3,294 matches
-
durere. Păru să ezite: E dificil de spus toate astea. El zice că sângele acela trebuie plătit. El zice că păgânismul german este puternic din nou și trebuie să fie răzbunat pe franci și religia lor, în numele vechilor zei. Apoi gemu aproape ca și cum ar fi fost lovit și tăcu din nou. — Nu vă alarmați, murmură Rahn. Spiritul poate pleca foarte violent uneori. După câteva minute, Weisthor vorbi din nou: — Cine ești? întrebă el ușor. O fată? Ne spui cum te cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
foarte bun pentru a păstra berea. Sunt perfect de acord. Hildegard șopti ceva ce nu am reușit să aud. — Curaj, dragă doamnă, zise Rahn. Curaj. Apoi zise mai tare: Cine te-a omorât, Emmeline, și ne poți spune de ce? Weistchor gemu adânc: — Nu le știe numele, dar crede că a fost pentru Misterul Sângelui. Cum ai aflat despre asta, Emmeline? Înțeleg, acesta este unul dintre miile lucruri pe care le înveți când mori. Ei au omorât-o așa cum își omoară animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ghemuise într-un colț. Cu antebrațul însângerat apăsat de ceea ce mai rămăsese din jugulara sa, mai răsuflă de câteva ori și apoi muri fără să mai scoată un cuvânt. I-am scos cătușele și i le transferam lui Kindermann care gemea când, atrase de împușcătură, două asistente dădură buzna în birou și se uitară înspăimântate la scena din fața lor. Mi-am șters mâinile de cravata lui Kindermann și apoi am mers spre birou: — Înainte să întrebați, șeful vostru tocmai și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mult de suportat. Venind suficient de aproape de mine ca să-i simt mirosul coloniei de pe fața lui minuțios rasă, și clipind furios din ochi, cu gura strâmbată de un rictus plin de ură, el mă lovi puternic în fluierul piciorului. Am gemut de durere, dar am rămas nemișcat, aproape în poziție de drepți. — Ai stricat totul, zise el, tremurând. Totul! Mă auzi? — Mi-am făcut meseria, am mârâit eu. Cred că m-ar fi lovit din nou cu bocancul dacă intervenția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de roboată tânără. — Cine a fost, Gică? șopti ea îngrijorată. — Unu’, Felix, îl știi și tu. Ăla care mi-a plătit anu’ trecut cu obligațiuni C.E.C. și, până când am ajuns la Centru să le schimb, mi-au dat pe ele gem de caise. Episodul 18 O nouă și elocventă planetă După ce se depărtară de stația interplanetară „Tâncăbești”, nava spațială „Bourul”, cuplată cu mininaveta „Sanda”, aparținând roboatei Getta 2, înainta bubuind prin spațiu. Într-un fotoliu de lângă ușă, Getta 2 se desfolia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
plînge-atît, Șterge-ți ochii, te îmbună, Uite colo: stele ies Ca vărsatul și pojarul, În răsad aprins și des, Înțesat e Pălimarul; Uite, cerul a mișcat! Plecăciuni îți face ție. Fruntea cerul ți-a-nchinat Amețit ca de beție; Cercuiții - ochii tăi - Gem ca pietre-n tăvăluge, Pe când guri de gol, în Văi Înstelate, sus, îi suge. e) Hăt la cel Vânăt cer Împăcat la sori de ger, Unde visul lumii ninge, Unde sparge și se stinge, Sub târzii vegheri de smalt, Orice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un ochi cu fiere umplut și cu obidă; O brâncă înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând, movilă, prin negurile plate, Morți goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate. GEST Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > TU TRECI CA O REGINĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 956 din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului tu treci ca o regină peste vreme prin valurile vieții care geme, de-ar fi ca să vâslim iar înapoi de-apururi am rămâne amândoi. eu port în suflet lacrimile tale și chipul tău mereu îmi iese-n cale, mi-apare printre pulberea de sori prin vise ce-o iau razna uneori. ne strecurăm
TU TRECI CA O REGINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364327_a_365656]
-
răsăritul soarelui în pat, se scula cu noaptea-n cap. Am sărit poarta și, când am ajuns în pridvor, mi-a mirosit a lână arsă. N-am mai stat pe gânduri, și am spart ușa. Era întins pe vatră, și gemea de ți se rupea inima. - Ce nenorocire căzu pe capul lui!... parcă-i un blestem pe casa asta? Spuse țârcovnicul Predoiu Ilie, și se închină de câteva ori. - Cum de n-a luat foc întreaga casă? Se întrebă părintele, care
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
că împrejurarea nu i-a fost favorabilă, Cartuș a înjurat cu voce tare, a trântit sticla goală cu forță în bordura trotuarului și a scuipat neputincios peste ploaia de cioburi risipite în jur. Își rodea unghiile între dinții îngălbeniți și gemea neputincios... - Potcovaru Cartuș! - Prezent! a venit răspunsul, după câteva clipe de ezitare, înăbușit într-un suspin ce a scăpat involuntar, venit parcă din amintirile ce-l năpădiseră pe cel ce se ridica greoi de pe bancă, încovoiat ca o virgulă, nesigur
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
Dinții scrâșniră în strânsoarea puternică a maxilarelor. Umilința ce a simțit-o în finalizarea acea grăbită, fără să știe dacă a reușit s-o penetreze, l-a durut atunci la fel de puternic precum l-a durut acum pumnul trântit în masă, gemând. Era o durere interioară care s-a transformat în furie nestăpânită. Fața i se schimonosise și privirea se îngustase, plină de tensiune și ură. Referință Bibliografică: URME DE DRAGOSTE - Cap.II / 1 - / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
uitându-se în calea lui de veci, a murit strivit de o culoare albastră în fața bisericii din Sat, pe trecerea de pietoni a murit. Ieri-noapte fiul meu l-a visat îmbrățișându-l cu o dragoste de nebiruit... Când auzea ambulanța gemea într-una cuprins de o durere ne-înțeleasă, în seara asta parcă e tristă și luna, câinele meu nu o mai latră de-acasă... I-au rămas atâtea oase de ros și atâtea așteptări zgribulite în poartă, el întotdeauna lătra
LA MOARTEA UNUI PRIETEN DRAG... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361421_a_362750]
-
într-o mantie prafuită, grea de ne-umblare a niciunui suflet viu de oameni. Hârtii cândva albe, nescrise cu nicio mână se aflau într-o dezordonată manifestare de-a lungul mesei. Își tăceau solitudinea în întunericul prin care lumina își gemea neputința de a încălzi acest dezmăț de negru. În partea din stânga a biroului din stejar negru aruncate într-un evantai ordonat câteva fotografii pline de praf se odihneau în veșmântul tăcerii. În fiecare dintre ele se zărea translucid un chip
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
cu eternitate mă-ntorc la starea noastră de îngeri decavați - azi omenirea-și are însemnele gravate pe efigii de îngeri și vașnici sicofanți dar care-i adevărul ce ne va da speranța că viața este fructul unui impuls major, cînd geme națiunea și rîde manutanța, la noi în bătătura, cînd joacă repejor! Referință Bibliografica: GÎNDUL CĂ ASTĂZI PLOUA / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lila : Toate Drepturile
GINDUL CA ASTAZI PLOUA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361531_a_362860]
-
tău și rază, Se uită cărțile la noi, Sunt vii, și ele lăcrimează! Le înțeleg mustrarea lor Dintre mustrările prea multe Și ochii înduioșați mă dor De sub copertele tăcute. Se uită cărțile la noi Ca dorul meu rănit spre-acasă, Cum geme vântul printre foi, Iar nouă tot mai rar ne pasă... Referință Bibliografică: Se uită cărțile la noi... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1109, Anul IV, 13 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia
SE UITĂ CĂRŢILE LA NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363785_a_365114]
-
veac aberant, Amintiri bizare revin din neant Încercând grăbite să-și găsească locul În vâltoarea vremii ce-și cată sorocul Valuri de revoltă născute din gânduri Se adună-n grabă și formează cârduri Lumea se frământă pentru libertate Când pământul geme de hâde păcate. NOSTALGII Rotunjesc din priviri forme imaginare Extaziat gust din simțurile fierbinți Mă bucur să beau din pocal elixirul Savurându-l repetat cu voluptate Să uit de trecut și de eternitate Cu palmele căuș încălzesc pocalul Închid ochii
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
căni și farfurii, glasuri, gălăgie, ceva care să-i umple golul imens în care se transformase glorioasa ei viață. Fugi afară în stradă și o porni cu pași repezi pe trotuarul opus falezei. Barurile și micile restaurante, zid lângă zid, gemeau de clienți. Unii stăteau în fața intrării și fumau. Subit, simți nevoia să audă glasul mamei ei. I se făcuse dor. Scoase telefonul dar, văzând că e aproape de unu noaptea, renunță. Se lăsă atrasă de sunetele muzicii de jazz ce răzbăteau
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
ca lumina sub pleoape! Lumina în care ochii mei învățară, Ferice de cel ce te are aproape, Ferice de cel ce te știe de țară! NU MAI AM RĂBDARE... Nu mai am răbdare, țipă pruncu-n pântec, Nu mai am răbdare, geme cel bătrân, Nu mai au răbdare notele din cântec, Iarba de pe câmpuri ce visează fân... Nu mai am răbdare, peste tot aud, În tramvai, pe stradă, la spital, în gară, Adevărul vieții e atât de crud, Îmi pătrunde-n suflet
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
luncă În pământ de apă groasă... Astăzi vremea mi te duce Ca pe-o luntre-n larg de ape, Apele să te usuce, Apele să te îngroape... Astăzi, vezi și tu, e vremea Deprimantelor eșecuri, Lumea-n doliu ud își geme-a Morții spaimă prin încecuri... Astăzi, vremea rea, ploioasă Viața-n stropi mi-a risipit-o, Astăzi nu ieși din acasă, Nu mă căuta, iubito...! Referință Bibliografică: Plouă stors / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 913, Anul III
PLOUĂ STORS de ROMEO TARHON în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363873_a_365202]
-
în ani...romanțe Altare unde ardem, speranțe amăgite! Cenușe-mprăștiate rămîn doar restanțe Din trăiri uitate, de flăcări contopite! Din anii tinereții se-arată peste vreme Păreri de rău și lacrimi pentru timp uitat Ce fuge tot mai iute, când secunda geme! Să fie oare asta, ce'odată am visat? Șoapte de iubire ce inima distruge Mi le-ai spus atunci când jurai Iubire! Precum... secunda din timpul care fuge, Ai plecat, lăsîndu-mi doar nefericire! Fluture de noapte rotindu-se-n lumină Se
SPERANŢE AMĂGITE de DOINA THEISS în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363977_a_365306]
-
și jucăuși. “Cine oare să-și mai aducă aminte că azi e ziua unei amărâte de pe strada Nicolae Alexandrescu?”, se întrebă privind culoarea preferată a unui văzduh senin, fără pete. Își continuă drumul până la ieșirea din curte. Poarta scârțâi asurzitor, gemând sub propria greutate. - Tanti Sofica, aduci niște colivă? Sau măcar o bucată de pâine? Andrei avea un tricou a cărei culoare fusese roșie cândva, dar acum ajunsese vineție, cu tendințe negre în jurul taliei. Era copilul de cartier care se întreținea
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
cu toate că, gata întoarse pe dos, răvășite, acestea păreau ca după un cutremur: tomberoanele arhipline de cartoane de toate mărimile, de pahare de unică folosință, de farfurii și de pungi de tot felul, și de sticle, toate de unică folosință parcă gemeau de povară extramundană. Păstoreau în liniște maldărele de mizerii, amestecate cu resturi de foste flori, basculate în jurul lor. Solomon se opri lângă un tomberon din parc și, vrând să se așeze pe una din bănci, ca să răsufle ușurat, zări sub
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
în patinaj artistic, crema de pe față lucește precum gheața sub greutatea patinelor obrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii. Coregraful este premiat cu luciul din buze. • Revelion Iarna are frisoane, termometru se adâncește în abis. N-am antibiotic dar geme și plânge iar soarele este prins în cerc de nori. Viforul strânge în corset Citește mai mult • Chip angelicNegru pictează albastrusub arcada sprâncenelor,genele se arcuiesc pe spate,luminițe argintii danseazăpe retină croind pirueteîn patinaj artistic,crema de pe fațălucește precum
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
e întunerec și nici o lumină dar cui pasă de întunericul din noi ce credem fără să o vedem cătând ca proștii aceea farâmă de cătare în împlinarea de-apoi Afară e întunerec și e bine i-a venit vremea să geamă în ființa nevederii de trup și a revederii ce ne cheamă în întunerecul de-afara Referință Bibliografică: Afară / Borchin Ovidiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1069, Anul III, 04 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Borchin Ovidiu : Toate
AFARĂ de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 () [Corola-blog/BlogPost/362931_a_364260]
-
-n veșnicie, pentru că-atunci e sigur că or să mai adie în primăvara unui alt destin. Meduza Privesc în ochi Meduza, trufaș, cutezător și nu simt nicio teamă în ființă. Am reușit să-i birui oribila dorință și-o văd gemând, străpunsă de-un fior. Athena îmi arată egida, însă râd. O văd că se încruntă, că pălește. Cine ești tu? — mă-ntreabă. Oricine împietrește când vede ochii trupului ei hâd. Tai șerpii și-i înfășur pe mână cu brățări, din
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362933_a_364262]