemn. Regula era că primul kil de vin se dădea de la butoi, „nebotezat”. La al doilea
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
și el, cred că avusese sfrenție, cum i se zicea la sifilis. -Nea Gheorghe, eu nu mă fac conțopist la primărie, eu o să mă fac inginer, am să am o fabrică cu muncitori mulți și am să fac bani cu găleata. -Vorbești în dodii și umbli cu capul în nori, păcat că ești băiatu’ soru-mi. Nea Gheorghe era băiatul ăl mai mare a lui Vasile Olărescu din Gura Nișcov, comună mare și bogată la poalele dealurilor de lânga Buzău. Vasile Olărescu
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
restul lumii și-atunci să vezi soartă grea pe capul lor!” Ba chiar, la un moment dat, scriitoarea își susține această afirmație printr-un exemplu grăitor dintr-un film de pe „Animal Planet”: „Adunase unul o mulțime de gândaci într-o găleată... ce credeți că făceau creaturile?! Cum ieșea unul la suprafață, căpătând o poziție mai avantajoasă, cum ceilalți se cățărau pe el și-l trăgeau la fund...” - o realitate a zilelor noastre... Realul și fantasticul, două noțiuni abstracte, continuă să „conviețuiască
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]
-
mie nu-mi convine că uite, știind io dă situație, ce-mi zâsăi și-i spusăi șî nevestii?! Că pe urma lu’ matali pă-n mijloace specifice am și io partea mea, așa că drept să-ț’ spui suntem în aceeași găleată! Ce-i dă făcut (habar n-avea că asta se întrebase și Lenin la un moment dat, probabil într-o conjunctură asemănătoare, că nici cu boala aia de nevastă-sa nu era de glumit)? Veronel repetă clasica figură a vițelului
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
Capitolul III Era ora trei dimineața. Romelia deschise ochii și privi către felinarul cu lumină slabă din colțul străzii, care-și arunca razele-i dulci ca o binecuvântare, tocmai în cămăruța acestei copile. Adusese, încă din seara trecută, mai multe găleți cu apă și umpluse cazanul pregătit pe plita de fontă, iar acum trebuia să dea foc să o încălzeasca pentru înmuiatul rufelor. Cu ochii încă mijiți, se îmbrăcă repede și aprinse focul, își așeză patul și sortă rufele pentru înmuiat
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
singurul obiect vestimentar de vară. Știu că m-am dus odată să beau apă din puțul lu' Cuță, deși până acasă nu era mai mult de o sută de metri, dar una e să iei apă cu cana dintr-o găleată banală și cu totul alta să te lauzi cui avea vreme să te asculte, eu am scos apă din puț, la fel ca oamenii mari. Noroc cu ghinionul care m-a lecuit, că mi-a intrat cămașa printre uluci, a
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
electorat”. Pe drept cuvânt țara întreagă pierde timp prețios datorată nu numai comodității funcționarului care funcționează în cele mai înalte funcții funcționărești ci și a birocrației care „justifică” inactivitatea. Uneori inactivitatea este ascunsă sub o super-activitate. De exemplu „POPORUL” vrea găleți, țuică și mici pentru un „VOT”, iar „NOI PERTIDELE” trebuie să i le oferim!. Lenevia care se ascunde sub această super-activitate este mai puțin vizibilă dar există. Este mult mai ușor să „cumperi” un vot în loc să lămurești intențiile binevoitore cu
ŢARA TIMPULUI PIERDUT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348686_a_350015]
-
nr. 1564 din 13 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului E SĂRBĂTOARE E sărbătoare în cireș: Floare cu floare, fără greș, S-au strâns într-un imens buchet Să facă fluturii balet. Albinele se duc și-n prun Și mierea în găleți o pun, Cintezele să cânte vin, Miroase câmpul a pelin. Și viața crește strop cu strop Și se revarsă în potop, Iar primăvara scrie-ncet Cu flori și frunze, un sonet. Referință Bibliografică: E SĂRBĂTOARE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN
E SĂRBĂTOARE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348757_a_350086]
-
degetele de la mână. S-a lovit rău de tot, îi dădeau lacrimile. Când tractorul începu să gonească la vale, noi cei din cabină am început să săltăm până în tavan. Am făcut cucuie în cap. Afinele s-au răsturnat, noroc că gălețile erau legate cu baticuri la gură. După niciun kilometru, n-am mai putut suporta teroarea din cabină și am cerut șoferului să oprească, să coborâm. Ah, ce liniște și bine era acum să mergi pe jos către casă, luând-o
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
sat, tolerat de frânar, în funcție de cât de cunoscut era cu acesta. Pe liniile de trenuleț mai circulau și vagonetele de serviciu ale muncitorilor de la calea ferată. Acestea, pe timp de vară, le vedeai încărcate ciorchine cu femei și copii, cu găleți pline de zmeură, afine, ale oamenilor care plecau dis de dimineață la cules prin parchete. Vremurile acelea au trecut. Acum „bâzâie” prin comună, dar și prin sate, mașinile lucioase ale urmașilor foștilor localnici, sau ale cunoștințelor acestora venite să stea
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
prin tot corpul său și stomacul imediat îi cerea ceva de mâncare. Cât tatăl era plecat la magazia în care țineau butoaiele cu vin și damigenele cu țuică, Săndica a luat trei pahare înalte din bufet, le-a spălat la găleata cu apă de afară, așezându-le pe o tavă din plastic cu mânere. - Noroc, tată, și bine ai venit acasă! Stai barem mai mult? - Sărut mâna, stai să-i duc și mamei un pahar. O săptămână încheiată și s-ar
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
oamenii la vot. Să fie foarte limpede! Alegătorii, la prezidențiale, votează după cum îi taie capul. În cazul celor alfabetizați! De multe ori, după impresia artistică! La ceilalți e simplu: sacoșa, sticla, doza... E demonstrat. România profundă reacționează funcție de greutatea plasei, găleții, a sunătorilor și a promisiunilor deșarte. Nu se iau după ce spune primarul sau șeful de la județ, senatorul sau deputatul. Toți ăștia sunt văzuți, de bobor, ca fiind capii mafiilor locale! „Există riscul mafiotizării României”, răcnește jurnalistul Rică. Care risc? Nu
TABLETA DE WEEKEND (74): VREAU O ROMÂNIE ÎN CARE ÎNJURĂTURA SĂ NU MAI FIE POLITICĂ DE STAT de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349404_a_350733]
-
ca formă și mărime, doar că sunt roșii când sunt coapte, sau alb cu roșu când dau în pârg. La așa veste, niște culegători de fructe de pădure pătimași ca noi, nu puteam rezista. Eu și mama, am luat niște găleți de plastic, am luat și un sac de rezervă pentru cazul când vom da de foarte multe merișoare, și-am plecat la munte. După o jumătate de zi de mers, am ajuns la o stână care era foarte aproape de pajiștile
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
îndurat de mine, m-au primit să dorm chiar în bordeiul de la stână, pe un prichici, lângă sobă. Era cald, nu ca în pod. Am dormit visând frumos. A doua zi am urcat încă odată pe munte, să mai completăm gălețile. Am strâns merișoare și într-un sac. Apoi am coborât la vale. După drum greu și chinuitor am ajuns acasă, seara târziu, frânți de oboseală. A doua zi am curățat merișoarele de frunzulițe și le-am pus cu apă, la
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
fântâna./ În livada de vișini/ Oare nu iese fata dimineața după apă?// Refren//3. A ieșit fata dimineața să ieie apă,/ Iar eu după ea ca un cazac m-am dus să adăp calul./ Îi ceream, îi ceream din mână găleata,/Dar ea nu mi-a dat-o./ Iar eu îi dădeam din mână inelul,/Dar ea nu l-a luat.// Refren” În cântecul „Oi ciornaia seciorna” de o domnișoară negruță se îndrăgostește un băiat. Ea merge la fântână să ia
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
E-un ciopor mare de oi. Da’ de păscut un’ să paște? (R), Șî se paște-n seninei. Da’ de apă un’ s-adapă? (R), Șî s-adapă în nori negri. Dară strunga care este? (R), E cearcănu’ luniei. Da’ găleata care este? (R), Este luna cân’ e plină. Dară cupa care este? (R), Luceafăru’ zâorilor. Da’ la strungă cin’ le dară? (R), Dară-ș’ (cutare fată) d-oichii-ș’ negri. Da’ la ușă cin’ le mulge? (R), Mulge (cutare băiat) bun băiat. (Cutare
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
ultima "nea a mieilor”, imediat după “babe”, iar cele de vară vor fi foarte secetoase. Victor a ieșit grăbit din casă, fără s-o trezească din somn pe tânăra sa soție, a mers la fântână, a scos din fântână o găleată cu apă proaspătă și rece și a umplut plosca din lemn de cireș sculptată cu motive florale, moștenită de la bunicul său din partea mamei, de-al lui Frunteș din Moșneni, un sat megieș, aparținător al comunei 23 August ca administrare. A
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-a pălit înainte de coacere. Curpenii nici să crească, nu au avut timp. Și cum lacul era secat din cauza secetei prelungite, nu aveai de unde să cari apă cu găleata să le dai un strop de viață la rădăcină. Cândva , aici în acest lac cu izvoare de suprafață, se adunau și apele ploilor abundente căzute peste câmpia dobrogeană, scurgându-se prin valea de la Spoială, zonă din care se scotea piatră
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
o saltea din pânză din fuior de cânepă țesută de mama iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic și îi încărca în căruță, apoi bota cu apă, o putină pentru a avea și apă pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, un calup de săpun de casă, lemne din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și alte obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie pe la începutul lui august, de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
la deal. N-am putut să-mi scot multe țoale și mi le-a luat apa, dar de câine nu m-am îndurat să-l las să moară înecat. Puhoiul de apa a venit prea repede și ploaia turna cu găleata, n-am putut să fug cu prea multe lucruri.” “Acum cu ce vă hrăniți?” “Mai mănânc bolbotine (fructe), mai îmi dau nepoții, mai ne dau și de la Primărie și mai sunt unii oameni în sat care n-au fost inundați
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
mai scumpi, șî di lefuri nu mai zâc, băi, dar nici di muncî nu găsăști, nici măcar di bodaprosti, di parc-aice o fătat, în Moldova me, tăț proștii! cî am vrut eu pi o babî s-o ajiut, sî-i duc găleata, di la fantânî pîn' la poartî; ci crediț cî mi-o spus, sărmana? ”du-ti, bre, vez-îț di drum, știu io cum îi șmichiria, cî ni-o mai dus unu’ căldarea șî-o plecat cu butelia!” hai la vot, cu
NE-AM DUS SULII, DE ZESTRE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348025_a_349354]
-
noi, dădeam fuga s-o anunțăm pe mama că a venit uncheșul Iacob, cu vitele. Dar mama nu avea entuziasmul nostru la așa veste. Nu-l prea avea la inimă pe Iacob, din motivul că acesta avea obiceiul să ceară găleți și ligheane și le ocupa cu lapte și smântână. Când îi trebuia mamei un vas, iaca, el era ocupat cu laptele lui Iacob! Uncheșul trebuia să facă degrabă rânduială cu laptele, ori să-l închege și să scoată brânză din
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
fai bre, aici? - Mă spăl pe picioare. - Păi acasă nu ai apă?! Cum să explic eu că această apă proaspătă, ieșită de la circa treizeci și cinci metri adâncime, a fost încărcată de Dumnezeu cu atât de multe elemente revigorante și că în găleata de apă de acasă, acestea încep să se evapore după numai câteva minute? Uneori chiar iarna, mă plimbam cu picioarele goale prin zăpadă, dar nu mai mult de unu două minute și din cauza asta nu am răcit niciodată. Ba mai
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
beția ploii care-a trecut. Libere, undeva pe bărăgane, șuvoaiele se îmbrățișează. Pentru câtă vreme însă?! Dedicație În cumpăna serilor-fântâni pline ochi de neliniști voi legăna pentru tine șoapta dorului nebun de atâta așteptare. Cheamă-mă, și-ți voi umple gălețile cu picături de rouă în fiecare dimineață! Amintire De când te-am văzut sufletul meu zburdă copilărește. Ochii noștri știu să vorbească mai bine, gesturile noastre trădează iubirea cea nouă și nimic nu pare că-nțelegem. Iubirea iernii Repetai într-una
CUVINTE DE IUBIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348151_a_349480]