13,216 matches
-
Lacrimile celor doi s-au amestecat, în sfîrșit. În tren, la întoarcere, Bogdănel ține strîns cei 17 lei pe care îi are de la mama. De acum am și eu mamă și pot să și mor, conchide băiețelul. Ne-au modificat genele? Întotdeauna am fost curios să aflu cam care sînt criteriile după care te poți pronunța asupra calității unui popor. Încercam, rob fiind al unei naivități inexplicabile, să găsesc punctele slabe ale românilor și să propun unele acțiuni care să conducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Oare dominația strănilor ne-a modificat înscrisurile genetice? Oare de asta Basarabia nu se poate descotorosi de minoritatea, dominantă timp de secole, și votează aiurea? Poate este adevărat, dar eu sînt sigur că am încălzit la sîn mulți nemernici, cu gene de slugoi parveniți. Blestemul de la Guranda Șoseaua dinspre Darabani spre Dorohoi urcă și coboară dealuri masive și se contorsionează în curbe care pun la încercare șoferii. Pămîntul este mănos și compensează lucrările, invariabil tîrzii, de calitate îndoielnică, pe care visătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
285 Craiul încornorat 288 Lara 291 Coincidențe 294 Curcudel s-a schimbat 297 CAPITOLUL V Mostre din malaxorul vieții 301 Individ și gloată 303 Televiziune, imbecili și imbecile 305 Malaxorul românilor 308 Profesorul Dorohoi 310 Bogdănel 313 Ne-au modificat genele? 316 Blestemul de la Guranda 319 Blegul în călduri 321 Harpagon 324 Bădăranii 327 Asasinul minor este totuși un asasin 329 Bietul băiat 332 Mentalități ale vremurilor noastre 334 N-am putut opri o lacrimă 337 Lucrări de același autor: Audiențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
adoptive în pielea goală, la lumina blițului aparatului foto: La dracu cu toate sclifoselile! Să le fută el pe toate, Eva este numai a mea. Cu Eva își finaliza visele. Șatena avea ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, fund de marmură, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbea, parcă vorbea, parcă citea, parcă legăna, parcă dansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sine. Timpul, brazdă trasă de-a lungul și de-a latul frunții, în adâncimea frunții; timpul, o chestie lichidă ce aluneca printre degete, ce se evapora de pe epiderma sufletului precum un strat de rouă gelatinoasă, ce se scutura polen de pe gene dimineața; timpul, întrupare într-un contur de ceas fără cifre. Alerga umăr la umăr cu forma sa, se călcau pe picioare, își dădeau ghionturi, se îmbrânceau, până când, plini de lehamete, se abandonau într-o descompunere lascivă de melc. Era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mare, întrebând melcul dacă suferă de claustrofobie, făcând valuri într-o conserva de pește. Lui Dumnezeu nu-i este permis să pedepsească un nebun, pentru că nici măcar o dată nu a suferit de strabism cosmic. Dumnezeule, știi ce-nseamnă să-ți arzi genele cu propria nevoie de lumină în somn? La 20 de ani poți să mori, dacă știi să trăiești și poți să trăiești, dacă știi să mori. Vârsta ta, Doamne, deocamdată nu-ți îngăduie mântuirea. Cum să începi și ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a legat cu o funie, l-a ridicat scripete, l-a slobozit ca pe o găleată plină în fântână. Tocul ușii trăda orice înscenare de suicid. Pufoaica mirosea a secetă. Tratamentul începea la 6. Diazepamul colora visele. O clipire de geană schimba scenariul. Porția de reverie două capsule 0,500 slobozea curelele. Cămășile de forță încorsetau pieptul haiducilor. Ultimele două șireturi pe degetele lui Dumnezeu. Păpușarul strunea funiile, deasupra cortinei, sperietoarele din cârpe mimau fericirea; păpușarul slobozea strânsoarea, închipuirile destrămau cordele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sărutai mâinile, îmi mângâiai părul. Acum sunt fată mare, mulțumesc, iubitule drag, că m-ai așteptat. Vedeți, Dumnezeu a fost drept cu noi până la urmă. Domnișoara Cătălina a izbucnit în plâns incontrolabil, convulsiv, isteric; ploaia de Sfânt Ilie brăzda obrajii. Genele, ca o pădure răvășită pe timp de furtună; stânci despicate de trăsnet, buzele; fântâni săpate în soare, ochii; tot corpul îi ardea ca un munte cu venele înfundate de lavă. Cătălina a luat tămâie și cărbune în podul palmei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
va inunda inima cu Duhul Preacuratei, culoarea, forma, chipul de pe catapeteasmă sunt preludii ale unei armonii divine. Vei iubi, Petre! Dincolo de contur și de formă, memoria este contextualitatea principiilor, timpul șablon pentru intenții nedefinite, pământul o clipire de înger. (Plouă, genele heruvimilor aplaudă un spectacol în cer.) Vei iubi, Petre, dincolo de însemnările inimii. Nu ești singurul care se îndrăgostește de chipul blând. Și eu am fost ca tine, o visam mereu mai aproape: în genunchi, sub fereastră, precum bunica la rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
La naiba, cu lașitatea asta de căcat! Cum să trag obloanele, când singurul meu bilet de vacanță este în buzunarul Fecioarei? 72. Un zgomot ca de trezire a fiarelor s-a auzit la capătul holului. Până sub unghii, până sub gene, până sub tâmplă, glasul lacătelor deschise străfulgera absența. Cu un ultim efort, a încercat să privească spre ușă. O umbră lichidă, cu un foarfece de curățat via, decupa părticele de libertate. Gratiile, o țesătură de corzi putrede: cele încarnate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
resuscitează lacrima viței de vie. În icoană, pe când tu erai ocupată cu alte amăgiri, a venit ea. Dumnezeule, de unde atâta incertitudine sub cerul tău? Spune-mi cine este femeia aceasta șatena cu ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbește, parcă vorbește, parcă citește, parcă leagănă, parcă mă leagănă... Cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
roman cinematografic!“, au exclamat alții, abstracție făcînd de biografia mea senzorială. Iar dacă propria scriere, Înlănțuirea de semne vreau să zic, i-a rămas invizibilă autorului, numeroase priveliști și figuri au țîșnit din pagină ca să i se atîrne cititorului de gene. De geana lăuntrică, de bună seamă, fiindcă Victor Hugo, În timp ce-l plăsmuia pe Gavroche, nu-l contempla țopăind pe masa lui de lucru, Tolstoi nu și-a scris epopeea În chip de spiriduș strecurat În coafura Annei Karenina și purtat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au exclamat alții, abstracție făcînd de biografia mea senzorială. Iar dacă propria scriere, Înlănțuirea de semne vreau să zic, i-a rămas invizibilă autorului, numeroase priveliști și figuri au țîșnit din pagină ca să i se atîrne cititorului de gene. De geana lăuntrică, de bună seamă, fiindcă Victor Hugo, În timp ce-l plăsmuia pe Gavroche, nu-l contempla țopăind pe masa lui de lucru, Tolstoi nu și-a scris epopeea În chip de spiriduș strecurat În coafura Annei Karenina și purtat de ea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
faptul nu-l Înțelegeam pe deplin. Aveam să-l pricep curînd, Într-o după-amiază, În curtea școlii pentru orbi din Cluj, cînd m-am luat la Întrecere la fugă cu alți băieți, cu toții simțind că păstrăm urme de lumină Între gene. Alergam În direcția clădirii școlii. Ceilalți s-au oprit la linia de sosire, În schimb, eu am scăpat mai departe, in trînd cu tot avîntul În zid. CÎștigasem, dar ce folos!... Cabi netul medical, după ce m-a pansat, m-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întîlnită. Simte că proximitatea ei mă cutreieră În toate direcțiile și așteaptă răspunsul zîmbind. „Ești... ești șatenă, cu ochii verzi, cu o privire... oarecum Întîrziată, tinzi a mă studia dintr-o parte... Ești...“ „SÎnt foarte brunetă, am ochi negri, mari, gene neobișnuit de lungi, iar acum mă uit direct la tine cam mirată. SÎnt din zodia...“ Se prea poate să arate taman precum pretinde, dar intensitatea simțirii mele aprinde cum Îi vine mai la Îndemînă amănuntele Înfățișării ei ajunse În privirea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
plimbam eu prin lumină ca să scînteieze. Se desprindea În cele din urmă și picura pe bancă, pe caiet ori pe podea, uneori chiar Înapoi În călimară. Preț adevărat avea numărul de clipe cît, ținîndu-se de vîrful peniței ca de o geană, rămînea lacrima albastră În soare, uneori mai mult, alteori prea puțin. O revăd apoi pe Învățătoarea noastră, doamna Margareta Șpan, mai mult o prezență decît o figură clar definită. O energie diafană o purta peste tot. Se găsea În mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-ntr-o mireasmă. Nu Înseamnă că pot s-o descriu În amănunt și nici nu Înseamnă că are de fiecare dată exact, dar exact aceeași Înfățișare. Detaliile, o aluniță, o gropiță În obrazul stîng, trei pistrui, o bătaie gînditoare din gene apar dacă mi le-nchipui ca atare, dacă le inventez. Imaginea ei, ca să se construiască, să strălucească, are nevoie de timp. Poate doar de cîteva secunde, dar asta Înseamnă tot timp. Nu Îmbrățișez tocmai făptura pe care mi-o reprezint
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lucirile ce i se arătau Floarei la orice drum și la orice Înserare. Că vedeți voi, ne povestea ea În odaia despărțită doar de un perete de postul de miliție din Rătești, În America, n-am pomenit de strîgă nici geană, nici sprînceană, da’ p-aci, Îi plin de tălpile lor În tăt locu’... — Și pe la noi prin grădină? Întreba Lia. — Și p-acolo. Iar hierofania din 1953 nu putea fi decît feminină, cu o lumină dintr-o zare Într-alta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ei. Se gîndeau să jertfească doi cai slobozindu-i pe Întinderea zăpezii ca lupii să se ia după ei, iar cu ceilalți doi prinși la sanie, să Încerce a scăpa cu fuga. Lumina de sus Îi ajuta. Dar cu toată geana lui Dumnezeu asupra lor, cu toate fiarele doborîte, acolo le-ar fi rămas oasele, dacă n-ar fi răsunat din față, nu la mare depărtare, niște detunături de pușcă. Ples neau de trei ori, apoi se lăsa tăcere și iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
al nostru!“ - proclamau ei, trăgînd cu pistoalele În aer. Numai că așa fusese la Sibir pămîntul de cînd lumea, al cui voia și al cui nu-l răbda, neted, gras, nesfîrșit, sorbindu-te În Întinderea lui, mai mult depărtare decît geană de zare. Iar Pomean, ajungînd acasă În SÎmbăta de Rusalii a anului 1921, a adus În sat o tulburare mare: le-a predicat oamenilor că pămîntul era ca o roată, după cum Înțelesese el ne smintit, de vreme ce mergînd dintr-un loc
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Coranului, și glăsuirea de fabricație, firește, americană, a unei mașini de citit orice poveste scrisă. Floarea Nodului nu a fost singurul suflet care, Înainte de a trece dincolo, și-a amintit tocmai de mine și m-a ținut o clipă Între gene. Fiica ei, mama Maria, a plecat cu gîndul tot la mine. Asemenea maică-sii, bărbat de la care să-și ia rămas-bun nu mai avea demult. Moșu’ Ioan Costin se frînsese dintr odată, cu douăzeci și cinci de ani Înaintea ei. Am apucat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aceea blândă, care anunță ploaia de primăvară, cu cerul atât de jos, că ai fi putut să-l atingi cu mâna, cu aerul plin de mirosul pământului trezit la viață și care se uită cu ochii florilor larg deschiși și genele ierbii la cer... Ochii lui erau și ei larg deschiși și păreau că se uită la oameni. Grupuri-grupuri se strecurau cumva pe lângă el, vorbeau ceva mai încet (oamenii încă nu se obișnuiseră cu nenorocirea lui) și treceau mai departe. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o să-ți vină să crezi, dar n-ai să ai Încotro - “mâna a doua” a fost... Dar mai bine... privește În spatele tău. Ca hipnotizată, Lia a răspuns Îndemnului lui Nicu și a Întors capul... În fața ei, cu ochii plecați și geană umedă, ședea... Despina. ― Cuuum? Tu, scumpa mamii? Tu ai avut atâta tărie? Nuuu... Nu știu ce să fac. Să râd? Să plâng? Să te Îmbrățișez? Să Îngenunchez În fața ta, Despi?... În clipa următoare, trei ființe ședeau Îmbrățișate, cu sufletele vibrând de fericire
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mmm... ― Cu ce vă pot ajuta? ― Am un băiat... ― Să vă trăiască! Ce vârstă are? - l-a Întrebat ea, topindu-l cu jarul privirii și al zâmbetului... ― Păiii... ― Vă ascult. Cât e de mare? - a insistat cadâna, cu palpit de gene. ― Abiaaa... ― Abia a Început să meargă? Asta Înseamnă că are vreo opt-nouă luni deja. Este un adevărat cavaler - l-a fixat „la podea” frumoasa creolă cu ochi arzători. ― Dac-ar fi ce bine-ar fi... dar... ― Ooo! Sunteți un misterios
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit să Îngaime Gruia, tulburat de-a binelea de „fluidul” dogoritor ce se revărsa de dincolo de gene... ― Atunci, sunteți un tătic tânăr, fericit și... - a lăsat ea vorba suspendată În aer, care putea să Însemne orice: frumos, disponibil pentru o perioadă... ― Aș vreaaa... ― Aștept să-mi spuneți ce doriți - și-a tremurat ea șoldurile ademenitor... ― Să-mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]