5,094 matches
-
interioară și cea exterioară, sursa bunăstării, a bucuriei de a trăi în pace și bună înțelegere... Domnul Urlică Standhurst-Atârnați se așeză în fotoliu și oftă fericit. Purta la reverul salopetei de culoare neagră insigna de aur a Marelui Ordin al Gardienilor Revoluției, o distincție care-i dădea, printre altele, dreptul de a împușca fără nici o judecată, pe oricine nu era de părerea lui. Era acum directorul Marilor Arhive, după ce, mai bine de două decenii activase, ca simplu membru, apoi ca șef
PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357331_a_358660]
-
dansează pe spini sufletul (e)rodat expiră inspiră aspiră latura mea androgină lezează geometrii efeminate sunt ca Nero miros a sânge plebeu a matricid și-a poet port platoșa orgoliului semidoct lașitatea doarme perfect în sala de spectacol pe trandafiri gardienii o condamnă pentru virtute țineți ochii deschiși asistăm la repetiții brute latră câinii venal șatra mă cheamă la circ în lanul de grâu inflexibil cântă păsări cu portative în gușă îmi ascund sex-appeal-ul într-un labirint pe cer trecătorile munților
SENS(IBIL) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357482_a_358811]
-
aducându-le înaintea ochilor doar din câteva trăsături de condei. De la primele pagini îți rămân în minte imagini despre cum arătau spațiile interioare sau exterioare ale pușcăriei sau cum arătau trasaturile colegilor de suferința, ori ale personalului detenției. Moș Dumitrache, gardianul rămas aici din alte vremuri, în inima căruia nu s-a stins omenia, cu conștiința „încă nedenaturată de conștiința de clasă", era „un om voinic, nu prea inalt, brunet, cu mustața groasă ca două vrăbii, purtând cheile pe un inel
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]
-
ce prost fusese, nu putea s-o pitească și el undeva?... Se ferise de așa ceva că era pericol dacă te prindea cu lucruri dosite, legea era clară, îl mânca pușcăria, asistase la două astfel de procese la Tribunal când doi gardieni fuseseră condamnați pe viață... Sergentul își schimă trist privirea de pe acel om pe valiză și tăcu. Necunoscutul, văzând valiza, a sărit ca un nebun pe ea, îl îmbrățișă pe sergent, îngenunchease în fața lui și plângea în hohote de bucurie. ,,La
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
poză înrămată, Plânsul vostru n-are normă Unde suntem noi și voi Cine pe cine desparte Că visez numai strigoi Care scriu și citesc carte? Nu mai plângeți tată, mamă Nopți de veghe fără rost Chiar când lumea se destramă, Gardienii sunt la post! Goarnă, goarnă ce răstoarnă Țipete ca niște ciori Și la ora cinci le toarnă Din soldați în închisori! Referință Bibliografică: Intre ziduri / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 537, Anul II, 20 iunie 2012. Drepturi
INTRE ZIDURI de ION UNTARU în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357666_a_358995]
-
poză înrămată, Plânsul vostru n-are normă Unde suntem noi și voi Cine pe cine desparte Că visez numai strigoi Care scriu și citesc carte? Nu mai plângeți tată, mamă Nopți de veghe fără rost Chiar când lumea se destramă, Gardienii sunt la post! Goarnă, goarnă ce răstoarnă Țipete ca niște ciori Și la ora cinci le toarnă Din soldați în închisori! Referință Bibliografică: Între ziduri / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 625, Anul II, 16 septembrie 2012. Drepturi
ÎNTRE ZIDURI de ION UNTARU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358809_a_360138]
-
deținuților politici. A doua seară, au și dat alarma cei de jos de lângă morgă, unde era mortul: „Acum îl duce la groapă pe Părintele Felea!”. Într-adevăr, se auzea o căruță, o droșcă brașoveană, trasă de un cal, cu doi gardieni pe capră, ducând sicriul. Erau trei porți până la poarta principală și în liniștea nopții se auzea mersul calului. Noi stăteam sub pătură, era după ora 10, ora stingerii, nu ne mișcam. Acum începea prohodul. Toți cei 5000 de prizonieri politici
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
până la răscumpărarea deținuților dintr-un „beci domnesc”, șperțari ordinari, politicieni veroși, ba și a unui torționar din pușcăriile comuniste, singurul rămas după gratii fiind un tip condamnat pe nedrept pentru a dublă crimă comisă de alții, unul dintre criminali fiind... gardianul care-l păzește!... Cât despre prima piesă, ea înseamnă Visul meu Românesc de a face America în România, acaparată de neocomunism! E la modă în literatura actuală de la noi să se trateze comunismul și ororile lui. Le-am trăit, nu
TÊTE-À-TÊTE, NIG ȘI MIRCEA M IONESCU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359679_a_361008]
-
că în România trebuie să te bazezi pe pachete de acasă. Aici și ceilalți băieți sunt ok. Bineînțeles cu mici excepții, ca peste tot...” Nu e trist, nici vesel. Nu pare apăsat de zidurile tivite cu sârmă ghimpată, nici de gardienii care par construiți într-o fabrică după altă scară decât a noastră. Nu îl poți citi. N-arată ca un infractor. Dacă l-aș vedea pe un fundal alb aș paria că poate fi IT-ist sau inginer. Un inginer
Majorat la 16 ani () [Corola-blog/BlogPost/338267_a_339596]
-
și plec de la serviciu, a friend in need is a friend indeed. Capul în bască, mâinile în mănuși, Jose Saramago în geantă, de la Piața Sudului pe jos până la spital, cat de mult poate fi?, ajung. Intru în instituție, un domn gardian simpatic mă îndrumă spre biroul de informații: tot înainte, iar în capăt, stânga. Ah, cât de ușor e, și cât de drăguț! Ajung la biroul de informații, biopsie, rezultat, ridicat. Mergeți la aborator, subsol, tot înainte, dreapta, iar în capăt
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
tot la subsol, cred că poziționarea asta e o caracteristică pe care o au în comun toate laboratoarele din Univers. Dacă pe Pluto ar exista laboratoare, tot la subsol s-ar afla. Zis și făcut, am trecut subtil pe lângă domnul gardian de mai devreme, hop, pe scări în jos. Ajung în fața laboratorului unde mă întâmpină o doamnă cu spatele, care mă întreabă ce doresc. M-a luat prin surprindere, căci tocmai mă gândeam că-mi doresc o iarnă cu multă zăpadă
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
Când l-am întrebat unde e Policlinica, m-am simțit ultimul om. Mi-a spus cu un ușor dezgust că e la etajul 1 și că trebuie să urc pe scări. Așa am ajuns din nou la prietenul meu, domnul gardian. I-am zâmbit și m-a recunoscut. M-a indrumat către camera 11, poate, că 111 nu există, urcați pe scări până la 1 și scrie acolo. La etaj am dat peste un alt gardian care, doamnă, nu pot lăsa pe
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
din nou la prietenul meu, domnul gardian. I-am zâmbit și m-a recunoscut. M-a indrumat către camera 11, poate, că 111 nu există, urcați pe scări până la 1 și scrie acolo. La etaj am dat peste un alt gardian care, doamnă, nu pot lăsa pe oricine să intre, vă rog să mă-nțelegeți. Nu, desigur, dar unde e camera 111? Pauză. Urologia? Tot înainte și la stânga. Vă mulțumesc! Mă uit în jur și mă gândesc la moarte, zac trează
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
persoana, cine e, domnule, acest Dumitru, o fi vreo vedetă? Și, dintr-o dată, simt o nevoie acută de o plimbare cât toate zilele, de prăjituri cu cacao, de lapte, de clătitele de acasă. Îmi iau haina, îl salut pe domnul gardian la ieșire și plec cu mâna goală din spital, în ziua asta de dinaintea joii.
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
mass-media. Iar în ce privește legislația și aplicarea ei poate că nu ar strica să le aducem aminte profesorilor noștri de conduită că un evreu convertit la ortodoxie, devenit monah, Părintele Nicolae Steinhardt, scria în Jurnalul Fericirii că nu l-au deranjat gardienii din temniță, care-și făceau datoria, chiar în condițiile unei legislații comuniste hâde, ci gardienii care făceau exces de zel în activitatea lor. E momentul să învățăm să fim părinți. De acord. De aceea dramele compatrioților noștri sunt subiect de
Cazul Bodnariu. Bătaia e ruptă din Rai () [Corola-blog/BlogPost/338427_a_339756]
-
aminte profesorilor noștri de conduită că un evreu convertit la ortodoxie, devenit monah, Părintele Nicolae Steinhardt, scria în Jurnalul Fericirii că nu l-au deranjat gardienii din temniță, care-și făceau datoria, chiar în condițiile unei legislații comuniste hâde, ci gardienii care făceau exces de zel în activitatea lor. E momentul să învățăm să fim părinți. De acord. De aceea dramele compatrioților noștri sunt subiect de rugăciune. Să fim părinți rugându-ne unii pentru alții, ajutându-ne unii pe alții să
Cazul Bodnariu. Bătaia e ruptă din Rai () [Corola-blog/BlogPost/338427_a_339756]
-
intrat direct în sânge. Exasperată de lipsa veștilor despre fiul său de ani de zile, mama lui Jenică Arnăutu, care ajunge la Rm. Sărat în 1957 și care avea să moară aici după o lungă grevă a foamei, chinuit de gardieni, i-a scris lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Răspunsul a căzut ca un trăsnet. Consiliul de Stat o informa că fiul său decedase cu trei ani înainte. Relatarea emoționantă a surorii lui Arnăutu din proces merită să o citiți: „După aflarea morții
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut () [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
informație celui mic. Însă, dacă un copil s-a rănit din cauza faptului că a pus mânuța pe plită, creierul lui va învăța să asocieze acest obiect din casă cu noțiunea de pericol și în viitor frica va funcționa ca un gardian psihologic pentru a-l ține pe cel mic departe de plită”, explică psihologul, care spune că există două tipuri de învățare, învățarea scurtă - prin experiență directă, care uneori doare - și învățarea lungă, prin transmitere de informații. Îți recomandăm Cum să
Cum funcționează sistemul „luptă-fugă-îngheț” în copilărie și cum lăsăm cât mai puțin din amprenta noastră psihologică copiilor noștri () [Corola-blog/BlogPost/338914_a_340243]
-
radicale jihadiste. Aceasta este una din cauzele care au justificat debaterea în Parlament a unei legi care interzice femeilor cu vârsta sub 23 de ani să călătorească în străinătate fără acordul tatălui sau fără să fie însoție de un bărbat „gardian”. Sursa foto: Onnik James Krikorian În Tajikistan, în încercarea de a separa religia musulmană de stat, autoritățile laice au interzis purtarea vălului negru, a hijabului, mai întâi în școli, apoi pe stradă și în spațiile publice. În demersul de a
O călătorie în fostele republici sovietice din Asia Centrală îți arată cât de bine e în România () [Corola-blog/BlogPost/338456_a_339785]
-
avea nu una, ci două reviste, dar cea care conta era aia neoficială, independentă și alternativă. Oricum-ul scria despre liceu și campionatele lui de lapte gros, despre rap și graffiti - și era publicată cu aprobarea directoarei, nu împotriva ei. Gardianul liceului, domnul Bică, ne știa pe toți după nume și ne culegea blând din crâșmele de lângă liceu. Coșbucul avea crâșmele de lângă liceu și cele pe care le colonizaserăm (The Web Club pentru colegii mei hipsteri de mici, La Motoare, toată
Întâlnirea de 10+ ani: De ce (n-)am plecat din România? () [Corola-blog/BlogPost/338515_a_339844]
-
care le-ai partajat anterior. Pe măsură ce tehnologia este adoptată pe scară tot mai largă ca mijloc de creștere a afacerii, entități al căror obiect de activitate nu este colectarea datelor cu caracter personal sunt puse în situația de a deveni gardienii unor informații foarte prețioase - de exemplu comercianții care întroduc carduri de fidelitate. Nu este vorba doar despre datele considerate în general ca fiind personale, ci mai mult - comportamentul și profilul de utilizator al acelui client: ce cumpără , în ce condiții
Un subiect care devine cel puțin la fel de important ca plata taxelor () [Corola-blog/BlogPost/338647_a_339976]
-
Sârbii și-au dat imediat seama că lucrurile nu sunt așa cum par, dar românii nu s-au descurajat și au continuat jocul. Perseverenți, compatrioții noștri se trezeau în fiecare dimineață devreme și se spălau cu zăpadă, sub ochii uluiți ai gardienilor sârbi. Era un ger de crăpau pietrele, însă nu conta - ei strigau toți odată, în germană: „Eins, zwei, drei” (Unu, doi, trei) și se spălau cu zăpadă. După ce i-au urmărit astfel câteva zile, sârbii au spus: „Neamțul e tot
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339942_a_341271]
-
Aici este locul unde îți recitești cărțile din tinerețe și unde enigmele dobândesc noi semnificații, câte una pentru fiecare păr alb. Hoinărești pe străzi știind că ești nebun, posedat, fiindu-ți clar că toate aceste chipuri reci, indiferente, sunt ale gardienilor tăi. Aici, toate granițele se șterg și lumea ți se revelează sub adevărata ei înfățișare de groaznic abator”. Romanul este liric, savuros, plin de comparatii ingenioase și neașteptate, de visări cu ochii deschiși, de metafore uluitoare care te fac să
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
Piața Libertății, ca să mă salute, fiind că mă văzuse așteptând în stație!!! - Să nu vă speriați dacă vedeți pe cineva care arată fix ca mine și nu vă salută. Că ăla nu sunt eu. E fratele meu geamăn, care-i gardian la Penitenciar. Spre sfârșitul anului al III-lea, mă pomenesc cu el că mă întreabă dacă n-am un post liber la Catedra de limba română, căci tare ar vrea să rămână aici, unde toată lumea îl cunoaște, de la portar la
DOMNUL MARINCAŞ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342027_a_343356]
-
Părintele Dimitrie Bejan, preotul militar trecut prin lagărele siberiene și apoi prin penitenciarele României comuniste a experiat nu numai puterea de rezistență pe care rugăciunea o dă celui întemnițat, dar a trăit fericirea unei rugăciuni făcute în suferință, când ciomegele gardienilor curgeau pe trupul istovit fără însă ca acesta să le simtă. Salvat de rugăciune și de dangătul clopotelor ce a pătruns prin pereții celulei în care era zidit de viu, Nicolae Cojocaru, un ofițer român ce cunoscuse rigorile Vorkutei siberiene
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]