933 matches
-
în ulcioare de lut ("kvevri"). Pentru export se produc cu mijloace moderne vinuri de amestec precum "Mukuzani" sau "Tsinandali", georgienii înșiși preferă însă vinurile obținute prin metode tradiționale. Regiunea Kaheției în estul țării, unde se produc două treimi din vinul georgian, a devenit renumită mai ales prin vinuri grele roșii, dintre care "Saperavi" este cel mai răspândit, dar produce între timp și vinuri albe de nivel acceptabil ca "Tibaani", "Rkatsiteli" sau "Gurjaani". Kartli rămâne însă cea mai importantă zonă viticolă (în
Economia Georgiei () [Corola-website/Science/306190_a_307519]
-
cel mai răspândit, dar produce între timp și vinuri albe de nivel acceptabil ca "Tibaani", "Rkatsiteli" sau "Gurjaani". Kartli rămâne însă cea mai importantă zonă viticolă (în sudestul Georgiei). În ultima perioadă au început și investorii străini să producă vinuri georgiene care se exportă în cantități mari, în Kaheția a apărut marca "GWS" a concernului Pernod Ricard, firma americană Bagrationi produce vinuri spumoase ușoare. Pe plan internațional renumele vinului georgian este în creștere, în pofida deselor lui interdicții pe piața rusă. Corupția
Economia Georgiei () [Corola-website/Science/306190_a_307519]
-
În ultima perioadă au început și investorii străini să producă vinuri georgiene care se exportă în cantități mari, în Kaheția a apărut marca "GWS" a concernului Pernod Ricard, firma americană Bagrationi produce vinuri spumoase ușoare. Pe plan internațional renumele vinului georgian este în creștere, în pofida deselor lui interdicții pe piața rusă. Corupția, instabilitatea politică în general și mișcările secesioniste în special, precum și o infrastructură necorespunzătoare standardelor actuale sunt principalele piedici în calea dezvoltării economice.
Economia Georgiei () [Corola-website/Science/306190_a_307519]
-
și Dristor 2. La scurt timp după revoluția din decembrie 1989 au fost schimbate mai multe denumiri de stații, în principal cele care aminteau de perioada comunistă. Astfel, pe Magistrala 1 Leontin Sălăjan a devenit Nicolae Grigorescu, iar Muncii - Costin Georgian. În mai 1991 a fost adăugată stația Antilopa (ulterior redenumită Pantelimon), legată printr-o singură linie de 0,68 km de Republica. În 2009, în cadrul unei campanii de actualizare a numelor stațiilor de metrou, stația Semănătoarea a fost redenumită în
Linia M1 a metroului din București () [Corola-website/Science/304831_a_306160]
-
evenimentele din decembrie 1989. Dinu Patriciu este, de asemenea, fondator și președinte al Fundației Dinu Patriciu, organizație non-guvernamentală care își propune să sprijine financiar tinerii talentați aflați în imposibilitatea de a-și definitiva educația. În septembrie 2009, alături de fostul premier georgian Lado Gurgenidze, Dinu Patriciu a cumpărat prin intermediul unui fond de investiții creat de ei doi, Liberty Capital, a 7-a cea mai mare bancă din Georgia, Banca Populară, pentru suma de 15 milioane dolari. Cei doi au achiziționat 91,28
Dinu Patriciu () [Corola-website/Science/305471_a_306800]
-
teritorii otomane din Peninsula Arabică și suveranitata britanică asupra Ciprului. De asemenea, acest tratat definitiva frontierele nord-estice ale Turciei cu Uniunea Sovietică, așa cum fuseseră determinate prin Tratatul de la Kars. Tratatul de la Kars stabilea că bolșevicii cedau fostele provincii armenști și georgiene Kars, Iğdır, Ardahan și Artvin Turciei în schimbul Adjariei. Tratatul a fost semant la Erevan pe 11 septembrie 1922, după ce retsul Armeniei devenise parte a URSS-ului. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, finanțând războiul, a ajuns să aibă probleme economice
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
se poate urmări până în timpuri străvechi, datorită omogenității culturale și lingvistice care a caracterizat poporul georgian de-a lungul întregii sale istorii. Deoarece creștinismul s-a răspândit în ținuturile caucaziene încă din secolul al IV-lea, patrimoniul cultural al Georgiei însumează unele din cele mai vechi monumente ale arhitecturii creștine. Și mai tarziu, între secolele XI
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
prin ansamblurile de picturi murale pe care le adăpostesc. Literatura în limba georgiana s-a dezvoltat de timpuriu și a dăruit lumii pe unul din cei mai mari poeți ai evului mediu, Sota Rustaveli, si pe romanticul Nicoloz Baratașvili. Folclorul georgian este aproape unicul din lume în care mai exista polifonia, fiind de aceea protejat că bun cultural de către UNESCO. Cele mai vechi inscripții în limba georgiana au fost găsite în mănăstirea georgiana "Sfântă Cruce" din Palestina și în biserică Sioni
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
de aceea protejat că bun cultural de către UNESCO. Cele mai vechi inscripții în limba georgiana au fost găsite în mănăstirea georgiana "Sfântă Cruce" din Palestina și în biserică Sioni de lângă Bolnisi din anul 433, respectiv 492. Cel mai vechi manuscris georgian conține "Patimile sfintei Șușanik'" ("C'amebaj c'midisa Shushanik'isi, dedoplisa"), o operă din 483 a lui Iacov din Tsurtaveli. Din această epoca mai este cunoscut prințul Petre Iverianul (412-480), care a făcut carieră că filosof neoplatonist la curtea bizantina
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
Merchule. În evul mediu apar primele cronici, precum cea despre "Creștinizarea Georgiei". Culegerile de imnuri ale vremii foloseau un sistem propriu de note muzicale. Din secolul al IX-lea datează o adaptare creștină a legendei lui Gautama Buddha, în eposul georgian "Balavariani". Probabil prin traducerea călugărului georgian Eutimiu din Ațos (că.955-1028) opera a devenit cunoscută ulterior în limba greacă, sub forma românului "Varlaam și Ioasaf". În perioada de înflorire a culturii georgiene, între secolele al XI-lea și al XII
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
creștină a legendei lui Gautama Buddha, în eposul georgian "Balavariani". Probabil prin traducerea călugărului georgian Eutimiu din Ațos (că.955-1028) opera a devenit cunoscută ulterior în limba greacă, sub forma românului "Varlaam și Ioasaf". În perioada de înflorire a culturii georgiene, între secolele al XI-lea și al XII-lea, și-au scris operele literare și filosofice Eprem Mtsire, Ioane Petritsi și Arsen Iqaloeli. Cultură scrisă s-a dezvoltat mai ales in mănăstirea de la Gelați, înzestrata de ctitorul David al IV
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
literare și filosofice Eprem Mtsire, Ioane Petritsi și Arsen Iqaloeli. Cultură scrisă s-a dezvoltat mai ales in mănăstirea de la Gelați, înzestrata de ctitorul David al IV-lea (1073 - 1125) cu numeroase manuscrise grecești și supranumita de aceea de către cronicarii georgieni de mai tarziu o "a doua Atena". În așa-numita "Epoca de aur" au fost scrise primele tratate de jurisprudența, matematică, astronomie și medicină. Istoriografia s-a dezvoltat de asemenea, concentrându-se pentru prima oara asupra originilor neamului kartvelic și
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
primele tratate de jurisprudența, matematică, astronomie și medicină. Istoriografia s-a dezvoltat de asemenea, concentrându-se pentru prima oara asupra originilor neamului kartvelic și a înrudirii lui cu celelalte popoare caucaziene, dar tratând și teme lingvistice sau istoria tuturor statelor georgiene, ca în compilația "Kartlis Tskhovreba". Genul poemului epic a fost cultivat de către Șavteli și Chakhruhadze, însă cel mai renumit poet al timpului a fost Sota Rustaveli, autorul eposului "Viteazul în piele de tigru" din secolul al XII-lea. Că în
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
fost întemeiata în 1710 de ipodiaconul Mihail Ștefanovici la Tbilisi, prin mijlocirea lui Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești originar din Iberia caucaziana (Iveria). Prima carte tipărită în georgiana a fost un "Liturghier" având o dedicație în limba română cu caractere georgiene pentru principele Vahtang al VI-lea, care-l chemase pe Ștefanovici din Valahia. Un număr însemnat de biserici georgiene a fost construit în secolele V și VI în afara hotarelor Georgiei, în Palestina, Siria și Egipt. Vestigiile a treisprezece biserici și
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
din Iberia caucaziana (Iveria). Prima carte tipărită în georgiana a fost un "Liturghier" având o dedicație în limba română cu caractere georgiene pentru principele Vahtang al VI-lea, care-l chemase pe Ștefanovici din Valahia. Un număr însemnat de biserici georgiene a fost construit în secolele V și VI în afara hotarelor Georgiei, în Palestina, Siria și Egipt. Vestigiile a treisprezece biserici și ale unei catedrale georgiene au fost descoperite în apropierea Antiohiei, o mănăstire georgiana fusese întemeiata în secolul al V
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
al VI-lea, care-l chemase pe Ștefanovici din Valahia. Un număr însemnat de biserici georgiene a fost construit în secolele V și VI în afara hotarelor Georgiei, în Palestina, Siria și Egipt. Vestigiile a treisprezece biserici și ale unei catedrale georgiene au fost descoperite în apropierea Antiohiei, o mănăstire georgiana fusese întemeiata în secolul al V-lea pe teritoriul necropolei din Teba. Inscripții în limba georgiana din același secol au fost găsite și în deșertul Iudeei. Pe teritoriul de azi al
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
secol au fost găsite și în deșertul Iudeei. Pe teritoriul de azi al Georgiei s-au construit însemnate biserici la Bolnisi (sec. V) și Urbnisi (sec. VI). În perioada imediat următoare acestor clădiri s-a dezvoltat planul tipic al arhitecturii georgiene, în formă de cruce. Primul din monumentele înălțate pe acest plan a fost biserică mănăstirii "Sfântă Cruce" (Jvari), pe o colina a capitalei Iberiei din vremea aceea, Mtsjeta (sec. VI). Alte biserici importante au fost ridicate în Parkhali, Bana, Oșki
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
monumentele înălțate pe acest plan a fost biserică mănăstirii "Sfântă Cruce" (Jvari), pe o colina a capitalei Iberiei din vremea aceea, Mtsjeta (sec. VI). Alte biserici importante au fost ridicate în Parkhali, Bana, Oșki și Khakhuli. Concomitent cu edificarea statului georgian sub bagratizi iau ființă începând cu secolul al XI-lea importante monumente ale arhitecturii creștine, cum ar fi catedrală lui Bagrat al III-lea din Kutaisi (1003), catedrală Svetitskhoveli din Mtsjeta, catedrală din Alaverdi (începutul sec. XI), mănăstirea Gelați (ctitorita
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
și mozaicurile din Betania, Qintsvisi și Gelați. Miniatură și pictură de icoane a avut în acel timp școli în centrele monastice de la Gelați și Chachuli. Pictorul naiv Niko Pirosmanišvili (sau Pirosmani, 1862-1918) este unul din reprezentanții de seamă ai artei georgiene din secolul al XX-lea. În limba georgiana s-au păstrat cele mai vechi culegeri de imnuri din ortodoxie. Muzică de caracter cult, atât curteneasca cât și liturgica, a sfârșit prin a se contopi, în timpul unei istorii zbuciumate, cu folclorul
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
melodiilor cu melisme orientale (Georgia a fost de mai multe ori sub stăpânire persana și deci în direct contact cu alta tradiție muzicală remarcabilă), dar și de influențele rusești și apusene. Muzică de cor este cea mai veche din tradiția georgiana, si este aproape singură din Europa care s-a dezvoltat polifonic. Doar în muzică din Corsica și Sardinia se mai întâlnește un asemenea fenomen, dar acolo e mai evidentă influență responsoriilor bisericești. Polifonia este mai răspândită la georgienii din șesurile
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
obicei corul, alteori o singură voce, acompaniamentul de baș pentru unul sau doi soliști independenți unul de altul, în vest se amestecă trei melodii între ele, aparent fără reguli prestabilite. Muzică originară este atonala. Vocile feminine lipsesc în corurile tradiționale georgiene, în repertoriul cărora intra mai ales cântece de luptă, de ospăț sau de muncă, dar și bocete sau imnuri religioase. Regizori:
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
pe 30 aprilie 1928. În 1943, Regiunea Autonomă Karaciai a fost desființată, iar populația a fost deportată în Kazahstan și Uzbekistan ca urmare a acuzațiilor de colaboraționism cu ocupantul nazist. Teritoriul regiunii a fost împărțit între Ținutul Stavropol și RSS Georgiană. Teritoriile locuite de cerkesi și-a păstrat statutul de regiune autonomă până în 1957, când a fost reînfiintată Regiunea Autonomă Karaciai-Cerkessia în granițele de dinainte, iar karaciaii au fost reabilitați. Pe 3 iulie 1991, Regiunea Autonomă a fost ridicată la rangul
Karaciai-Cerchezia () [Corola-website/Science/305716_a_307045]
-
(n. 12 noiembrie 1833 - d. 27 februarie 1887) a fost un compozitor, chimist și medic rus de origine georgiană. Alături de Balakirev, Rimski-Korsakov, Musorgski și Cui, Borodin a făcut parte, din așa-numitul "Grup al celor Cinci", care a stat la bazele școlii muzicale naționale ruse, din cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Este cunoscut în special pentru
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
Igor". A fost un militant pentru drepturile femeilor și a spirijinit drepturile acestora la educație în Rusia, fiind fondatorul Școlii de Medicină pentru Femei din Sankt Petersburg. Borodin s-a născut în Sankt Petersburg ca fiul nelegitim al unui nobil georgian, Luka Gedevanishvili, și al Evdokia Konstantinovna Antonova, o tânără rusoaică în vârstă de 24 de ani. A fost înregistrat ca fiul unuia dintre iobagii lui Luka, Porfiry Borodin. Când era copil Borodin a primit o educație bună, inclusiv lecții de
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
stat cu 6 benzi în jurul spicelor de grâu, purtând inscripții în patru limbi ale republicilor constitutive ale Uniunii: "Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă", Republica Sovietică Federativă Socialistă Transcaucaziană (Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană, Republica Sovietică Socialistă Armenească și Republica Sovietică Socialistă Georgiană), Republica Sovietică Socialistă Ucraineană și Republica Sovietică Socialistă Belarusă. Bancnotele erau de ruble, de ruble și de ruble. De la 7 martie 1924, o nouă reformă a avut loc în plină perioadă a "Noii Politici Economice" (NEP), cu punerea în circulație
Rublă sovietică () [Corola-website/Science/303453_a_304782]