930 matches
-
rochie demodată și cu pantofii lor prea mult purtați pe ulițe. (Îmi vine să las cât colo pe Stendhal și pe Jules Michelet, cu ale lor analize clasice ale fenomenului amoros, când ascult În nopțile astea, pe stradă, confidențele prietenului Geacă, cele mai crude, mai dezgustătoare și mai deprimante confidențe ce am auzit despre femei. Fiindcă prietenul Geacă s-a ținut de ele mult mai stăruitor decât mine, și-a purtat printre ele chipiul Într-o parte, cizmele Chantilly și cravașa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe Stendhal și pe Jules Michelet, cu ale lor analize clasice ale fenomenului amoros, când ascult În nopțile astea, pe stradă, confidențele prietenului Geacă, cele mai crude, mai dezgustătoare și mai deprimante confidențe ce am auzit despre femei. Fiindcă prietenul Geacă s-a ținut de ele mult mai stăruitor decât mine, și-a purtat printre ele chipiul Într-o parte, cizmele Chantilly și cravașa lui de ofițer sedentar, reușind a se introduce În intimitatea alcovurilor femeilor snoabe din societatea bucureșteană, a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
șofer fiind cât pe ce să-mi crape țeasta, grăbindu-se să tragă capacul imediat după ce luasem primul dintre cele trei bagaje. Șansa a fost că m-a lovit pe gât, șocul fiind amortizat un pic și de gulerul de la geacă. De durut mă doare Însă și acum, dar sper să nu fie vreo complicație. Abia intrat În casă, a trebuit să trag o fugă până la Poștă, unde mă aștepta, de vineri, un colet de la criticul și publicistul Stan V. Cristea
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de cămile. Așa că am pus În practică un plan bine calculat. Eu mă prefăceam că sînt din ce În ce mai beat și, cu fiecare stare aparentă de greață, mă duceam clătinîndu-mă pînă la pîrÎu, cu cîte o sticlă de vin roșu ascunsă În geaca de piele. După cinci asemenea momente, ne-am pricopsit cu tot atîția litri de vin, depozitați sub ramurile unei sălcii, În apă, la rece. CÎnd festivitatea s-a Încheiat și a venit momentul să ne strîngem lucrurile și să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de laitmotiv al lungii discuții avute cu șeful poliției. Am purtat această discuție cu o ușurință pe care mi-o perfecționasem În interacțiunea cu alți oameni de asemenea cultură Înaltă. Revolverul era În siguranță, fiindcă se afla Înăuntrul buzunarului de la geaca de piele, pus Într-o legătură de cîrpe a cărei duhoare i-a Îndepărtat pe agenții vamali. Cuțitul, recuperat cu mari eforturi, a devenit o nouă sursă de Îngrijorare, fiindcă drumul spre Caracas era Împînzit de puncte vamale, iar noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
alba-neagra (cele două culori simbolice pentru ideea de bine, pace, divin pe de o parte și rău, diabolic, moarte pe de alta). Ne-am dat jos pentru a respira curatul aer de acasă. Era rece. Ne aștepta, îmbrăcat într-o geacă de fâș albastru, o cușmă bine trasă pe urechi și un zâmbet zgârcit și prost intenționat. Își aștepta victimele precum un Dracula deghizat și postmodern. I-am admirat discursul dezinvolt, într-o bună franceză (puțin mai proastă decât a mea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prin împărțitul mașinii). Șoferii de camioane americani și canadieni își beau tacticos cafeaua sau mai bine spus, litrul de zeamă lungă cu miros de cafea. Toți se aseamănă între ei: caschetă de baseball, plete pe ceafă din moda anilor ´80, geacă de piele și cămașă în carouri. Muzică country și pop în surdină, ca o leșie fierbinte și continuă. Deodată, am impresia că mă găsesc aruncat în plin turnaj al unui film american, un road-movie cu buget redus. Plus figura obosită
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffman, Fr. Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Müler, Ernst Jünger, Oskar Pastior, Günter Grass, Aglaja Veteranyi. Dragă Gheo, E 3 martie. Cer senin, soare puternic. E baba mea. Nu-mi pun geaca, ies în mâneci scurte, doar până la colț. Trebuie să iau o conservă de pește pentru Dracula. Pe aleea blocului dau nas în nas cu pictorul de la șase; e, bineînțeles, cu canișul lui negru. Obrajii i s-au colorat ușor de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu haine cuminți. Dar mai văd ceva: citesc cărți bune. Ce mișto ar fi fost să fim băieți! Cu câteva tricouri și o pereche de blugi, cu o pereche de ghete și una de adidași, n-aveam treabă... Și-o geacă de blugi (căreia să-i poți adăuga o căptușeală de blană artificială iarna). Băieții au trăit altfel comunismul, zicem. Ei măcar se puteau îmbăta. Sau puteau înjura. Sau chiar se puteau bate cu proștii. Puteau să fugă. Să fugă din
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din Războiul stelelor, acuma nici un abțibild mic cu maimuțici nu am voie să-mi pun! M-am înfuriat și am scos din sertar pagina smulsă din Ogoniok-ul la care e abonată mama, pe care stă supărat și mișto, într-o geacă de piele neagră și cu părul în ochi, Aleksandr Serov. Am uns cu pelicanol foaia pe dos, peste modelele de rochii pentru cucoanele sovietice și am lipit-o exact acolo de unde mi-au zburat Monchichii. Apoi mi-am triat liniștită
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
urmă la el, din compasiune : avea cele mai multe defecte - un ochi i se deschidea mai puțin decît celălalt, iar coada părea să-i fi fost fracturată și sudată apoi strîmb. și pe el l-am cărat în tren (în buzunarul de la geacă, pe care, desigur, mi-a udat-o), și el a avut tot felul de paraziți, de la viermi la purici (pentru viermi am mers cu el la veterinar pe un viscol uriaș și niște nămeți de aproape un metru), și cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
oferit locul mamei care nu părea să aibă mai mult de 35 de ani. Din priviri, prin mimică și gesturi le-a indicat băieților să-și dea jos rucsacurile, cu care probabil urmau să meargă la școală, să-și descheie gecile, iar fetiței să-și scoată de pe cap căciulița de blană cu urechi, care o prindea foarte bine. Copiii executau întocmai dispoziții transmise de privirile și gesturile mamei, fără a scoate niciunul vreun cuvânt. Puținele șoapte ale mamei nu le-am
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
2007) Pumnul și palma Femeia se îndreaptă agitată spre scenă, cu o hârtie făcută sul, în mână. Zice ceva de faptul că a fost nedreptățită și că no ajută nimeni, deși are și un copil handicapat. Domnul de pe scenă, cu geacă portocalie, se lasă pe vine și îi întinde mâna femeii. Femeia continuă săi vorbească. Domnul o ascultă, dar, cu privirea spre ea, lovește fulgerător un copil din apropiere. Acesta dă capul pe spate, fațai devine albastră, apoi se retrage râzând
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe spate, fațai devine albastră, apoi se retrage râzând. Mâna pornește din nou spre fața copilului, aceasta se albăstrește. Și încă o dată. Capul copilului este smucit în spate. Și puștiul rânjește. Femeia se îndreaptă spre scenă, către un domn în geacă portocalie. Acesta o observă, ia sulul de hârtie, apoi se apleacă șii întinde mâna. Femeia îi explică, îl prinde de mână, îl lasă și continuă să gesticuleze. Domnul se uită în spate, spre scenă, apoi din nou spre femeie. Apoi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cu părerea pe marginea lui. Astfel, fața copilului a fost lovită de zeci de mii de ori. Unii ziceau că ar fi primit un pumn în gură, alții că a fost vorba doar de o palmă, alții că domnul cu geaca portocalie l-a împins pe băiat, alții că doar la alungat, cum ai alunga o muscă, alții că totul e un trucaj ordinar. Că mâna lovește prea repede, cu o viteză mai mare decât a unui boxer profesionist, că fața
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
chemați să analizeze filmulețul, martori luați prin tele fon sau aduși în studiouri, cercuri roșii care marchează lucruri importante pe imagini. La cadrul cu numărul 241 se întâm plă ceva, la cel cu numărul 242 se întâmplă altceva. Mâna cu geacă portocalie se îndreaptă fulgerător spre fața puștiului. Și capul dat pe spate. Și lumina albastră. Și rânjet. Si dăi, si luptă, puicusorule, de o parte și de alta a baricadei, la datul din gură. Trăim întro societate isterică și violentă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mult - osoasă, mobilă și expresivă; închipuiți vă un rubicond în rolul „durului“ Popescu și o să vedeți că nu vă iese deloc personajul). De aici, pe de altă parte, îmbrăcămintea pauperă în care sa afișat ani la rândul Cristian Tudor Popescu (geaca ieftină gri și bluzele de trening) sau Dacia veche pe care spune că o conduce cu mândrie. Desigur, CTP nu este nici pe departe un om sărac, dar rolul omului sărac pe carel joacă îi aduce numai profit: cei mulți
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dacă a mai fost vreodată în Quito (deoarece este la aproape 3000 m înălțime, în Quito este foarte frig mare parte din timp și mai ales noaptea) și îmi răspunde fericită că da, cu mulți ani în urmă. Îmi scot geaca de ploaie din geantă și i-o împrumut, rugând-o ca peste două zile când se va întoarce să se oprească la casa lui Guillermo să mi-o aducă. Aprobă entuziasmat, îi explic că plănuiesc să plec după trei zile
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mi-o aducă. Aprobă entuziasmat, îi explic că plănuiesc să plec după trei zile, o întreb dacă a înțeles că e musai să treacă pe la Guillermo în ziua în care se întoarce, aprobă iar entuziasmat și se îmbracă recunoscător în geaca mea. Canoea oprește la destinația mea și cobor însoțită de zâmbetul larg al Mariei. Urc malul către casa lui Don Julio și ajung la un fel de masă de dimineață o grămadă de copilași pasând un borcan cu gem de la
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
într-un mod complet infantil. Până la urmă, poate și Don Julio tot la asta s-a gândit când m-a invitat la o nouă ceremonie?! Printre altele, este seară, suntem gata de culcare și Maria încă nu a apărut cu geaca mea, deși s-a întors în Remolino Grande. Mâine voi pleca dis de-dimineață și cred, fără geacă. De ce i-oi fi dat-o?? Ridic din umeri ce-și face omul cu mâna lui se numește lucru manual că doar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
m-a invitat la o nouă ceremonie?! Printre altele, este seară, suntem gata de culcare și Maria încă nu a apărut cu geaca mea, deși s-a întors în Remolino Grande. Mâine voi pleca dis de-dimineață și cred, fără geacă. De ce i-oi fi dat-o?? Ridic din umeri ce-și face omul cu mâna lui se numește lucru manual că doar n-oi fi vrând ca un trib din mijlocul junglei ecuadoriene să gândească și să se poarte după
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nici dorința de a călători, iar mie îmi este imposibil să mă reîntorc în același loc când lumea este atât de mare... Ajungem în dreptul școlii, minune mare: Maria stă pe mal, discutând cu alte câteva persoane. O întreb unde este geaca mea, mă privește senin și îmi spune că e acasă la ea. O întreb dacă ține minte că eu plec astăzi și cum îmi pot recupera geaca dar ea îmi zâmbește larg din nou. Renunț la idee, îl îmbrățișez pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Maria stă pe mal, discutând cu alte câteva persoane. O întreb unde este geaca mea, mă privește senin și îmi spune că e acasă la ea. O întreb dacă ține minte că eu plec astăzi și cum îmi pot recupera geaca dar ea îmi zâmbește larg din nou. Renunț la idee, îl îmbrățișez pe Guillermo și privesc din nou siluetele din ce în ce mai mici în sclipirea râului. Turistului îi stă bine cu turismul Îmi iau micul dejun în restaurantul prietenos al Anei și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
legat mai mult de sărăcie, de criterii de viață conform cărora bogăția este virtutea unică.) Și tot așa, tot "centrul": tipi jegosi, haidamaci cu voci răgușite, cultivate intenționat pentru a impune, țopârlani, lungani cu capete rase și noduroase, microcefali cu geci soioase, băieți scuipând ostentativ în stradă, marcându-și parcă virilitatea. Și fete, înjurând și cultivând cu voluptatea unei eliberări, pornologia cea mai deocheată. "Nu pot fi atât de curvă cum aș vrea să fiu", țipă una, poate elevă, la alta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fi concepută, intenționat, ca o capcană, dar oricine are structură de Matrioșka este o capcană. * Vasile este un tânăr înalt și simpatic. Cine nu îi cunoaște defectul îl poate lua ca pe unul din tinerii contemporani, un purtător de blugi, geacă și adidași. Când deschide gura, abia atunci îți poți da seama cât de deteriorat este Vasile. Cuvintele le rostește cu greu, frazele sunt legate într-o structură sui generis, nu poate citi, nu scrie, de numărat numără numai de la 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]