7,253 matches
-
nevăzută, iar cavalerii, sub conducerea lui Roland, s-au întors pe drumul pe care venise el. Nu a trecut mult și au ajuns în câmpia cu giuvaieruri. Rinaldo, când s-a văzut în mijlocul atâtor bogății și-a amintit de sărăcia garnizoanei sale din Montalban, și nu s-a putut împotrivi ispitei de a lua ceva cu el. Un lanț gros de aur încrustat cu diamante mai ales, a fost prea mult pentru rezistența lui, astfel că s-a aplecat și l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
hoț din toată Africa, se însărcină cu această ispravă. Pentru a-și îndeplini misiunea, el a luat drumul cel mai scurt spre regatul Angelicăi și a ajuns sub zidurile Albraccăi tocmai în momentul când armata vrăjmașă asedia cetatea. În vreme ce atenția garnizoanei era absorbită de bătălia ce se da jos, el a escaladat zidurile, s-a apropiat de prințesă neobservat, ia tras, pe nesimțite, inelul din deget și izbuti să fugă nevăzut. S-a grăbit apoi să ajungă la marginea mării și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să pătrundă în cetățuie unde a povestit Angelicăi toate aventurile sale din momentul plecării pâmă la despărțirea de Rinaldo și de ceilalți, care pornseră în ajutorul lui Carol Magnul. Angelica i-a vorbit la rândul ei despre starea deznădăjduită a garnizoanei și marele forțe ce o împresuraseră. Iar în cele din urmă l-a rugat pe Roland s-o ajute să scape din primejdia în care se afla și s-o ducă în Franța. Roland, care nu bănuia că dragostea ei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ar fi putut primejdui viața. Ceea ce Rogero luase drept Btadamanta nu fusese decât o nălucire. Fermecătoarea prințesă era departe, cu inima plină de neliniște pentru Rogero a cărui întoarcere a așteptat-o îndelung. Împăratul îi dăduse în pază orașul și garnizoana Marsiliei, iar ea ținea piept dușmanului cu vitejie. Într-o zi Melissa i-a ieșit pe neașteptate înainte și fără a-i da pas să-i pună vreo întrebare, vorbi: Nu te teme pentru Rogero, el trăiește și ți-e
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ar fi putut primejdui viața. Ceea ce Rogero luase drept Btadamanta nu fusese decât o nălucire. Fermecătoarea prințesă era departe, cu inima plină de neliniște pentru Rogero a cărui întoarcere a așteptat-o îndelung. Împăratul îi dăduse în pază orașul și garnizoana Marsiliei, iar ea ținea piept dușmanului cu vitejie. Într-o zi Melissa i-a ieșit pe neașteptate înainte și fără a-i da pas să-i pună vreo întrebare, vorbi: Nu te teme pentru Rogero, el trăiește și ți-e
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
față - s-a făcut alb ca varul. Nici nu știu când a dus mâna la chipiu, și-a aruncat bârdâhanul în față și a rostit un „Să trăiți!” de au zăngănit geamurile. „Ce-i, plutonier? Nu știi cum arată arestul garnizoanei? După ce vei asigura materialele necesare tuturor unităților pe ziua de azi, te vei prezenta la domnul locotenent colonel. Vei raporta că ți-am dat cinci zile de arest. Eu voi merge chiar acum și îi voi explica comportamentul dumitale față de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Sigur că da. Ce? Voi nu-l știți pe domnul locotenent Coasă? Când spune ceva, spus rămâne! ― De ce nu ne-ai zis și nouă, ca să râdem puțin? - a întrebat Todiriță. ― Da’ ce, voiai să fac și eu cunoștință cu arestul garnizoanei? ― Nu-ți strica. Te mai odihneai și tu câteva zile bune - l-a tachinat din nou Todiriță. ― Frumos mi-ar fi stat mie! Am venit, ca și voi, să fac concentrarea și când colo mi-o petrec prin arest... ― Știți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
i se părea mult prea aproape de puterea otomană, căci țărmul dobrogean al Dunării se afla sub controlul Istanbulului. Știa, Însă, că nici o armată turcească sau tătară nu se afla pe malul celălalt. Era iarnă, iar trupele sultanului se aflau În garnizoana de la Adrianopole și În cea de la Nicopole, ambele suficient de Îndepărtate de țărmul moldovean. Ștefan socotise că deplasarea tuturor Apărătorilor era o măsură exagerată, odată ce țara nu se află În război și nici o forță dușmană nu e amplasată la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sunteți cei mai informați și mai luminați oameni din Moldova, răspundeți-mi la o Întrebare simplă: unde se află căpitanul Oană acum?! 28 decembrie 1475, ora 17.00. Cetatea Vidin, malul sudic al Dunării - Trăiește? Întrebă Ali beg, după ce medicul garnizoanei din cetate termină de consultat muribundul. - Da... răspunse cu Îndoială medicul. Dar nu pentru mult timp. E de mirare că inima bate și că plâmânii funcționează. Rănile de la umăr sunt vindecabile. Cele din piept au străpuns plămânii În două locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să ajungem În munții Balcani. - N-am cum! - Vei găsi o modalitate, odată ce ne vei Însoți! - Vă voi Însoți? Eu?! - Da. Și chiar acum. Ai o jumătate de ceas să-ți pregătești trusa și leacurile. - Dar nu aveți aprobarea șefului garnizoanei, Ahmed Pașa! - Șeful garnizoanei se va Înclina În fața acestui semn, spuse Ali arâtând pe partea dreaptă a platoșei semnul șarpelui și săgeții. Doctorul rămase Încremenit. Alah Îl trimitea, În toiul iernii, alături de cei mai cruzi luptători ai imperiului. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Balcani. - N-am cum! - Vei găsi o modalitate, odată ce ne vei Însoți! - Vă voi Însoți? Eu?! - Da. Și chiar acum. Ai o jumătate de ceas să-ți pregătești trusa și leacurile. - Dar nu aveți aprobarea șefului garnizoanei, Ahmed Pașa! - Șeful garnizoanei se va Înclina În fața acestui semn, spuse Ali arâtând pe partea dreaptă a platoșei semnul șarpelui și săgeții. Doctorul rămase Încremenit. Alah Îl trimitea, În toiul iernii, alături de cei mai cruzi luptători ai imperiului. Începu să-și strângă În grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
viteză mai mare spre strâmtoarea Bosfor. Nu suntem scăpați decât peste cel puțin două ore, când ieșim din strâmtoare. Sau mai mult, dacă suntem Întârziați de lupte la bord. Bosforul e Înțesat de artilerie. Putem fi scufundați la ieșire, dacă garnizoana de acolo primește ordinul de a deschide focul. Asta e situația. V-am pus la curent. Acum, nu ne rămâne decât să ne rugăm lui Dumnezeu să ne scoată de aici cât mai repede. Căpitanul urcă pe punte și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al săgeții, pe care aceștia Îl purtau În colțul din dreapta al platoșelor de piele, impunea suficient respect pentru ca patrula să se retragă. Dar rumoarea cu privire la un atac asupra palatului se răspândi cu repeziciune. Fără nici un ordin special, Cuceritorii aflați În garnizoană În capitala imperiului se adunară În fața palatului. În semn de solidaritate cu grupul războinicilor mongoli, ei Întăriră paza palatului, menținând mulțimea la distanță și oprind intrarea tuturor trimișilor sultanului. Alexandru ajunse Într-unul din colțurile pieței și se strecură, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nici pe la Vidin, nici pe la Giurgiu, nici pe la Brăila. Și În nici un caz nu se putea ajunge la Cetatea Albă sau la Cetatea Chiliei, pe teritoriul Moldovei. Rămânea o singură soluție, și aceea aproape imposibilă. Trecerea Dunării prin dreptul primei garnizoane a Banatului liber. Orșova. Și, de acolo, drumul legiunilor romane ale lui Traian, prin munții Hațegului și pe la cetatea Sarmizegetusei. Dacă fusese cu putință mai bine de o mie trei sute de ani În urmă, era cu putință și acum. Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mahomed spun că a părăsit de două săptămâni palatul Topkapî din Istanbul, escortat de o gardă de zece mii de spahii și precedat de douăzeci de mii de ieniceri. În urma lui, Istanbulul a rămas pustiu. - A rămas pustiu? ridică sprânceana voievodul. Garnizoanele Istanbulului pot găzdui peste șaizeci de mii de ieniceri și spahii, iar taberele din jurul capitalei mai numărau, acum o lună, douăzeci și cinci de mii de gemlii, achingii și mercenari din regiunile arabe. Nu pun la socoteală artileriștii necesari pentru cele două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
simplu, matematic. Informațiile se adunau, iar el știa că În mintea voievodului ele se transformau În variante, calcule, decizii, strategii. - Așadar, reveni Ștefan, Istanbulul e pustiu. Sultanul a preluat comanda tuturor trupelor și acum se află la Adrianopol. Asta Înseamnă garnizoanele din capitală plus cele aflate pe traseu și În cetatea Adrianopol, plus trupele trimise ca avangardă spre Dunăre. Există alte concentrări de forțe otomane? - Nu, măria ta! răspunse Cânde. Mahomed nu a deschis nici un alt front În Asia sau Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dreapta. Încă de la Începutul debarcării, voievodul poruncise ca cetatea Chilia să fie părăsită și dărâmată. Era limpede că zidurile ei nu vor putea rezista artileriei care tocmai era trecută pe malul celălalt al fluviului și nici numărului copleșitor de trupe. Garnizoana fusese trimisă la Cetatea Albă, care fusese Întărită și pregătită pentru o lungă perioadă de asediu. - Nu putem da bătălia aici, măria ta... spuse Oană. Căpitanul se antrenase zi după zi ca să poată rezista În șa mai multe ceasuri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lăsat În urmă cetatea Soroca, nu se Îndreaptă mai spre nord, ca să cucerească cetatea Hotinului, nu riscă o desfășurare până la cetatea Orhei. - Adică? - Nu au intenția să facă joncțiunea cu trupele lui Mahomed. Mai mult, Își lasă spatele descoperit. - Spatele? Garnizoanele din cetățile noastre nu au puterea de a Înfrunta această forță uriașă! - Ei nu știu ce putere au sau n-au garnizoanele noastre. Și nu știu nici ce se poate Întâmpla mult mai adânc, În spatele lor. Au un singur scop: Suceava. 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cetatea Orhei. - Adică? - Nu au intenția să facă joncțiunea cu trupele lui Mahomed. Mai mult, Își lasă spatele descoperit. - Spatele? Garnizoanele din cetățile noastre nu au puterea de a Înfrunta această forță uriașă! - Ei nu știu ce putere au sau n-au garnizoanele noastre. Și nu știu nici ce se poate Întâmpla mult mai adânc, În spatele lor. Au un singur scop: Suceava. 3 iulie 1476, ora 4.00 dimineața, Suceava Porțile se deschiseră Încet și, În același timp, se auzi zgomotul greu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
năpădit și locurile Murgenilor. Zeci de mii de ieniceri se Întreaptă spre cetățile noastre dinspre Răsărit. Vor fi sub asediu, În următoarele zile, Cetatea Albă, Tighina, Orheiul. Nu avem cu ce să le apărăm. Se vor apăra cu propriile lor garnizoane, fără a aștepta nici un ajutor de la oastea țării. Acum Înțelegi de ce n-am Încuviințat ieșirea niciunui oștean pe porțile vreuneia din cetăți. Pe scurt, n-ai cum să treci. Urcă Înapoi pe Siret, apoi ține Valea Bahluiului, treci de Hârlău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ei. Știau că sunt priviți și că orice gest al lor era o posibilă trădare. Ceremonia Înmormântării era Înconjurată de ieniceri. Trupele sultanului acoperiseră ținuturile Murgenilor și tălăzuiseră mai departe, spre nord, spre inima țării, Suceava. Pe măsură ce Înaintau, musulmanii lăsau garnizoane care aveau misiunea de a asigura liniștea În spatele frontului. Murgenii erau destul de aproape de Vaslui, iar Vasluiul era locul celei mai mari Înfrângeri a sultanului. De aceea, ținuturile Bârladului trebuiau păzite atent și călcate apăsat. Vasluiul din iarna lui 1475 fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefan va fi prins. Din păcate, va trebui să-i tăiem capul cât mai repede. După cum vezi deja În jurul tău, Moldova e În curs de a deveni o nouă provincie otomană. Vom lăsa aici un pașă, care va guverna, și garnizoane care vă vor apăra de dușmani. Căpitanul nu se putu abține să nu zâmbească. - Garnizoane care să ne apere? De cine? De turci? Înălțimea voastră are un dar deosebit al umorului negru. Apreciez această calitate. Cred, totuși, că ma aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
După cum vezi deja În jurul tău, Moldova e În curs de a deveni o nouă provincie otomană. Vom lăsa aici un pașă, care va guverna, și garnizoane care vă vor apăra de dușmani. Căpitanul nu se putu abține să nu zâmbească. - Garnizoane care să ne apere? De cine? De turci? Înălțimea voastră are un dar deosebit al umorului negru. Apreciez această calitate. Cred, totuși, că ma aflu aici cu un scop. Scopul acesta Îmi scapă. Sultanul bătu de două ori din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trandafir, lucrat din bucățele ca un mozaic, Mini văzuse o altă fotografie, o Lenora travestită în văluri de mireasă, galeșă și promițătoare, la brațul unui locotenent oacheș și frumușel, cu pinteni și brandenburguri. Evenimentul nu mirase pe nimeni în mica garnizoană mizileană, unde tatăl ei era șef de accize, post modest, dar rentabil și onorabil, pe care strălucitoarea Lenora, de pe atunci nelipsită de la baluri, pick-nick-uvi și cavalcade, îl înălțase în rang. Amănuntele astea erau date de Lina în zilele când, așezând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
niciodată la luptă, dar nu i-a mai acordat importanța necesară și a încercat să recurgă tot mai puțin la ea. I-a fost relativ ușor, datorită căderii guvernului mugal, după moartea Bătrânului. Ordinele nu mai ajungeau la el. Schimbarea garnizoanei era ceva de domeniul trecutului. Se zvonea că Dehli ajunsese victima unui joc murdar pentru putere, iar armata Punjab încetase de mult să mai fie o entitate. Separându-se de ceilalți comandanți, activitățile lui Ala-u-din se rezumau la mici hărțuieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]