876 matches
-
voci din ce În ce mai aproape de locul În care se afla. Întunericul Încă mai lăsa umbre pe ici pe colo. Unde este cancelaria? insista omul legii; voi aștepta directorul școlii și apoi te voi duce la secție să dai o declarație, amenința acesta, gesticulând și mimând cu mâna scrierea unei astfel de declarații. Constatând că nu e nimeni la cancelarie cu noaptea În cap, au făcut stânga Îmrejur și ce să vadă ochii lor?! T. stătea lipită ( În interiorul acestui pătrat) de unul din pereții
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nasul în palmă. Nici unul dintre noi nu era perfect. în scurtele momente când mi se permitea să predau, mă purtam ca un reprezentant al bunicului meu. Eram glasul spiritului lui în lume. Cred chiar că luam adesea un toc și gesticulam cu el. Poți oare vedea pe Manfred Marklund că a fost atât de bolnav, încât era să moară de oftică, și că avea caverne și hemoptizii? Ceea ce observi imediat este că are o înfățișare uscățivă și sănătoasă. Ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Ben, sunt atât de multe, încât e aproape imposibil să le cuprindă pe toate. ― Ia mai tăceți din gură, voi doi, spune Geraldine. În mine se aprinde ceva pentru că, deși pare prostesc, m-a alăturat lui Ben. ― Uite, zice ea, gesticulând înspre stradă. E un bar drăguț acolo. Dacă promiteți să nu vorbiți toată seara despre calculatoare, hai să mergem să bem ceva. Cine? Ben? Eu? Amândoi? Geraldine s-a uitat în lungul străzii atunci când a spus asta, iar eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dintre ei nu știe ce să mai zică, dar Ben e cel care umple primul tăcerea. ― Vino și tu dacă vrei. ― Mi-ar plăcea la nebunie! exclamă ea, răsuflând ușurată. Unde e? În timp ce scrie adresa, Lisa îi sare în față, gesticulând și strâmbându-se. ― E în regulă dacă o aduc și pe prietena mea, Lisa? întreabă Sophie în cele din urmă, în silă. ― Sigur, răspunde Ben, gândindu-se că la naiba, o să fie prea distrat ca să observe ceva. ― Minunat. Ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să înțeleagă că băutura era gratis, așa că Gaz a tăcut din gură.) între timp, Luke și cu mine eram așa de prinși să ne facem să râdem unul pe celălalt, încât atunci când paharele ne erau puse în mâinile cu care gesticulam de zor, abia dacă observam. Aproape că nici n-am auzit când ni s-a spus „Puteați măcar să ziceți mulțumesc“. Eu nu mă gândeam decât la faptul că Luke e așa de drăguț. Așa de haios. Luke s-a lansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce-ați focut voi două, fetilor? Ei? ne-a întrebat evreul. A ieșit din spatele standului ca să ne inspecteze. Jumătate din stradă se uita la noi, iar traficul aproape că s-a oprit în momentul în care Benny a început să gesticuleze către trecători. —Mă-ntreb, s-a bătut el cu mâna în piept, ce se întâmplă? A început să-și fluture brațele arătând spre Brigit și spre mine care stăteam în mijlocul străzii cu părul nepieptănat și machiajul scurs. —Și ce văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
părea destul de agitată. Bărbatul de lângă camion explica ceva, dând din mâini și arătând spre pădurea din spatele său. Celălalt clătina aprobator din cap, după care îl apucă de umeri zgâlțâindu-l ușor. După un timp, porniră împreună spre clădiri, continuând să gesticuleze. Imediat ce dăduse cu ochii de tabără, Cristian Toma intrase în pădure și căutase un loc de unde să poată observa nestingherit împrejurimile. Se ascunsese în spatele trunchiului unui gorun bătrân, chiar în fața porții principale. Ileana avusese dreptate, lucrurile se schimbaseră față de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se fereau de dânsul. Cu toate acestea, bătrânul avea o influență extraordinară asupra muncitorilor și nu numai a lor. Teama pe care le-o inspirau blestemele cu care îi amenința era teribilă și de neexplicat. Fă ceva! continuă Vlad să gesticuleze energic. Nu vezi că individul ăsta ne pune în pericol afacerea? Foarte interesant, era pentru prima dată când Mihailovici vorbea de extragerea aurului ca despre o "afacere a lor". Boris nu se îmbăta cu apă rece, știa că lucrurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu cine are voie și cu cine nu să vorbească. Într-una din zile, îi urmăream cu privirea de pe banca mea. Erau în fața internatului, lângă intrarea de la fete. Nu deslușeam ce-și vorbesc, dar Petruș pășea nervos ca un cocoș, gesticulând excesiv și ea îi striga isterică. La un moment dat el se întoarse și o lovi peste față. Șocul fusese atât de mare pentru biata Creață Lîncât picioarele i se muiaseră și dădu să cadă. El o prinse de după umeri
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pasionat pe azurul cerului. Sunt senzuali cu o violență nerușinată, care-ți taie pur și simplu respirația. Iar mulțimea care se înghesuie pe debarcader când trage vaporul la chei este viu colorată și degajată. E o gloată gălăgioasă, veselă, care gesticulează tot timpul. E o mare de fețe cafenii. Ai impresia unei mișcări colorate pe fundalul albastru scânteietor al cerului. Totul se face cu multă agitație - descărcarea bagajelor, controlul vamal; și toată lumea pare că-ți zâmbește. Atmosfera e fierbinte, iar coloritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ștrengarilor și pezevenghilor descriși în romanele picarești. Dar eu trebuie să mă mulțumesc doar cu câteva paragrafe. Am avut impresia unei vieți intense și brutale, sălbatică, multicoloră și vivace. Marsilia pe care o cunoșteam, insolită și plină de oameni care gesticulează, cu hotelurile confortabile și restaurantele pline de oameni din lumea bună, cuminți și banali, renăștea acum dinaintea ochilor mei. Îi invidiam pe cei care au putut vedea cu ochii lor priveliștile și scenele descrise de căpitanul Nichols. Când li s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu-ți place? ― Nu-i genul meu. Mi-a promis că-mi cumpără o vilă în parcul Fiiipescu. ― Strașnic cadou de nuntă! Face să te măriți cu el, ma parole! ― Te cred, n-o să mor fată mare! Dolly vorbea tare, gesticula și râdea provocator, încît pietonii întorceau capul după noi. I-am atras atenția: fără rezultat. În ea fremăta o bucurie frenetică de viață, tot ce făcea era în plin prezent, direct și simplu, fără reticențe feminine. La cei 20 de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bariera orașului, care se întindea în vale, și vocea îi sună deodată, deloc firavă, ci foarte umană. - Repetă instrucțiunile, Janasen. Dacă omului îi era frică de ciudatul însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea. Știi că anumite energii temporale sunt puse în joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un dansator pe sârmă - dar, în chip de balansier, se folosea de cuvinte. Și aceste cuvinte se găseau în conflict cu evidența. Ca și cum omul de pe sârmă își pierdea deodată balansierul. Se clătină. Teroarea crescândă genera nenumărați stimuli, periculoși, strâns asociați. Gesticulând violent, își pierdu cumpătul. Nebunia. Nebunia, născută dintr-un conflict intern insolubil. Prin veacuri de existență umană, asemenea conflicte frământau spiritul a milioane de indivizi. Ostilitate față de tată, în conflict cu o dorință de securitate și de protecție; atașament la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și tot lume cunoscută, ocupată toată ca să dea impresia unei nunți mari. Într-un colț Niki Mihail își rezimase capul pe gâtul de cocostârc și, în mijloc, mirii: domnul, rotofei, făcut cu penița rondă; alături, Irina, dizgrațioasă în văluri albe, gesticulând dizgrațios, vopsită cu roșu pe fața ei roșie. O simțeam că joacă un rol și că-și per-mite chiar să facă exclamări sau gesturi ridicole ca să impresioneze pe cei care găseau prezența ei acolo nefirească. După ce acceptase totul, nu numai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
greu de acceptat. Sperasem din tot sufletul să v-o spun când nu v-ar mai fi sporit nefericirea. Aceasta e lumea bărbaților, replică Mitsuhide, apoi adăugă: nu are nici o importanță. Râse. Cel puțin, suna asemănător cu un râs. Apoi, gesticulă brusc spre partea din spate a taberei, cerând, nerăbdător, să-i fie adus calul. Mitsuhide își trimisese majoritatea trupelor pe front, însă ar fi trebuit ca în tabără să rămână cel puțin două mii de oameni, împreună cu vasalii săi superiori. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se expună acuzației de urmărire a intereselor proprii. Generalii nu avură timp să se odihnească, ci fură trimiși imediat spre noile câmpuri de luptă unde fuseseră repartizați. În timp ce se ridicau toți odată ca să plece, Hideyoshi rămase pe scaunul de comandant, gesticulând spre fiecare cu bărbia. Hideyoshi se instală la Templul Mii, iar, în noaptea zilei a paisprezecea, o nouă furtună lovi, cu tunete și trăsnete. Ploaia stinse tăciunii care mai ardeau mocnit Castelul Sakamoto și, cât fu noaptea de lungă, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fugă, înainte. Se dădu rapid ordinul de pregătire pentru luptă, dar cei doi călugări care-i călăuzeau strigară spre ei: — Nu e inamicul. Sunt iscoade de la templu. Nu trageți! Apoi, se întoarseră către muntele din depărtare și se făcură înțeleși, gesticulând și strigând din răsputeri. Cu asta, soldații începură să coboare versantul, ca niște pietre rostogolindu-se într-o prăpastie. Foarte curând, un ofițer cu un steag fixat pe spate alergă în jos, spre ei. Hideyoshi îl recunoscu drept un vasal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea relaxa până seara. Pe lângă conștiința disprețului de sine însuși, Katsuie simțea că și ostilitatea față de Hideyoshi îl împingea să depună un jurământ ca, în curând, ei doi să nu mai existe împreună sub același cer. — Du-te acasă. Ajunge. Gesticulând cu bărbia, îi ordonă bătrânului să plece, dar Kumohachi păreau lipit de podea cu pastă de orez. — Ce? Aveți de dat vreun răspuns? întrebă el, privindu-l buimac pe Katsuie. — N-am nici un răspuns de dat! Nici un răspuns! Spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ne mai târâm o bucată de vreme în mizeria noastră dintotdeauna. În rest, nu știu. Dumnezeu cu mila... În fiecare zi, la masă, tata își revărsa mânia și disprețul. Și nu numai la masă. Umbla prin casă târșindu-și papucii și gesticula. Acuza cu degetul, apăsat, și își vărsa năduful. Totul s-a întors cu susul în jos! Instalatorii se ocupă de ghirlande, iar Pancu îl pune pe șeful de birou să-i treacă pe listă pe toți cei care fac mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vede. Și nu numai că se vede, dar reprezintă un sfârșit. Un sfârșit de propoziție, un sfârșit de idee. Mă rog, cine o are... Sau un sfârșit DE? Un sfârșit DE?... Domnul Panciu crede că a dat indicii suficiente și gesticulează plin de speranță îndemnând la mai multă (și mai rapidă) perspicacitate căutând cu ochii prin clasă un isteț care să se priceapă să continue fraza-întrebare începută de el. Istețul nu se află pe nicăieri. UN SFÂRȘIT DE VIAȚĂ? ar putea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-l pe frunte și sprijinindu-l, în timp ce cade, pe un soldat ucis în luptă. E cu atât mai ciudată atenția Elenei îndreptată spre personajele de jos, poate spre Dragoș, cu cât poza surprinde o discuție provocată de Denisa, aflată în dreapta, gesticulând în stilul ei caracteristic, abundent, în timp ce toți se amuză. Toți, mai puțin Elena. Și, desigur, Dragoș care, în gândurile lui, în afară de Elena, nu mai are niciun loc liber. Alexandra Puține reuniuni ținute la serviciu cu diverse ocazii, de obicei zile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
asemenea mediu, băieții se rezumau la a bea masiv și la fel făceau și fetele. Consumul de alcool era un simbol al maturității și al adaptării. Prin urmare, îmbrăcați în pulovere, se adunau în jurul barurilor cu tejghele curbe și lambriuri, gesticulând cu atitudinea specifică membrilor unui club cvasi-canadian. Mai târziu, se izbeau cu Mini Cooper-ele de indicatoarele de pe carosabil sau cu șoldurile de mobilierul din încăpere. Primăvara și toamna, Carol și Beverley beau pinte de bitter din pahare drepte; vara, dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lucruri. Chiar așa. Treaz și drept, sau în pat, dar nu singur, Bull nu era decât o creatură siderată. Sprâncenele i se încruntau adesea de atâta concentrare, dar gândurile îi erau asemenea unor sportivi decrepiți, suferind de artrită. Se târau, gesticulau și simulau că se ciocnesc, adesea dădeau să se atingă, dar nu izbuteau niciodată. Din pricina efortului, trăsăturile lui cam necioplite (dar plăcute) amenințau să se strângă într-un ansamblu șifonat și nu prea atrăgător. Dar acum, scăldat în lumina primăverii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fi făcut invidios până și pe cel mai înverșunat nebun, straniul poet începu să emită un fel de ritm gutural format dintr-un singur sunet, ce imita perfect un bas electric. Cred că, asemeni mie, nimeni nu înțelegea nimic. Treptat, gesticulând de zor din oribila pijama ce îi acoperea goliciunea, Giordano începu să mai introducă și un al doilea sunet, completându-l astfel pe cel dintâi, ce se auzea mereu pe primul și pe cel de-al treilea timp al singurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]