770 matches
-
plantă ale cărei semințe comestibile au o formă biconvexă, iar apoi a fost folosit și pentru a desemna piesa optică avînd aproximativ aceeași formă. Cuvîntul francez provine la rîndul lui din latinescul "lenticula", care este forma diminutivă a lui "lens" (genitiv "lentis") cu același sens „linte”. Lentilele, într-o formă sau alta, sînt produse și folosite de om de cîteva mii de ani, dar prima mențiune se găsește în Grecia antică, în comedia "Nephelai" ("Norii") a poetului Aristofan, care vorbește despre
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
de alte foneme: "om - oameni", "roată - roți", "fată - fete", "steag - steaguri", "pijama - pijamale". În multe limbi substantivele își modifică forma după caz, marcînd astfel diverse funcții în enunț: subiect, posesor, instrument, obiect, loc etc. În română există cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte în funcție de caz: formele de nominativ și acuzativ sînt identice și la fel și formele de genitiv și dativ. În plus nu toate substantivele au
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
loc etc. În română există cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte în funcție de caz: formele de nominativ și acuzativ sînt identice și la fel și formele de genitiv și dativ. În plus nu toate substantivele au formă de vocativ.
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
centrul politic e pretutindeni, iar circumferința nicăieri. Fiecare grup sau soi de populațiune, fiecare rasă, fiecare limbă e stăpâna teritoriului propriu. Fiecare cetate, apărată de către cetățile vecine, e regină în pe locul pe care-l ocupă." "Federațiune, de la latinescul «fœdus», genitiv «fœderis», adică pact, contract, tratat, convențiune, legămînt, etc... e o înțelegere prin care unul sau mai mulâi capi de familie, una sau mai multe comune, unu sau mai multe grupuri de comune sau state, se obligă recipric și unele față de
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
limbi indo-europene: bulgara, slava, și sârba sunt [[limbi slave]], conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă [[limbile traco-ilire|traco-iliră]] iar [[limba greacă]] formează propria subfamilie. Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără [[articolul hotărât]] enclitic, sincretismul cazurilor genitiv și dativ, formarea timpurilor viitor și perfect, precum și evitarea infinitivului. Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române, datorită migrației triburilor slave (care traversau teritoriul României de astăzi). Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
mai ales ca frecvență. Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 1,43% [[Substantiv]]ele românești se declină în funcție de gen (feminin, masculin și neutru), număr (singular și plural) și caz (nominativ/acuzativ, dativ/genitiv și vocativ). Articolul, asemenea adjectivelor și pronumelor, se [[acord (lingvistică)|acordă]] în gen și număr cu substantivul pe care îl determină. Româna este singura limbă romanică în care [[articol hotărât|articolul hotărât]] este "[[enclitic]]", adică este atașat la sfârșitul substantivului
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
textele pe care le aveți". Cealaltă mare grupă de greșeli sintactice constă în dezacorduri de diverse tipuri: între subiect și predicat, între adjectivele numerale și substantivele determinate, dezacordul în caz al adjectivul feminin singular pus în forma de nominativ în loc de genitiv, dezacordul pronumelor "al", "care" și dublării clitice etc. Uneori dublarea clitică lipsește cu desăvîrșire: "ei avertizează pe turiști să nu se aventureze" în loc de "ei îi avertizează pe turiști să nu se aventureze". Se mai întîlnește, în special la vorbitorii din
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
se pot cunoaște multe lucruri din aceste inscripții despre oamenii care le-au produs și despre Perioada miceniană în ajunul așa-zisei Epoci grecești întunecate. Spre deosebire de varietățile mai târzii de greacă, miceniana avea probabil ceva mai multe cazuri gramaticale, nominativul, genitivul, acuzativul, dativul, instrumentalul, locativul și vocativul. Instrumentalul și locativul, însă, au ieșit, treptat, din uz. este conservată în scrierea Linear B, compusă din aproximativ 200 de semne și logograme silabice. Deoarece Linear B e derivat din Linear A, sistemul de
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
timp, au schimbat pronunția pentru a le evita. Modul în care s-au făcut aceste schimbări a determinat dialectul. De exemplu, cuvântul pentru zeul mării (indiferent de cultura și limba de unde provine) a fost, într-o formă preistorică, Poseidăwōn, la genitiv Poseidăwonos, la dativ Poseidăwoni, etc. Pierderea lui w intervocalic a dat Poseidăōn, găsit in miceniană și greaca epică. Ionicul a schimbat "a" în "e": Poseideōn, în timp ce aticul a contras cuvântul la Poseidōn. La alte dialecte: corintineanul Potedăwoni, a devenit Potedăni
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
folosește literele alfabetului grecesc pentru a identifica stelele dintr-o anumită constelație. Notarea începe de la litera grecească alfa și se termină cu litera grecească omega, în ordinea (în general) crescătoare a magnitudinii aparente a stelelor, urmată de genitivul numelui latin al constelației în care se află steaua. Această modalitate este foarte folosită în limbajul astronomilor și în programe de tip planetarium, precum Starry Night. Aceste denumiri au fost introduse de astronomul german Johann Bayer, în atlasul sau ceresc
Denumirea Bayer () [Corola-website/Science/308076_a_309405]
-
de cavalerie. De la "Potaissa Napocae" (sunt) 14,8 km (M.P.X. = millia passuum 10 = 1000 x 1,48 x 10 = 14,8 km)." În ultima parte sintagma "Potaissa Napocae" este tradusă îndeobște: "de la Potaissa către Napoca", considerând că forma de genitiv a numelui Napoca ar exprima o locație (așa numitul genitiv locativ) și nu aparteneța, cum se întâmplă de obicei. Numai că în limba latină direcția este exprimată firesc prin cazul acuzativ plus prepoziție (ad, versus etc). De aceea nu putem
Miliarul de la Aiton () [Corola-website/Science/306906_a_308235]
-
X. = millia passuum 10 = 1000 x 1,48 x 10 = 14,8 km)." În ultima parte sintagma "Potaissa Napocae" este tradusă îndeobște: "de la Potaissa către Napoca", considerând că forma de genitiv a numelui Napoca ar exprima o locație (așa numitul genitiv locativ) și nu aparteneța, cum se întâmplă de obicei. Numai că în limba latină direcția este exprimată firesc prin cazul acuzativ plus prepoziție (ad, versus etc). De aceea nu putem exclude ipoteza formulată încă de Theodor Mommsen, că Napoca era
Miliarul de la Aiton () [Corola-website/Science/306906_a_308235]
-
pronume. Acestea se realizează cu prepoziții și ordinea cuvintelor. Există două articole: "la" (cel/cei/..ul) și "un" (un/o). Persoană a treia pronume reflexiv (el însuși, ea însăși) și posesivul reflexiv este "se". În LFN nu există cazuri (nominativ, genitiv, acuzativ...) iar pronumele devin posesive punându-le în fața substantivului posedat. "Pisică mea" poate fi exprimat că "me gato" sau "la gato de me." Nu există gen: "la fema, la om, la fia," si " la fio" (femeia, bărbatul, fata, băiatul). Se
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
unor substantive și adjective se intercalează un "a" între două consoane, dar la alte forme acest "a" dispare. De exemplu, rădăcina cuvântului care înseamnă „bătrân” este "starc-", nominativul său singular fiind "starac", dar în cursul declinării "a" cade: "starca" „bătrânului” (genitiv), „pe bătrân” (acuzativ). În cazul rădăcinilor de feminine terminate cu două consoane, acest "a" apare la genitiv plural între cele două consoane: rădăcină "sestr-", nominativ singular "sestra" „soră”, genitiv plural "sestara". Cuvintele masculine terminate cu "-ao", "-eo" sau "-io" [ex.
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
dispare. De exemplu, rădăcina cuvântului care înseamnă „bătrân” este "starc-", nominativul său singular fiind "starac", dar în cursul declinării "a" cade: "starca" „bătrânului” (genitiv), „pe bătrân” (acuzativ). În cazul rădăcinilor de feminine terminate cu două consoane, acest "a" apare la genitiv plural între cele două consoane: rădăcină "sestr-", nominativ singular "sestra" „soră”, genitiv plural "sestara". Cuvintele masculine terminate cu "-ao", "-eo" sau "-io" [ex. "čitao sam" „am citit” (subiect masculin), "anđeo" „înger”, "cio" „întreg”] erau cândva în istoria limbii terminate cu
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
singular fiind "starac", dar în cursul declinării "a" cade: "starca" „bătrânului” (genitiv), „pe bătrân” (acuzativ). În cazul rădăcinilor de feminine terminate cu două consoane, acest "a" apare la genitiv plural între cele două consoane: rădăcină "sestr-", nominativ singular "sestra" „soră”, genitiv plural "sestara". Cuvintele masculine terminate cu "-ao", "-eo" sau "-io" [ex. "čitao sam" „am citit” (subiect masculin), "anđeo" „înger”, "cio" „întreg”] erau cândva în istoria limbii terminate cu un "l" dur ("čital", "anđel", "cil") care a evoluat în "o", dar
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
a evoluat în "o", dar numai în poziție finală de cuvânt. Acest "o" redevine "l" dacă nu mai este în poziție finală, ci este urmat de o desinență sau de alt sufix: "čitala sam" „am citit” (subiect feminin), "anđela" „îngerului” (genitiv), „pe înger” (acuzativ), "cijela" „întreagă”. Când două consoane, una surdă și una sonoră, ajung în contact prin adăugarea la un cuvânt a unei desinențe sau a unui sufix, prima consoană devine la fel cu cea următoare din punctul de vedere
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
regresivă). Astfel, De exemplu, în cuvântul "vrabac" „vrabie”, în cursul declinării, / b/ alternează cu perechea sa surdă /p/. Aceasta apare atunci când cade /a/ dintre /b/ și /t͡s/, acesta din urmă fiind surd și asimilându-l pe /b/: "vrapca" (genitiv singular). Unele consoane aflate la sfârșitul formei de nominativ a unui substantiv sau la sfârșitul rădăcinii unui verb își schimbă natura sub influența unei vocale cu care începe o desinență sau un sufix. Cazuri mai frecvente: Accentul care cade pe
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
a/ai/ale femeilor”). O silabă lungă neaccentuată se poate găsi numai după o silabă accentuată. După cum se vede din exemplul precedent, caracterul accentului și durata vocalelor au valoare funcțională, bunăoară să diferențieze, ca aici, două cazuri: nominativul singular de genitivul plural. Locul accentului are de asemenea valoare funcțională (vezi Declinarea adjectivelor). Sunt și cuvinte care nu primesc niciodată accent, și altele care uneori se accentuează, alteori nu. Prima categorie o formează encliticele, adică pronumele personale neaccentuate, formele neaccentuate ale verbelor
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
iar cele terminate cu "-ski", "-nji" și "-ji", precum și adjectivele la gradul comparativ și la cel superlativ relativ (vezi mai jos) - numai formă lungă. Gradul comparativ de superioritate se formează cu sufixe: Comparația se construiește cu termenul de comparație la genitiv cu prepoziția "od" ("Kamen je tvrđi od zemlje) sau cu conjuncția "nego" + nominativ: "Kamen je tvrđi nego zemlja „Piatra este mai tare decât pământul”. Sunt și adjective al căror comparativ este neregulat prin faptul că are altă rădăcină decât adejctivul
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
grupul de termeni dintre care se distinge unul prin atributul adjectival la superlativ: Dăm mai jos ca exemplu declinarea unuia dintre tipurile de adjective regulate: Observații: La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Pronumele de politețe este "Vi", scris de obicei cu inițială majusculă. Formele accentuate se folosesc: La instrumental, persoana I singular, sunt două forme accentuate: cea scurtă se folosește după prepoziții, cea
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
pronume reflexiv, cel din tabelul de mai sus care începe cu s. Acesta se referă totdeauna la subiectul propoziției, de orice gen, număr și persoană ar fi acesta: "Naškodio si sebi" „Ți-ai dăunat ție însuți”. Are formă neaccentuată la genitiv/acuzativ și la dativ. Cea de acuzativ se folosește la diateza reflexivă a verbelor: "Ja sam se počešljao" „M-am pieptănat”, "Ti si se počešljala" „Te-ai pieptănat” (feminin), "Sestra se počešljala" „Sora s-a pieptănat”, "Dječaci su se počešljali
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
corespunzătoare lui 1, 2, 3 și 4 se declină și se construiesc cu substantivul determinat (care poate avea atribut adjectival) după cum urmează. Numeralele cu formă de substantiv nu se acordă în caz cu substantivul asociat lor, ci acesta este la genitiv plural: "Donio mi je stotinu poklona „Mi-a adus o sută de cadouri”, "Sin mu je nestao s tisućama drugih mladića „Fiul lui a dispărut cu o mie de alți tineri”. Numeralele "pet" „cinci”, "šest" „șase”, "sedam" „șapte”, "osam" „opt
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
o mie de alți tineri”. Numeralele "pet" „cinci”, "šest" „șase”, "sedam" „șapte”, "osam" „opt” și "devet" „nouă”, inclusiv când sunt ultima cifră a unui număr, și cele corespunzătoare zecilor, sunt invariabile, iar substantivul determinat de ele se pune tot la genitiv plural: "Već deset dana puše jak vjetar" „Deja de zece zile suflă un vânt puternic”, "Imala je petnaest bijelih kokošiju" „Avea cincisprezece găini albe”. Aceste numerale au desinențele specifice adjectivelor cu formă lungă. Acestea se adaugă la numeralele cardinale. În
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
sedmero sjedjelo oko vatre, [...]" „Cum ședeau șapte în jurul focului, [...]”. Acestea se formează de la numeralele colective, cu sufixul "-ica" ("dvojica, trojica, četvorica") și au tot caracter colectiv, folosindu-se numai cu nume de ființe de sex masculin, care se pun la genitiv plural: "tròjica dječákă" „trei băiețași”. Fiecare cifră are un nume substantiv feminin: "jedinica", "dvica", "trica", "četvrtica", "petica" etc.: "praviti osmice" „a face opturi” (cu patinele pe gheață). Ca și în celelalte limbi slave, verbele limbii croate se caracterizează și prin
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]