7,834 matches
-
amant e prins de săteni furînd și alungat. Din micile lucrări căpătate, abia puteau mînca sărăcăcios o dată pe zi, și să-și cumpere o narghilea, pe care o fumau "cumplit de fericiți și disperați". Ajung să cerșească la un emir generos. Klein o ademenește pe Sara cu iluzia ei după un bar dar, de fapt, pentru a o prostitua cu speranță, Musa se decide să se reîntoarcă în țară, desigur fără un ban în buzunar, iar Adrian visează să colinde spre
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
mai are sentimentul, deznădăjduit și sărac, cînd se vede murind de alean." S-a dus, apoi, la un teatru, atras de afișul țipător. Era o biată trupă de varieteu care nu începea programul adăstînd mult peste ora anunțată, în așteptarea generosului consul rus, desigur un prinț. În așteptare, dă peste un ins care i se pare, prin serviabilitate, promițător. Îndrăgește o cântăreață. Apoi, după spectacol, cunoștința sa repede improvizată îl invită la festinul pe care prințul-consul îl dă în onoarea trupei
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
din neputință. Dacă nu și-ar fi povestit, la beție, viața, Protasov n-ar fi devenit un cadavru viu și n-ar fi tulburat liniștea familiei sale. În orice caz, el n-a dorit asta. E în fond un om generos, bun, cultivat. Doar că nu poate da vieții lui un rost și, deși își iubește soția, o părăsește ca s-o dezlege de orice obligație, de el însuși, care-i este povară, crezînd că așa o face fericită. În spectacolul
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
păcate, finalul) au, fiecare, momentul lor, realizat cu măiestrie, îi întorc bine, profesional, replicile și-l susțin (de aceea scena de la începutul părții a doua cu Albulescu și Rusu e una din cele mai bune), deși nu au roluri deloc generoase, tinerii (Dana Măgdici, Maria Popistașu, Maria Buză și chiar și Marius Bodochi de la care aș fi așteptat mai mult etc.) sînt sub orice critică și e de mirare că protagonistul reușește să joace pînă la capăt scenele, destul de numeroase, acestea
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
faci cu cineva anume? Nu. Dar duc cu mine un personaj aproape real, o formă pe care nu știu dacă o voi concretiza: gramatica limbii române. Poate apuc să fac un spectacol cu acest personaj. Un regizor este mai degrabă generos sau mai degrabă egoist? Un regizor este generos. Altfel nu se poate. Teatrul este o creație colectivă, al cărei efect final - care nu este numai spectacolul - este posibilitatea de a face, ce rămîne înăuntrul celor ce lucrează împreună. Ca un
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
mine un personaj aproape real, o formă pe care nu știu dacă o voi concretiza: gramatica limbii române. Poate apuc să fac un spectacol cu acest personaj. Un regizor este mai degrabă generos sau mai degrabă egoist? Un regizor este generos. Altfel nu se poate. Teatrul este o creație colectivă, al cărei efect final - care nu este numai spectacolul - este posibilitatea de a face, ce rămîne înăuntrul celor ce lucrează împreună. Ca un cor cu un dirijor. Așa văd eu teatrul
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
revista Times Literary Supplement. Reflecțiile lui Berlin privind societatea rusească la momentul acela, amestecul de sentimente de după război-confuzia, tristețea dar și nădejdea supraviețuitorilor-sărăcia, foametea, ideologizarea crescîndă și consecințele ei sînt de o acuitate remarcabilă. Dar mai presus de orice sînt generoase. Isaiah Berlin, aflat la vremea respectivă în serviciile departamentului britanic de Externe (British Foreign Service), sosea dintr-o țară fără o experiență directă a totalitarismului, ferită de ravagiile imediate ale războiului, cu o civilizație de secole, o aristocrație cu rădăcini
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
țărișoară. Mult mai ușor am ajuns la Suveranul Pontif ori la Președintele Statelor Unite, decît la ei. Un distins prieten al meu avea un clasament insolit: după cîte încercări răspund diverși demnitari, și nu secretarele secretarelor lor, la telefon. Cei mai generoși și-au făcut auzit glasul abia la a treizecea încercare! Înainte, sub vechiul regim, țelurile erau simple și irealizabile: ridicarea pe cele mai înalte culmi ale socialismului și comunismului. Acum este la modă intrarea în N.A.T.O. și în U.E.
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
contextul vremii sale. La prima întrebare răspunsul firesc este, fără nici un dubiu din punctul meu de vedere, tranșant. În momentul de față ideologia eminesciană, gîndirea politică a gazetarului, este complet inactuală. Nu numai prin xenofobia incontestabilă, oricîte eforturi de mascare generoasă a acesteia am face, xenofobie devenită, de la al doilea război încoace, inacceptabilă ca atitudine, dară-mi-te ca piesă componentă a legitimării unei doctrine politice. Categoric inactuală este ideologia eminesciană și prin articulațiile ei principale, cum ar fi teoria "păturii
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
Caragiale "Griu viața, dom'inșpector"), importanța reală sau minoră a fiecăreia în parte. Se pornește, desigur, de la ediția princeps datorată lui Titu Maiorescu, marele protector și prieten al poetului, care a făcut pentru el, ca om și poet, atît de generos de multe încît, ca istoric literar ce sînt, nu cunosc, în toată istoriografia noastră literară, un exemplu asemănător. Cum reiese dintr-o scrisoare a poetului către Veronica Micle din corespondența inedită publicată anul trecut de d-na Ilinca Zarifopol Ilias
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
ele, absorbiți fiind de importanța misiunii. Au existat metode și curente în critica literară care au sărăcit literatura de frumos, de muzicalitate, de fascinația ideilor, descărnînd-o în scheme și formule moarte. Însă rostul lor a fost, privit dintr-o perspectivă generoasă și în același timp plasată undeva foarte departe, de a obiectiva un fenomen care chiar dacă e adeseori menit să refuze obiectivările are totuși o structură complexă demnă de a fi supusă unor investigații riguroase, cu riscul aferent al plictiselii. Iar
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
spunem la Comedia Franceză, în fața a mii de spectatori înrobiți de teatru. În București, adeseori, îi auzi pe unii actori - mediocri - lamentîndu-se, discutînd precipitat și arogant despre public și mai știu eu ce, tocmai cînd sălile se umplu în mod generos. La Brașov, tînăra generație are ce învăța, are cum afla ce înseamnă pasiunea, dăruirea, sacrificiul pentru că acolo joacă Mircea Andreescu, Costache Babii, sau Săndulescu, Virginia Itta Marcu. Mai mult decît atît la Brașov se învață mereu, se îndepărtează manierismele, se
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
ireductibil. Goga a presărat ceva și shakespearian în atmosfera montării, ceva din Îmblînzirea scorpiei sau Săndulescu în Stepan Stepanovici, tatăl care abia așteaptă să scape de "piatra" din casă este simplu în mijloace măsurat în apariții, tumultos și bine temperat, generos cu cei doi tineri parteneri, - Bianca Zurovschi și Dan Cogălniceanu. Încă de la debutul ei de la teatrul din Galați se vedea stofa de actriță cu un potențial real pe care Bianca Zurovschi îl are. Fiecare rol, mai mare sau mai mic
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
dacă...". Supozițiile nu scapă de stupiditatea inerentă acestui "joc" de-a soarta, divagînd pe căile idilelor mai mult sau mai puțin fericite, cu bărbați fideli (John Hannah) și infideli (John Lynch), la discreția amantelor (Jeanne Tripplehorn) și a unui...producător generos (nimeni altul decît Sydney Pollack). "Rezolvarea" devine de la un moment dat previzibilă: moartea - evident - va pune punct istoriei imposibile. Și filmului, nu lipsit - totuși - de interes în materie de tehnici narative cinematografice. De altfel - cum lesne se poate observa - subiectul
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
nu vor fi (și nu vor fi!) probate, îl expun pe autor unor procese de calomnie. Și, vai, solidari, conform legii, și pe diriguitorii revistei Vatra. Cenzura era, ea, o oroare, dar ferea publicațiile de asemenea neplăceri! Să sperăm că, generoși cum sînt, scriitorii porcăiți de Paul Goma îl vor ierta și de data aceasta. Schimbări și schimbări Nici nu s-au scurs trei luni de cînd polul social-democrat se află la putere și au început să apară defecțiuni în această
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
oricît îi reproșează unii diversele decizii pe care le-a luat de-a lungul timpului, mai ales în privința aprobării atacului NATO asupra Iugoslaviei), ci de însăși misunea sa istorică: de a fi conducătorul unei țări ieșite din comunism. Keene e generos cu tot felul de amănunte oarecum indiscrete, sau pur și simplu dezavantajoase, referitoare la viața și personalitatea lui Havel, dar izbutește cu toate acestea să le integreze într-o imagine pozitivă. Chiar și detaliile prea puțin flatante converg spre a
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
mai discretele aluzii ale lui Keene, că prăbușirea comunismului (atît de nesperată, după ororile celor cincizeci de ani) a condus la crearea unor așteptări profund utopice, alterînd astfel simțul realității. Capitalismul, pentru cineva care privește lumea prin asemenea lentile prea generoase cu detaliile urîte, nu e o soluție acceptabilă. Mulți intelectuali din Est abhoră capitalismul, mai cu seamă în varianta sa americană, receptîndu-l prin grila heideggeriană sau cea a Școlii de la Frankfurt, cum și Havel a procedat, oricît s-ar strădui
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
și riguroase, reci și calde; purtătoare de sens, de cod, de mesaj și ritm asiatic. Un singur lucru în exces: plînsul. Am stat și m-am întrebat de ce acest spectacol a trebuit să fie găzduit de Teatrul Act, de altfel generos, și nu și-a găsit un loc în repertoriul, atît de sărăcuț, al Teatrului Mic. Mai ales că toată trupa - actori, regizor, scenograf - este angajată a acestui teatru. Probabil că direcțiunea nu a crezut în această propunere. Pușca de vînătoare
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
Decebal, Mihai Viteazul, Bălcescu și, bineînțeles, a marelui Ceaușescu?! Și totuși, de ce tac intelectualii (și mai ales scriitorii) clujeni atunci când îi descoși în legătură cu Funar? Am aflat zilele trecute de ce - și nu cred că e o legendă: pentru că Funar e extrem de generos cu intelectualii și cu artiștii! Clujul e municipalitatea care acordă cele mai consistente subvenții și avantaje publicațiilor culturale, galeriilor de artă, muzeelor, teatrelor și altor instituții specifice. Cu instinctul lui de politician frust dar nu prost, Funar a intuit pe
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
de la 1848 (C.A. Rosetti, Ion C. Brătianu) pînă tîrziu în interbelicul secolului, acum, trecut. Ceea ce nu-i puțin lucru. Printre creatorii liberalismului românesc, cărora li se datorează punerea fundamentelor României moderne, C.A. Rosetti a fost idealistul credincios convingerilor generoase de la început. Ion C. Brătianu, mai ales în lunga sa guvernare de 12 ani (1876-1888) a devenit pragmatic și a practicat compromisul (dar a făurit România modernă!) intrînd în ireconciliabil conflict cu Rosetti mai ales în contenciosul legii electorale, redactorul
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
ei avînd "dreptul" să voteze indirect. Ruptura dintre cei doi frați politici (fuseseră și masoni) s-a realizat încă prin 1883-1884, Rosetti murind în 1885, iar Brătianu în 1891. Semnificativ e apelul lui Rosetti încă din 1850, cînd era un generos radical impenitent și cam socialist utopic. M. Kogălniceanu a fost printre oamenii începutului o personalitate strălucitoare. Marile sale împliniri sînt legate de domnia lui Cuza Vodă, cînd a fost și prim-ministru, sfătuindu-l pe domnitor să dea acea lovitură
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
cu imagini" - obișnuia să spună Jean Georgescu, pionier și deopotrivă clasic al cinematografului românesc, intrat pe 12 februarie 2001 în al doilea veac de nemurire. Fără a avea nicidecum pretenția de a face literatură, mă grăbesc să încredințez acestei pagini generoase de publicație literară un montaj aleatoriu de secvențe mai mult sau mai puțin sentimentale. Indirectă invitație de a trece pragul Sălii "Jean Georgescu" a Cinematecii Române, care a deschis manifestările legate de acest centenar, însoțind proiecțiile unui prim grupaj de
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
sunt contribuții la un viitor dicționar al scriitorilor brașoveni, - în care inserțiile memorialistice dau culoare literară. Sunt scriitori din generații diferite - de la Cincinat Pavelescu și Sextil Pușcariu până la Ermil Rădulescu. Și numele de scriitor acordat unora din cei evocați este generos și cam impropriu. E adevărat că și Vasile Gionea și Sextil Pușcașiu și Ion Colan au cochetat o vreme cu literatura, dar ei s-au ilustrat ulterior în alte domenii. Cunoscându-i puțin, pe unii dintre aceștia, amintirile sale sunt
Album sentimental by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16429_a_17754]
-
drum mi-am dat seama că n-am făcut nici o rezervare și că s-ar putea să nu găsesc bilet. Mă incită într-un fel toată povestea asta cu aer studențesc. Mă și vedeam mituind o plasatoare care imi oferea, generoasă, în schimbul sumei primite, un loc pe scări. Bine și-așa. Am ajuns la teatru cu un minut doar înainte de oră 19,00, ora începerii reprezentației. Am tras cu un ochi la Casa de bilete. Deschisă. Nici o persoană la coadă. Am
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
onoare al Orașului mult îndrăgit, gestul m-a mișcat într-atât, încât m-am decis să colaborez numaidecât la publicația respectivă. Mâhnirea mea, când am aflat că Magazinul nu apare decât o singură dată pe an... S-ar putea, dacă generosul primar N. Diculescu, reușește - și sper să reușească - să facă să apară revista măcar din trei în trei luni, dacă nu lunar, ceea ce ar fi o performanță. Cum îmi cunosc semenii din partea locului, n-ar fi cu neputință. Sănătate să
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]