1,359 matches
-
că nu ai nici o satisfacție. Este ca și cum ți-ai dori să locuiești într-o casă cu o curte mare și, cînd o ai, constați că este prea mult de lucru. Ai avea tot timpul de făcut cîte ceva: de tuns gazonul, de curățat, de renovat și reparat. În aceste condiții, ajungi la concluzia că ți-ar fi fost mult mai bine într-o căsuță dintr-un oraș. Vrei să afli dacă obiectivele propuse de tine te-ar face realmente fericit și
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
culori arborate la fiecare casă sau balcon: verde Hamas, galben Fatah, negru garda prezidențială. Totul sub un enorm balon dirijabil nemișcat pe cer post de observație și de ascultare și, ca zgomot de fond, bâzâitul sacadat de mașină de tuns gazonul al dronelor israeliene. Cei o sută de milioane de dolari vărsați de Israel Autorității (din cele șapte sute de milioane, câți i-a confiscat în taxe și drepturi de vamă), aceasta i-a cheltuit pentru a mări cu trei mii de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cântecul lui Bob Dylan mi-a amintit de fata de la firma de închiriat mașini. Și ea mi-a făcut o impresie excelentă. Ar merita un pic de fericire. Mi-o imaginam îmbrăcată cu sacoul companiei la care lucra - verde, culoarea gazonului de pe terenul de baseball -, bluză albă, cravată neagră. O și vedeam ascultându-l pe Bob Dylan, cu gândul la ploaie. M-am gândit și eu la ploaie. Nici nu știu dacă era ploaie măruntă sau ceață. Ploua totuși. Uda melcul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
îl cunoșteam în Denver fusese - fără știrea mea, înaintea sosirii mele - înjunghiat mortal în cap cu o șurubelniță, a trebuit să contramandez apariția de la Tattered Cover din cauza penuriei de droguri. (Am evadat de la Brown Palace și am fost găsit pe gazonul din fața casei unui alt dealer, gemând, cu pantofii și portofelul furați și cu pantalonii lăsați în jurul gleznelor.) Fără droguri nu puteam face duș pentru că mi-era frică de ce-ar fi putut ieși din stropitoarea dușului. Ocazional, când dădeam autografe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și câteva mai grosolane pentru invitații care se vor îmbăta și nu vor observa diferența. După ce am încheiat tranzacția, cu reducerea de rigoare în schimbul pipei, am băgat în buzunare pachețelele multicolore și l-am condus pe Kentucky Pete afară, pe gazonul presărat cu dovlecii aprinși, iar el păru să aprecieze maniera elaborată în care fusese decorată casa. - Mamă, locul ăsta a fost transformat într-un bârlog de groază, omule, murmură el cu admirație. - E o lume de groază, băiete am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
frapieră, un congelator și un întreg perete de sticlă glisant care dădea spre o piscină de dimensiuni olimpice (fără gard de protecție din moment ce Sarah și Robby erau deja niște înotători experți) și un jacuzzi, apoi o peluză vastă, cu un gazon mătăsos de un verde intens care dădea într-o grădină uriașă și bine îngrijită, cu flori ale căror nume nici nu le știam, iar dincolo de grădină se întindea un câmp ce ducea la liziera pădurii. Stafia n-a detectat nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sub birou (mobila era în continuare aranjată diferit). Am colindat prin casă, neavând nimic de făcut, trecând pe lângă un castron cu batoane Mini-Nutrigran de pe masa de lângă ușa de la intrare. Am ieșit. Cineva aprinsese deja bostanii scobiți. Victor stătea întins pe gazon. Mi-a aruncat o privire acră pe care i-am întors-o cu vârf și îndesat, apoi am luat un disc Frisbee și l-am aruncat spre câine. A aterizat lângă el. I-a aruncat o privire disprețuitoare, și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eu la ele, dar eu stăteam acolo neconsolat, privind pe fereastră la peluza care cobora în pantă spre stradă și mașina parcată a detectivului. Doi băieți au țâșnit pe lângă ea, legănându-se pe skateboard-uri. O cioară a aterizat pe gazon, ciocănind dezinteresată o frunză uscată. Apăru apoi o altă cioară, mai mare. Gazonul îmi aminti brusc de mocheta din camera de zi. Kimball își dădu seama că încercam să mă-mi distrag atenția, că aș fi dorit ca toată povestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care cobora în pantă spre stradă și mașina parcată a detectivului. Doi băieți au țâșnit pe lângă ea, legănându-se pe skateboard-uri. O cioară a aterizat pe gazon, ciocănind dezinteresată o frunză uscată. Apăru apoi o altă cioară, mai mare. Gazonul îmi aminti brusc de mocheta din camera de zi. Kimball își dădu seama că încercam să mă-mi distrag atenția, că aș fi dorit ca toată povestea asta să nu existe, și îmi spuse cu blândețe: - Domnule Ellis, înțelegeți ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o luă pe Sarah, ținând-o strâns, cu un gest protector. - Ați văzut mașina aia? Răsuflam din greu și mi-am dat seama că o să mi se facă rău. Întorcându-mă cu spatele la ei, m-am aplecat și am vomitat pe gazon. Sarah începu să plângă. Am vomitat din nou - de data asta cu spasme violente. Mi-am șters gura cu dosul mâinii care ținea pistolul, încercând să-mi recâștig siguranța de sine. - Ai văzut pe cineva în mașina aia? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acea nuntă din Nashville unde l-am văzut întâia oară pe Robby și unde m-a luat de mână șoptindu-mi șșș pentru că vroia să-mi arate ceva sub tufișurile grădinii unui hotel. Și am mai visat panta dulce a gazonului pe care mergeam și umbrele noastre care ne urmau în iarba de sub picioarele noastre și am mai visat că deplasarea înainte al lui Robby mă purta alături de el la fel cum visasem că-l purtasem pe tatăl meu de mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu brânză, iar când am ieșit de la registratură m-am pomenit uitându-mă pierdut spre Commons - zona plată, centrală a campusului. Fusese zăpușeală toată dimineața, aerul cald și stătut, dar acum o briză ușoară răscolea stratul de frunze ruginii, dezvelind gazonul verde ascuns dedesubt. Erau prea multe întrebări (și prea bizare) pentru a le contempla rațional și sistematic. Se întâmpla într-o marți - era singurul dat. Nu mai puteam rămâne pe treptele care duceau la Registratură - pierdut și privind aiurea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ne-a urmărit în toată casa...a rupt uși...vroia ceva... Cineva a observat că îmi pierdusem suflul. În acel moment unul dintre ofițeri a ieșit din casă cu Victor. Polițistul ținea câinele de zgardă conducând animalul spre grupul de pe gazon. Victor gâfâia și avea o expresie sticloasă. Exista un consens și o tăcere conspirativă. Am identificat-o și ceva s-a dezlănțuit în sinea mea. Am început să dau târcoale. Lanternele îl cercetau pe câinele care de-abia își putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Exista un consens și o tăcere conspirativă. Am identificat-o și ceva s-a dezlănțuit în sinea mea. Am început să dau târcoale. Lanternele îl cercetau pe câinele care de-abia își putea ține ochii deschiși. Victor se întinse pe gazon. A înregistrat privirile noastre, dar nu le-a dat importanță. Apoi se pare că am devenit singura ființă umană spre care își îndrepta atenția. Îmi închipuiam că era copleșit de rușine. Îl puteam auzi pe câine spunând: „Ești degeaba. Ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un vis am văzut că sub vopsea se afla tapetul în dungi verzi care acoperise pereții casei noastre din Sherman Oaks. Când mi-am șoptit mie însumi cuvintele „Te aud“, casa era din nou cufundată în întuneric. Afară, stăteam pe gazon, năuc, murmurând de unul singur. Afară, Dale și Sam pășeau surescitați înainte și înapoi pe trotuar, vorbind pe celulare, povestind prin ce trecuseră celorlalți asistenți din echipa lui Miller. Afară, Miller încerca să-mi explice cum stătea situația. Implica o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în casă. Era destul de simplu. Totuși, ceea ce Miller definea ca „simplu“ nu se potrivea cu nimic din viața mea. Dar nu mai credeam în viața mea, așa că am învățat să accept asta de parcă ar fi fost ceva obișnuit. Afară, pe gazon, Miller fuma țigără de la țigară. Miller a încercat să-ți explice cum stau lucrurile dar tu nu asculți. N-ai spus decât „Scapă-mă de ea.“ Stăteai într-un singur loc. Nu-ți dădeai seama de nimic. N-ai vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mea. Dispăruse orice urmă de reticență agresivă care emanase din el ori de câte ori intram în câmpul lui vizual. Dar nu m-am putut concentra prea mult asupra câinelui din moment ce camera de zi se schimbase atât de miraculos. Verdele flocos redevenise bejul gazon, iar draperiile din 1976 din dreptul ferestrei (doar cu câteva zile în urmă) dispăruseră, iar mobile era aranjată ca atunci când ne mutasem aici. Am închis ochii și am gândit: mulțumesc. Exista un viitor (deși nu în această casă - plănuiam deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și m-am târât pe pervaz, stropind peste tot cu sânge. Îmi amintesc că nu-mi păsa când m-am prăvălit pe fereastră. Nu va fi o cădere lungă. Va fi o evadare. Și va fi pace. Am aterizat pe gazon. N-am simțit nimic. Toată durerea se concentra în piciorul drept. M-am ridicat și am început să șchiopătez spre Range Rover. M-am prăbușit în fața volanului și am învârtit cheia în contact. (Întrebat fiind, am răspuns că nu știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jocului și a întrecerii. Echipa beneficia de un teren pe șesul de lângă grajdurile CAP-ului și de lâng coala generală, care n-a trebuit decât marcat, restul era de la Dumnezeu: plat, făr nici cea mai mică denivelare și cu un gazon natural de cea mai bună calitate. Pe acel șesă și teren ateriza și avionul sanitar, așa că s-au făcut bare demontabile. Avantajul echipei era că toți erau localnici și, chiar dacă se reuneau numai vara, peste an jucau fotbal și făceau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Sursa: recensăminte INSEE, APUR Trecem prin fața clădirii lui Frank Gehry, efemer American Center făgăduit viitoarei Case a Cinematografiei. Tot în aceeași logică de reechilibrare a Parisului spre est se situează Palatul Sporturilor din Paris Bercy, cu terenurile sale acoperite de gazon, și imensul minister de Finanțe. Acești pionieri ai recuceririi estului asistă astăzi la desăvîrșirea unei inițiative de reamenajare urbană care a cunoscut destule hazarduri și care determină acum o mutație radicală a acestui colț al Parisului de odinioară. O primă
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
care se varsă în Oceanul Atlantic, vedem prin fereastra autobuzului Pont de Pierre și Pont Saint Jean, mărețe, și în scurt timp ieșim din Bordeaux. E duminică, pe ambele părți ale excelentei șosele - mai trebuie spus? - admir curțile înecate în verdeață, gazonul englezesc (ar trebui să-i spun „franțuzesc”), vilele cochete, ingenios construite, dar în ogrăzi - nici țipenie de om. Francezii își savurează în pat ceasurile dimineții de duminică și vor redeveni activi pe la vreo 11-12 ziua. Duminica aceasta este, pentru mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
literatură. VITALIE CIOBANU: Rețin din excursia noastră spre vila Mont-Noir câteva elemente care au conferit, din punctul meu de vedere, relief acestei zile. Căsuțele de cărămidă maro, cu mușcate la ferestre, ogrăzile frumos întreținute, grădinile în carouri regulate, pajiștile de gazon englezesc, dese ca peria, tunse la milimetru - exact cum vezi în secvențele filmate din Turul ciclist al Franței. O civilizație la care satele noastre nu vor accede niciodată. Nu într-un viitor pe care îl acoperă o viață de om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
costum sportiv - nu știe cum să o ia și-mi zâmbește din reflex, ușor stingherit. Baza de antrenament a Borussiei Dortmund reprezintă o salbă de terenuri excelent întreținute, încondeiate cu un gard viu, „englezesc”, și împăturite cu o „carpetă” de gazon verde și gras - o sursă de extaz pentru cunoscători. Poposim, aici, până vine unul dintre responsabilii bazei, însărcinat cu organizarea meciului. Cum așteptarea se întinde, am timp să bat împrejurimile, alături e și un bazin de înot supraaglomerat cu copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Femeia dispăru înăuntru și se întoarse cu o sticlă de șampanie și două pahare. Pentru o nuntă ca-n povești! spuse ea scoțând dopul. Pentru o nuntă ca-n povești, încuviință Nieve. Stăteau pe fâșia de pietriș cu fața spre gazon. —Flori, tresări Nieve. Am cerut să planteze flori. Lorelei se întunecă la față. —Ăsta e singurul meu eșec, mărturisi ea. Încercăm să rezolvăm problema aducând o mulțime de ghivece. Dar proprietarul a spus că nu-i prea plac florile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ieșea din minte. Și doar nu aveam să ne-apucăm de învățat la fizică ! Cel mai la îndemână ne era fotbalul. Îmi amintesc de un meci de fotbal cu totul special, jucat pe un teren normal, cu zgură, nicidecum pe gazon, al „Politehnicii”, de patru echipe simultan: două ocupau o poartă, celelalte două, cealaltă poartă. Aveam două mingi și când atacau unii, ceilalți se dădeau la o parte. Situația păruse cea mai bună soluție deoarece nici noi, cei de la Universitate (două
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]