4,992 matches
-
la Sălcii, mi-a luat gulerul de blană și nu vrea să mi-l înapoieze. Buletinul, tovarășe! ordonă scurt ofițerul. Unde-i gulerul? întreabă el, imediat ce Iulian îi pune actul în palmă. Acesta-i răspunde actorul, trăgînd gulerul afară din geantă, scuturîndu-l de două ori, să-i înfoiască perii albi. Aveți dreptate înclină el privirea în fața femeii. Am crezut că bancnota asta-i de 25 și-am mai cerut una spune spre ofițer. Vă rog să mă scuzați! adaugă sec, întinzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-a fost uimit când ușa s-a deschis și a apărut Carol, doar în cămașă de noapte și halat de pluș. — A, bună, Dave, spuse ea. — Tocmai m-am întors de la o convenție din Colchester, spuse Dave 2, legănând geanta de voiaj, burdușită cu literatură motivațională, pe care o avea în mâna stângă, parcă pentru a sublinia ceea ce afirmase. — Intră, intră, am să pun apa la fiert. Dave 2 se instală la barul pentru micul-dejun în timp ce Carol se învârtea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
boli. Vorbeau de parcă simpla prezență la centrul de sănătate le făcea să conștientizeze mai acut disfuncțiile corpului și cauzele care le determinau. Tatăl stătea cu ele, dar nu participa la discuție. Trupul de instalator îi era înveșmântat în denim uzat. Geanta asemănătoare acelora în care se păstrează măștile de gaze zăcea pe podea, lângă bocanci. Din când în când, ducea capătul unei țigări rulate chiar de el la buzele maronii, ascunse în barbă și elibera un fuior de fum. Citea secțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de doi ani se lipise uimit de peretele de sticlă al unei bănci, în timp ce tatăl său făcea o scenă în fața trecătorilor. — Nu am să accept așa ceva! zbiera psihologul de copii. Nu suport așa ceva! se tânguia el. Împrăștiase pe trotuar conținutul genții cu schimburile copilului și arunca în stânga și-n dreapta cu scutece, șervețele umede, cremă de gălbenele și pungi pentru scutecele folosite, agitându-se ca un derviș urlător. Naomi se bucurase că reușise să se strecoare pe lângă el fără a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
antene ca niște vibratoare, groase și cauciucate, se ridica de lângă fereastra din spate a mașinii de vis. Pe bord străluceau câteva luminițe, cu o scânteiere mecanică. Pe bancheta din spate, acoperită cu o husă de catifea reiată neagră, se afla geanta diplomat neagră a lui Alan. Pe covorașul de cauciuc negru era trusa medicală. Telefonul mobil se afla în suportul de pe bordul mașinii, alături de mulțimea de butonașe verzi. Dosarul cu informații despre Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate zăcea deschis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
azi nici măcar pe bătăușii ziariștilor Ino Ardelean și Szondi Zoltan. Probabil că teroriștii or să fie și ei trecuți în megaparohia lui Blănculescu, care cu siguranță le va veni de hac cu două-trei declarații zburlite. Cât privește sprijinul populației... O geantă abandonată în metrou fie va fi ciordită, fie ignorată - nu mă bag, nu m-amestec. Al-Qaida nici nu trebuie să se deranjeze prea mult, se găsesc urgent pe la noi inși care, pentru o mie de parai, să-ți faciliteze aruncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
acolo” sau „uite că se poate și mai rău”. Nici moartea nu cred că mai poate clinti această țară din izolare individuală, bârfă, resemnare și mizerie. Și dacă vom ajunge să mergem la cumpărături cu un sac de plastic în geantă, în care să adunăm la o adică rămășițele celui de lângă noi, nu va fi o problemă. Cel mult, ne vom organiza încă în viață o pomană și un parastas monstru, din toată sărăcia, la care să cânte Guță și Loghin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lor, îi simțeam răsuflarea în spate, aerul pe care-l despica cu bâta. Am făcut un tur de bloc, nu obosisem și nici ei. Am mai făcut unul. Pe la începutul celui de-al treilea, l-am văzut pe Filip cu geanta pe umăr. Totul se terminase. Stafie a fost primul care și-a aruncat bâta și a dispărut. Felinarele se aprindeau unul câte unul. Era pe la ora când, după cum zicea Coșuță, Cristos începea să zboare. În loc de asta, în fața mea stătea Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
galbenă, culoarea nu contează, aș crede totul cu ochii închiși, dar așa, când a găsit două bomboane, de ce nu mi-a păstrat și mie una? Nu e ciudat? Ca să fie limpede cum stau lucrurile, eu sunt Filip, adică tipul cu geanta pe umăr, despre care frati-miu susține c-aș fi fost singurul din cartier, în afara lui, auzi!, care ținea cu Dinamo (de ce l-o fi amestecat și pe Șchiopu Bărbosu în treaba asta, habar n-am, mai ales că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aducea cu o pistă aeriană secretă de pe care mașinării misterioase decolează spre un cer metalizat. Aeroplanul de sticlă al lui Vaughan zburase undeva deasupra capetelor spectatorilor plictisiți care se întorceau la mașinile lor, deasupra polițiștilor obosiți care adunau valizele și gențile de mână rupte ale turiștilor din autobuzul liniilor aeriene. M-am gândit la corpul lui Vaughan, acum rece, temperatura sa rectală urmând aceiași gradienți descendenți ca ai celorlalte victime ale accidentului. Prin aerul de noapte, acești gradienți cădeau așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să facă ceva. Aurel le zâmbi și le făcu cu mâna, după care se întinse din nou pe prosop. Valul era la șaptezeci de metri de plajă. Aurel apucă colțurile de jos ale prosopului cu degetele de la picioare. Își puse geanta de plajă sub cap și colțurile de sus ale prosopului și le prinse la subsuori. Înfundă căștile walkmanului adânc în urechi, își puse ochelarii de soare, deschise cartea la pagina 231 și continuă să citească. Valul se sparse la treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
casele și gazdele lor. Aurel rămase singur, citind. După ce termină cartea, se ridică de pe prosop, îl împături și îl băgă în portbagaj. Își scoase slipul care fusese udat puțin de val, se îmbrăcă în hainele pe care le avea în geanta de plajă și se urcă la volan. Conduse încet pe drumul de pământ care dădea în șosea. Apoi semnaliză la stânga și porni, cu patruzeci de kilometri la oră, dar definitiv, către Bulgaria. ianuarie 2005 SFÂRȘIT DE ZI Muzica: David Bowie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
casa. Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă în grabă, luă bijuteriile și actele din sertar, romanul la care scria de pe masă și alte câteva nimicuri de pe te miri unde, le îndesă în geantă, înșfăcă pisica și ieși în stradă. Care ardea și ea. - Arde strada! exclamă baba. Dar, văzând că cerul era roșu, își dădu seama că arde toată țara. - Ei drăcie, zise. Scoase o perie din geantă și începu să se pieptene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
miri unde, le îndesă în geantă, înșfăcă pisica și ieși în stradă. Care ardea și ea. - Arde strada! exclamă baba. Dar, văzând că cerul era roșu, își dădu seama că arde toată țara. - Ei drăcie, zise. Scoase o perie din geantă și începu să se pieptene. Voia să arate bine în caz că venea televiziunea. Din celelalte case de pe stradă se scurseră câțiva oameni. Alții urlau de mama focului, mistuiți de flăcări. În câteva minute apăru și televiziunea pomenită mai sus. - Ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dolari, uite, sunt ai tăi, nene, dacă mă lași să ... - Taci, dracu, din gură, am urlat, izbindu-l cu bâta în moalele capului. Ciocan căzu la pământ (unde, de fapt, și stătuse, îngenuncheat în fața mea). Am îngrămădit persoana într-o geantă uriașă și am pornit încet către bloc. La sedință hotărârăm, după o ciomageală zdravănă, să-l lăsăm în viață. Ne trebuia totuși un administrator. Dupa câteva zile făcu omul ce făcu și apa începu din nou să curgă din robinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
înalt și uscat, cu fața întunecată, ca un indian din America. Sosește pe bicicletă, privind fix înaintea lui, ca și cum ar avea nevoie de toată concentrarea ca să se poată ține în echilibru pe șa. Reazemă bicicleta de gheretă, desface catarama unei genți de un stâlp și scoate un registru cu paginile lunguiețe. Urcă pe scăunel și notează cifrele furnizate de instrumente, unele cu creionul, altele cu un stilou gros, fără a-și slăbi nici un moment concentrarea. Poartă pantaloni largi, sub un pardesiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
coboară cu toate pachetele și se urcă în taxiul tău. Dacă n-ar avea părul foarte scurt și ochelari enormi ai spune că seamănă cu Lotaria încerci să spui: — Dar tu ești...? — Corinna, spune-mi Corinna. După ce a scotocit prin gențile ei, Corinna scoate un volum și ți-l dă. — Dar nu e asta, spui tu, văzând pe copertă un titlu și un nume de autor necunoscute: În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera. Cartea pe care mi-au sechestrat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
el pe un ton fermecător. Fusese măgulită, iar relația lor înflorise. Puteau să treacă și luni întregi fără să-l vadă, dar din când în când reapărea și-i dăruia diverse cadouri - o dată un ceas de argint, altă dată o geantă (cu portofelul încă înăuntru) sau o sticlă de coniac Cape Brandy. Locuia pe Old Naledi, cu o femeie cu care avea trei copii. Femeia aia țipă la mine întruna, se plângea el. Din punctul ei de vedere, nu sunt capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu un pătrat de ciocolată pe vârful pantofului, c-un steguleț cu secera și ciocanul... cu o coroană din carton aurit pe cap, cu niște coarne ca de viking... Vreo două gagici au leșinat de emoție. - Îhî... Iau aparatul din geanta lui Tavi, îi verific blițul și, rotindu-mă ca un criminalist în jurul balabustei și al celor doi creatori, încerc să nu-mi scape nimic. Buricul închis într-un soare ca o moară de vânt, penisul zâmbăreț roș-albastru, ce indică direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gura... Chiar asta fac toți, pentru că doamnei i-a sărit un nasture de la bluză, iar unul dintre sânii impunători a ieșit la soare. -Ei, da... acum... C-o mișcare dibace, îl îndeasă în sutienul cam neîncăpător, scoate o agrafă din geantă și-și prinde bluza. Urcă în tramvai, zâmbind cu satisfacție de privirile pofticioase ale puștanilor. Traversez curtea plină de bălării a Institutului de Restituire a Memoriei, cui naiba i s-o fi năzărit să-l boteze așa?, de fapt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
drept pe la Mangalia, urechile pe la Sulina sau Babadag, rinichii pe la Beiuș... - Țeasta la Țaringrad... - ...și de-aia a trimis memoriul la Consiliul Județean... - Da’ n-avem noi norocul ăsta... - Nici eu nu sper... Mi-am aruncat câteva bulendre într-o geantă, restul le-oi lua mai târziu, dacă mai am ce lua, și-am plecat. Și unde să mă duc? Garsoniera era plătită până la sfârșitul anului, de-aici n-am luat leafa de două luni. Nu vezi, nici nu mai vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acolo... Cui să-i dau... - Celei mai urâte... Puștiul pleacă hotărât, mă apropii și eu curios. Trece prin fața gardului, se uită, încă nu e sigur, parcă nu... măsoară, mai trece o dată, se oprește și-ntinde buchețelele. - De la nenea ăla cu geantă pe umăr... Trebuie să recunosc, haimanaua are ochi. Fata e chiar hâdă, gălbejită, căloasă, cu șuvițe platinate, cu rădăcina ca pana corbului. Are-un cap mare, c-o gură parcă plantată din greșeală pe față. O salut cu două degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de la fabrică, mai mult cuie, n-am făcut niciodată pneumonie, știu să număr până la zece în vreo douăzeci de limbi, n-am avut prea multe femei, m-au lăsat ele mai degrabă decât am plecat eu, am dus valize și genți și sacoșe, am scrisori multe de adio, „să rămâi așa cum ești, să nu te schimbi”, n-am rămas așa, n-am știut că e revoluție, n-aveam televizor, doar un radio de Tehnoton, cu butoanele sărite, mișcam greu scala, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mi-a arătat fotografii cu Roland, serios, în costumaș cu pantaloni scurți și guler alb, sprijinit de-un scaun, dar nu știu dacă semănăm, pentru că eu n-am poze și nici oglindă mare. Iar oglinda mică e la mama în geantă și n-am voie să umblu acolo. - Și unde-i Roland, tanti Clara? L-a luat în armată? - A plecat... A vrut el să plece, acum e departe, nu înțelegi tu... Îți plac cărțile? - Nu știu... alea de la școală nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ales, să nu fie nevoit să numească bucățile numerotate, „Ce e cinci?”, nici să descrie secțiunile. Dar după aceea s-a obișnuit să tot ia câte ceva, rinichii, uretrele, testiculele, mai o falangă, o bucată de tendon și le purta în geantă peste tot. Autorul nostru a aflat, pe cont propriu, că femeia are sex. Dar nu s-a limitat la asta, a descoperit, tot pe cont propriu, că și bărbatul are sex. În mod logic, a dedus că fiecare are sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]