4,792 matches
-
Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016. Mi-dor de roșu,Doamne, dor de roșu ce-n august prea ușor se lasă secerat cu spicul grâului în brațe. Mi-e dor de galben, Doamne, dor de galben ce-n fiecare seară, într-o clepsidră moare din dragoste de lună. Mi-e dor de verde, Doamne, dor de verde ce iar, către apus de toamnă, pădurii-i spune:adio!pentru un alb de iarnă. Mi-e dor și
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
între mare și cer în fiecare noapte. Mi-e dor, Doamne, de culori... Citește mai mult Mi-dor de roșu,Doamne,dor de roșu ce-n august prea ușorse lasă secerat cu spicul grâului în brațe.Mi-e dor de galben, Doamne,dor de galben ce-n fiecare seară,într-o clepsidră moare din dragoste de lună.Mi-e dor de verde, Doamne,dor de verde ce iar, către apus de toamnă,pădurii-i spune:adio!pentru un alb de iarnă
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
în fiecare noapte. Mi-e dor, Doamne, de culori... Citește mai mult Mi-dor de roșu,Doamne,dor de roșu ce-n august prea ușorse lasă secerat cu spicul grâului în brațe.Mi-e dor de galben, Doamne,dor de galben ce-n fiecare seară,într-o clepsidră moare din dragoste de lună.Mi-e dor de verde, Doamne,dor de verde ce iar, către apus de toamnă,pădurii-i spune:adio!pentru un alb de iarnă.Mi-e dor și
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
pioasă Și poruncă vrea să pună Să aducă vremea bună! Să ne între în hambare Cu porumb pentru mioare Și în fân să pună dor, Pentru anul viitor... Vântul scutură din plete Și mai face piruiete, Verdele deja oftează Peste galben el migrează. Pescăruși sărută valul, Uneori pe tâmplă malul, Pe catargul unui vas Un zefir a prins și glas. Ară timpul fără plug, Anii toți încet se scurg Și notează-n calendare, Răsărit și apus de soare. 20 august 2015
ARĂ TIMPUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365584_a_366913]
-
în continuare și să mă chinui. Unitatea rusească a plecat din sat într-o dimineață de mult pe o năpraznică ceață cu un convoi întreg de căruțe, era toamnă de-abinelea, miriștiile rămăseseră negre în urma noastră, porumbul dăduse și el în galben, undeva pe lângă noi se-auzeau învolburate apele Mureșului, șoșotul valurilor mă ținea într-o amorțeală dulce. În urma lor, nemții minaseră terenul, echipe germane și hortiste lucrau de zor la plantarea minelor, se săpau observatoare și convoaie de mașini urcau și
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
Să fiți cuminți! Să nu ieșiți afară ca să dea vulpea cea șireată peste voi. Iepurașii mișcând din urechiușele lor ascuțite, răspund în cor: - N-o să ieșim nicăieri... Promitem! Era o zi de toamnă târzie, pădurea era pictată în nuanțe de galben și maro, vântul șuiera printre crengi scuturând frunzele îngălbenite. Din depărtări, ajungea până la iepurași, ciripit voios de păsărele. Înserarea cobora lin peste pădure și peste culcușul lor. Deja trecuse destul timp de la plecarea mamei, iar celor doi iepurași li se
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
impresionante” sau "variabile", valea "unde bătrânii cedri tronau ca niște împărați printre pini și alți arbori", câmpia "ce se deschidea în fața noastră ca un evantai verde, picurat din plin cu lacrimi galbene, culturi de rapiță înflorite în cel mai superb galben ce-l poți vedea primăvara, pomii încărcați de floare - parcă în același timp în care s-a produs limpezirea sufletelor noastre, , livezi de portocali, lămâi și pomelos plini de fructe coapte și flori în același timp, umplând atmosfera din jur
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
în fața acestei frumuseți dumnezeiești. Îmi vine greu să cred că tot ceea ce văd este real. Mai degrabă, cred că cineva misterios a combinat culorile de la tonurile pale la cele mai aprinse pasteluri, cum arareori întâlnești, de la verdele în degrade ... până la galbenul aprins, de la portocaliu la ruginiu, aduse până la desăvârșire. Sunt peisaje de o frumusețe copleșitoare, divină, trezind în inima mea pacea, iubirea, liniștea, armonia. Această frumusețe este învăluită în parfumul Crizantemei Regale, o floare ale cărei splendori te cuceresc pentru totdeauna
JAPAN-SIMFONIA TOAMNEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366163_a_367492]
-
o făcea vizibilă, ci de cea interioară, care îi săpa zi de zi șanțuri adânci în existența sa: Amurgul galben m-a îngălbenit, și m-apasă, / Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg (Scântei galbene). În creația poetului galbenul este stânjenitoarea culoare a bolii, nu a luminii eminesciene, ci un semn al oboselii fizice pentru că această oboseală este un rezultat al existenței unei lumi ce îl extenua. Bacovia trăiește în interiorul umbrit de răvășiri, de neînțelesuri sau mai bine spus
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
nu-l ajută: - Valsa o blondă-n alb, și cu pantofi de-argint ... / Aprind, pe masă lampa, și iarăși mă dezbrac, // Mă clatină spre pat al insomniei pas - / În creierul meu plânge un nemilos taifas (Dormitând) lăsându-se doborât de galbenul pământiu al bolii sale, care îl petrece spre negrul cenușiu. Este un cenușiu care va începe să-i tulbure energiile telurice încă din 1914 și va culmina, șapte ani mai târziu, în anul 1921, secătuindu-l până în clipa în care
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > TRANDAFIRUL GALBEN Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 768 din 06 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Trandafirule galben, Ești rază din nimbul solar, Ești miracol divin întrupat, Și nu vreau să te culeg, Ci frunte-aș vrea să-mi așez În căușul petalelor tale, Delicate, fragile, suave. Să-nchid ochii și să inspir Parfumul-misterul sublim. În amfora inimii
TRANDAFIRUL GALBEN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351760_a_353089]
-
culeg, Ci frunte-aș vrea să-mi așez În căușul petalelor tale, Delicate, fragile, suave. Să-nchid ochii și să inspir Parfumul-misterul sublim. În amfora inimii aș aduna, Esența nemuririi. Aș căuta O picătură de rubin Strălucitoare, pe galben-auriu. Trandafirule galben, Nu vreau să te culeg, Vreau doar să-mi contopesc Inima, cu rubinul, auriul, Speranța și visul-sublimul. Referință Bibliografică: Trandafirul galben / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul III, 06 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
TRANDAFIRUL GALBEN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351760_a_353089]
-
de căzuse tocmai ea victima acestui măcel? Luă albumul și-l mai răsfoi încă odată, voia să-i publice fotografiile în ziar cu o mică biografie. Participase și ea la acel faimos pom de Crăciun, decupase perele, le colorase în galben și le prinsese cu bolduri pe crengile plopului golaș. Albumul era un fel de film al vieții: Maria mică cu niște buclișoare pe frunte într-un cărucior pe stradă cu maică-sa, apoi Maria în clasa a doua când o
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
a dus. Nu știu dacă a mâncat pensie doi ani. A făcut cancer la stomac, l-au deschis și l-au închis la loc, în două luni l-au înmormântat. Nea Ion trăiește, dar nu știu de ce este așa de galben la față. Galben și negru! Și tare slab, trebuie să-și pună pietre în buzunare când bate vântul, altfel cine știe pe unde mai ajunge! Referință Bibliografică: Să trăiești, domn doctor! George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 778
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
iubit nostalgia, doamnă, și surâsul culorilor, forța de a povesti, prin metaforă, prin simbol, prin lumină și umbră, prin misterioase vrăji făcute cu bagheta ce lasă urme de ulei policrom direct pe orizontul vieții noastre. Ți-am iubit albastrul, și galbenul, și violetul, roșul și albul, și negrul, și griul... Și dacă sunt îndrăgostit, doamnă, și-acum, de ceea ce ai pictat, pe văzduhul vremii noastre, asta este pentru că tablorile din volumul jubiliar m-au determinat să înțeleg că arta domniei tale
TABLOURI PE UN GRUND DE SUFLET NOBIL de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352014_a_353343]
-
un lac de vis, dintr-o poiană, un omăt de iarbă. La el noptile se topesc în argint și aur. Pădurea se transformă în templu. De fapt toată natura e un templu. Cromatica privirii lui e aparte, dominată de alb, galben și albastru. El vede prin ceață unghiurile închise unde se țese păiejenișul. La el lumea mică a gâzelor este o lume mirifică, umanizată și plină de miracole. Poezia lui de dragoste este litanie. Dorul și dragostea sunt cele două sentimente
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
de grâu, cinci prescuri, cam o jumatate de littru de vin și un sfert de litru de miere. Acum trei ani , a foast o lipsă mare de grâu, încât se vindea în acest ținut două banițe de grâu cu un galben. Cand a venit Postul Mare câțiva părinți au zis starețului nostru: - Anul acesta, avvo, să nu mai dăm săracilor, după cum este obiceiul, ca să nu lipsim mănăstirea, căci nu se gaseste grâu. Starețul a început să spună fraților: - Să nu întrerupem
LIVADA DUHOVNICEASCA (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352451_a_353780]
-
el sau altcineva risipește în juru-mi pânze colorate. Devin atentă. Culori și forme încep un dans magic și descopăr primăvara trecută,cu toată splendoarea ei. Vântul își continuă șoapta: - Anaaa! Anaaa! Anaaa! O balerină îmbrăcată în rochia albăstrie îmi aduce galbenul sclipitor al soarelui îngemănat cu verdele ierbii de vară. - Anna! Anna! repetă vântul. Mă aplec spre pânza ce-mi atinge piciorul și mă trezesc în plină toamnă. Cu șalul pe umeri o făptură angelică privește în zare așteptând iarna. - Anna
REGINA ŞI PÂNZELE EI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352485_a_353814]
-
oare Când voit-a Dumnezeu să nu mai avem hotare? Milcovul, fratele tău, în clipa de mântuire, Prinzând hora-n jurul său, l-am secat dintr-o sorbire, Înălțând pe-a' lumii astru, dintr-un sânge, dintr-un lan, Roșu, galben și albastru, suflet dac, suflet roman, Liberi, sub același soare, ne-am unit pe veci moșia Și cu apa-i din izvoare botezând-o România ... Acum este rândul tău, să nu ne mai stai în coaste, Din Ardeal la Chișinău
PRUTUL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352493_a_353822]
-
noapte ... ”. Zâmbetul rău reprezintă starea falsei existențe, căința pierderii unei circumstanțe în favoarea alteia: “Poet, și solitar ... ” (adjectivul solitar este des întâlnit în creația poetică bacoviană, sens al liniștii poetului-om în marea sa misiune de a crea cuvântul din idee) / “Galben, plumb, violet” (galbenul, sugerând paloarea trupul bolnav, plumbul, greutatea imensă a timpului care supune în stress mintea literatului, îngrijorându-I existența, iar violetul, amurgul și noaptea care pun stăpânire pe viul amorțit, eliberând din dimensiuni umbrele). “Odaia goală” este tocmai
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
reprezintă starea falsei existențe, căința pierderii unei circumstanțe în favoarea alteia: “Poet, și solitar ... ” (adjectivul solitar este des întâlnit în creația poetică bacoviană, sens al liniștii poetului-om în marea sa misiune de a crea cuvântul din idee) / “Galben, plumb, violet” (galbenul, sugerând paloarea trupul bolnav, plumbul, greutatea imensă a timpului care supune în stress mintea literatului, îngrijorându-I existența, iar violetul, amurgul și noaptea care pun stăpânire pe viul amorțit, eliberând din dimensiuni umbrele). “Odaia goală” este tocmai încăperea locuită de
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
valutar mi s-a părut scurt; cei peste șaizeci de kilometri i-am parcurs cu rapiditate în autoturismul cochet și cu volanul pe dreapta, pe autostrada șerpuind printre dealuri stâncoase sau câmpuri înverzite și pline de flori, majoritatea de un galben de vis. La Limassol ne-a întâmpinat o fantastică atmosferă de carnaval început de curând și care urma să dureze încă mai bine de-o săptămână. În amurgul splendid al unei zile lungi, obositoare dar fericite, eram din nou împreună cu
CIPRU (1) – ŢARA ÎN CARE MITUL AFRODITEI ESTE ÎNCĂ VIU! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350492_a_351821]
-
Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-dor de roșu,Doamne, dor de roșu ce-n august prea ușor se lasă secerat cu spicul grâului în brațe. Mi-e dor de galben, Doamne, dor de galben ce-n fiecare seară, într-o clepsidră moare din dragoste de lună. Mi-e dor de verde, Doamne, dor de verde ce iar, către apus de toamnă, pădurii-i spune:adio!pentru un alb de iarnă
DOR,DOAMNE,DOR... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350636_a_351965]
-
în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-dor de roșu,Doamne, dor de roșu ce-n august prea ușor se lasă secerat cu spicul grâului în brațe. Mi-e dor de galben, Doamne, dor de galben ce-n fiecare seară, într-o clepsidră moare din dragoste de lună. Mi-e dor de verde, Doamne, dor de verde ce iar, către apus de toamnă, pădurii-i spune:adio!pentru un alb de iarnă. Mi-e dor și
DOR,DOAMNE,DOR... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350636_a_351965]
-
să apuce pe o scurtătură, potecă marcată, care, deși mai abruptă, îl scotea fain - frumos la Dâmpu fără să mai calce prin noroi. Se nimerise a fi o zi splendidă de octombrie, pădurea strălucea într-o multitudine de culori, de la galbenul pal, până la roșul intens al anumitor copaci, care se iveau pe alocuri aidoma unor vâlvătăi de foc. De-o parte drumul era flancat de munte, de pe versantul stâncos și abrupt al acestuia înclinându-se arbuști cu ramurile dedesubt sfâșiate de
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]