1,313 matches
-
Înțeles: Siberia mă mănâncă! Așa că zic: «Atunci să-mi iau ceva lucruri...» «Nu!», zice el. «Acum predai tot ce n-ai predat astă toamnă, când s-a instalat puterea sovietică - scoate drapelul de la premilitari! Știm că-l ții ascuns În geamantanul de piele - cel mare, nu cel mic...» - Acolo era drapelul? Înseamnă că cineva care ne cunoștea casa și lucrurile dinăuntru dăduse Enkavedeului prețioase-indicații... - Asta-mi trecuse și mie prin minte, În primul moment... Dar dintr-o dată m-am liniștit: Apucasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dăduse Enkavedeului prețioase-indicații... - Asta-mi trecuse și mie prin minte, În primul moment... Dar dintr-o dată m-am liniștit: Apucasem să mă obișnuiesc la gândul că, gata, mi-au găsit drapelul - dacă știau și locul În care-l ascunsesem: În geamantanul (mare, nu mic!) - ei, și, dintr-o dată m-a pălit gândul ca un ciomag: Stai, domnule!, ăsta mi-a Întins o capcană! Unde-o fi Învățat el chestiile astea, neomenești? Ei, unde: peste Nistru, la komisari! Și-acuma ne venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să ne-nvețe și pe noi cum se joacă hopakul comunist! Căzăceasca socialistă, sovietică! - Vrei să spui că drapelul nu era acolo unde spunea el? - Nu, domnule! Nu era, nu fusese - nici măcar nu-mi dăduse pringând să-l... ascund În geamantan! Dovadă? Îl avem și-n ziua de azi și, slavă Domnului, că dacă n-am mai trecut și noi prin atâtea vămi... - Unde era? - Numai o fiméì putea avea o asemenea idéì: În plapomă! - În? - În! Maică-ta a descusut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întins drapelul direct pe lână, a cusut la loc, a refăcut cusăturile În romburi, matlasul, cum Îi zice. De asta am spus că... m-am liniștit dintr-o dată, fiindcă... liniștirea a căzut ca o lovitură de măciucă: Nu-i În geamantan! Una din metodele lor - aveam să le-nvăț, eram abia la azbuche: să te sperie cu cât știu ei și să te facă să te dai de gol ca prostul, să le spui tu, cu gura ta, ceea ce țineai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
știu ei și să te facă să te dai de gol ca prostul, să le spui tu, cu gura ta, ceea ce țineai cu dinții să nu se afle... Zic - acum Îmi dădea mâna: «N-ai decât să cauți și-n geamantanul cel mic - n-ai să-l găsești - ți-am spus că l-am predat...» Și mai zic: «De unde-ai scos tu, măi băiete, că ți-am zis: ’Jidan Împuțit’? Nu m-am pupat niciodată În bot cu Ovreii, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
neagră). A’ să fie horă-mare, hora dracului, scuzaț’ de vorbă ră - da-a’ să fie treabă de bărbați... Așa că plecați cu băiețălu’, de casă om avea noi grijă. Din calidor văd cum mama scoate din casă și duce peste pârleaz geamantane, baloturi, legături; cum Moș Iacob Îi tot iese Înainte, la pârleaz, zicându-i să nu se ostenească, că-i treabă de bărbat; cum mama nici nu-l ia În seamă, cară singură lucrurile și le coboară În beci la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
frumos, aproape mai frumos decât al Basarabiei noastre: Transilvania (așa-i zice mama, domnișoara Tuza Îi spune altfel și urât: Ardial: nu-i deloc bine ca o provincie să ardă, chiar dacă-i a ta). Totul e nou la domnișoara: hainele, geamantanele, servieta; felul cum merge: băiețos, bărbătos, hâțânat pe-n sus și-n jos; felul cum vorbește, tărăgănat și cam otova; și cum se miră - când se miră, zice: «Ioooi!», ca la noi, Jâdanii; când se vaietă, zice: «Tulaaai!» - și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era lumină pe cuptiori’, se făcuse de-a dreptul de aur În jurul căpșuniului. A rămas la noi multă vreme. După primăvară, vara: ea umblă Încălțată În pantofi, Însă când e să fie, scoate ciuboțelele din cemadan, cum Îi zice ea geamantanului, mi le dă - ca să i le dau. Și i le-am tot dat. Și Dumnezeu știe cum de nu ne-a prins mama, să ne bată. După ce Bălana a plecat, să se mărite cu un lipovan de-al ei, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
uite, Rușii au fost opriți, ba chiar dați nazad, așa că el, chiar dacă face pe jos drumul până la Mana, tot ajunge În noaptea asta! Că nu se poate, nu se poa-te să plecăm În refugiu cu doar două baloturi și trei geamantane - ce, ea, mama nu vede că toți ceilalți din tren și-au luat și mobila? Mă-ntorc să iau mobila! Mama zice că dă-o dracului de mobilă, dacă năboiesc Rușii peste Nistru și pun iar mâna pe ei? Doamne-ferește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi suntem mititei. Cărăm lucrurile În gară. Mai degrabă le târâm, pe pietriș, câte unu, câte unu. Oameni ciudați se uită ciudat la noi: cum cărăm bagajele. Facem zgomot, facem praf, e urât să târâi așa, ca furnica, de-a-ndăratelea, un geamantan - dar dacă-s mititel și nu-l pot ridica... Când am să mă fac mare, am să-l ridic și-am să-l pun pe umăr! Zece geamantane, nu unu! Oamenii se uită, se tot uită la noi. Le explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zgomot, facem praf, e urât să târâi așa, ca furnica, de-a-ndăratelea, un geamantan - dar dacă-s mititel și nu-l pot ridica... Când am să mă fac mare, am să-l ridic și-am să-l pun pe umăr! Zece geamantane, nu unu! Oamenii se uită, se tot uită la noi. Le explic, fiindcă eu știu, ei nu: - Noi - mă arăt pe mine și pe mama - refugiați! Eu (Îmi dau un pumn În piept) - refugiat! Oamenii pricep-nu-pricep. Unii dau din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei dorm acasă la ei, În paturile lor, de la casele lor, de oameni. Acum facem drumul cu bagajele spre o altă ușă. Da, ne aflăm În Ardial (nu-n Băsărabghia): și Domnul Director se uită la noi, cum târâim, furnicește, geamantanele, ca și cei din gara-haltă. Dar nici el nu ne face observație pentru că facem zgomot și zgâriem podelele școlii cu geamantanele noastre. N-o fi văzând, de asta. Am intrat Într-o clasă În care nu mai miroase așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ușă. Da, ne aflăm În Ardial (nu-n Băsărabghia): și Domnul Director se uită la noi, cum târâim, furnicește, geamantanele, ca și cei din gara-haltă. Dar nici el nu ne face observație pentru că facem zgomot și zgâriem podelele școlii cu geamantanele noastre. N-o fi văzând, de asta. Am intrat Într-o clasă În care nu mai miroase așa de tare a elev. Aici miroase a Învățător. - Mult Stimată Colegă, deși legea nu-mi Îngăduie, o să stați aici, În cancelarie, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la dispoziție mijloacele pe care i le refuzaseră într-o vreme. Cu banii francezilor și popularitatea sa, nici o forță nu era în stare să i se opună și cei care îl trădaseră ar fi avut timp doar să-și facă geamantanele și să pornească într-un lung exod, așteptând tot timpul să fie ajunși de răzbunarea sa, oriunde s-ar fi ascuns. Trebuia să-l găsească pe Abdul-el-Kebir și trebuia să termine cu el o dată pentru totdeauna, pentru că se simțea incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
am dat seama că n-ai... Ascunde chestia asta sau o să ajungi la pușcărie! Gacel rămase încremenit în mijlocul bazarului, dezorientat și neștiind ce să facă, până când, văzându-l pe unul din pasageri care se îndrepta în direcție opusă cu un geamantan pe umăr, altul în mână și un sul de covoare sub braț, îi veni o idee. Alergă spre el. — îți cumpăr covoarele, zise, arătându-i o monedă de aur. Celălalt nici măcar nu-i răspunse. Luă moneda, ridică brațul, lăsându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
goală. Scoase capul pe fereastră și se minună de înălțimea cupolei de fier și sticlă, ce părea și mai mare pentru că de-abia o luminau becurile livide și prăfuitele reclame luminoase. Pasagerii ce rămăseseră fideli lungii călătorii coborau acum cu geamantanele lor ponosite de carton și se îndepărtau cu pași obosiți, blestemând orarul absurd al acelui tren matusalemic, care ajungea întotdeauna la destinație cu mai bine de șase ore de întârziere. Coborî ultimul, cu covoarele, sacul de piele și pătura grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
câteva clipe, ca adâncit În meditație. Apoi veni spre mine și mă strânse În brațe ca și cum aș fi fost un frate scăpat dintr-un naufragiu. De Îndată ce-și stăpâni, totuși trăsăturile, Își chemă servitorii, le porunci să-mi ducă geamantanul la el acasă, să mă instaleze În Încăperea cea mai frumoasă și să pregătească un ospăț. Mă ținu, astfel, două zile acasă la el, lăsând la o parte orice treabă ca să stea cu mine și să-mi pună neîncetat Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
CĂLĂTORIE CU TATA Trenul făcea întruna tadam-tadam. Eu aș fi putut să-l învăț și alte cuvinte în loc de tadam-tadam, însă nu aveam timp, oprirea la Belgrad era prea scurtă pentru așa ceva. Deci m-am hotărât să stau cu ochii pe geamantanele noastre, câtă vreme tata umbla să caute trenul pentru Italia. Era în 1976. De curând, în biroul comandantului Miliției, mâinile tremurătoare ale tatei primiseră pașaportul care ne dădea dreptul la o ședere în Italia, în scopul unor examene medicale necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aceea și-a încălțat pantofii, ca totdeauna cu o lingură argintie, luată special de acasă. Nu înțelegeam de ce lingura de pantofi fusese mai importantă decât Cișmigiu et Co de Grigore Băjenaru, cartea pe care îmi ceruse s-o scot din geamantan. Cartea mea preferată. Rămăsese pe masa din sufragerie, împreună cu două perechi de chiloți care mă strângeau, cu puloverul meu bleumarin și cămașa cu mâneci scurte, de culoare cafea cu lapte, a tatei. Cu lingura în mâna, tata a biruit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în ochi, iar vocea lui era blândă și puțin răgușită. Tata a afișat cel mai reușit râs al lui, a început să povestească despre zbor și așa mai departe, iar domnul Sanowsky s-a oferit să-i ducă unul din geamantane. În fața scării rulante, mi s-a făcut frică. Numai cât mă uitam la ea și mă apuca amețeala. Acasă, într-un singur loc existau scări rulante, la centrul comercial, însă de cele mai multe ori ele stăteau nemișcate. Tata a observat spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tot ce aveam. Când ușile s-au deschis, lăsându-l să treacă, am auzit zgomotul străzii: claxoane americane și voci spaniole. Pe urmă ușa s-a închis în spatele lui și înăuntru s-a făcut din nou liniște. Sanowsky a pus geamantanul jos și ne-a căutat cu privirea. Tata m-a luat de mână și amândoi ne-am grăbit spre ieșire. Când ne-am aflat aproape de ele, ușile s-au despărțit și s-au tras în lături, ca și cum ar fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întrebat aproape șoptit: „Ți-e frică?” Am răspuns că da și m-a luat în brațe. Când afară s-a luminat de ziuă, el s-a dat jos din pat fără zgomot și a început să-mi adune lucrurile în geamantan. Existau călătorii de care m-aș fi bucurat mai mult. Există călătorii pe care le aștepți cu nerăbdare, iar în noaptea dinainte nu poți dormi, însă de bucurie. Îți faci bagajul, te speli pe dinți, te îmbraci, te privești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înfruntat multe primejdii. Însă, una peste alta, până la sfârșit călătoria a meritat osteneala. O călătorie la spital, ce avea să se aleagă din asta? Nu citisem niciodată o carte despre așa ceva. Tata se prefăcea că totul ar fi normal. Umplea geamantanul, vorbind de unul singur, în șoaptă: „De asta are nevoie, de asta n-are nevoie”. Ca acasă, înaintea plecării, numai că acolo tata și mama fuseseră cât pe ce să se încaiere. Din cauza unui fleac de pulover, fuseserăm cât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aceea a vorbit de unul singur în pat, cu o voce în care se auzea supărarea. Apoi, câteva zile mai târziu, a sosit momentul. Tata n-a mai ținut nici o cuvântare în pat, într-o seară a strâns lucrurile în geamantanele noastre, i-a chemat pe toți și le-a zis: „Plecăm înapoi în țară, eu și băiatul, e mai bine așa, cu operația ne-am atins scopul într-o oarecare măsură. Și America... nu e ce îmi imaginasem.” „Ce îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu privirea. Știu sigur: dacă acum are să-mi curgă ceva în pantaloni, o să fie altfel decât atunci, cu Lea. Și nici cârpitul pantalonilor n-o să-mi poată ajuta cu nimic. Azi de dimineață tata m-a deșteptat în mare grabă. Geamantanele erau pregătite, așteptau în fața ușii de la sufragerie, doar câteva geamantane, celelalte lucruri le cărase tata pe ascuns, noaptea. Am mâncat în bucătărie la repezeală, nici unul din noi n-avea chef de vorbă, lângă ușă stăteau rezemate pungile cu provizii. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]