1,374 matches
-
și A. Schmidl dau primele informații științifice în 1861, respectiv 1863. Al. Borza studiază repartiția florei și fenologia vegetației din pereții avenului, Emil Racoviță (1927) cercetează formațiunile de gheață iar V. Pușcariu (1934) face o prezentare științifică și turistică. "Rezervațile" Ghețarului sunt explorate de-abia în 1947 de Maxim Pop și Mihai Șerban. După o stagnare de 15 ani, studiul Ghețarului Scărișoara este reluat în 1965 de Iosif Viehmann, Gh. Racoviță, M. Șerban, T. Rusu și V. Crăciun. Peștera Ghețarul de la
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
pereții avenului, Emil Racoviță (1927) cercetează formațiunile de gheață iar V. Pușcariu (1934) face o prezentare științifică și turistică. "Rezervațile" Ghețarului sunt explorate de-abia în 1947 de Maxim Pop și Mihai Șerban. După o stagnare de 15 ani, studiul Ghețarului Scărișoara este reluat în 1965 de Iosif Viehmann, Gh. Racoviță, M. Șerban, T. Rusu și V. Crăciun. Peștera Ghețarul de la Scărișoara face parte din sistemul carstic Ghețar - Ocoale - Dobrești. Este formată în calcare de vârstă Jurasic superior, dispuse monoclinal pe
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
Rezervațile" Ghețarului sunt explorate de-abia în 1947 de Maxim Pop și Mihai Șerban. După o stagnare de 15 ani, studiul Ghețarului Scărișoara este reluat în 1965 de Iosif Viehmann, Gh. Racoviță, M. Șerban, T. Rusu și V. Crăciun. Peștera Ghețarul de la Scărișoara face parte din sistemul carstic Ghețar - Ocoale - Dobrești. Este formată în calcare de vârstă Jurasic superior, dispuse monoclinal pe direcția NV-SE, la o altitudine de 1.165 m, la marginea platoului carstic Ghețari - Ocoale. Cândva Valea Ocoale
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
de Maxim Pop și Mihai Șerban. După o stagnare de 15 ani, studiul Ghețarului Scărișoara este reluat în 1965 de Iosif Viehmann, Gh. Racoviță, M. Șerban, T. Rusu și V. Crăciun. Peștera Ghețarul de la Scărișoara face parte din sistemul carstic Ghețar - Ocoale - Dobrești. Este formată în calcare de vârstă Jurasic superior, dispuse monoclinal pe direcția NV-SE, la o altitudine de 1.165 m, la marginea platoului carstic Ghețari - Ocoale. Cândva Valea Ocoale curgea la suprafață. Odată cu dizolvarea în freatic a
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
și V. Crăciun. Peștera Ghețarul de la Scărișoara face parte din sistemul carstic Ghețar - Ocoale - Dobrești. Este formată în calcare de vârstă Jurasic superior, dispuse monoclinal pe direcția NV-SE, la o altitudine de 1.165 m, la marginea platoului carstic Ghețari - Ocoale. Cândva Valea Ocoale curgea la suprafață. Odată cu dizolvarea în freatic a peșterii Scărișoara apele coboară în subteran. Ieșirea apei la lumină se făcea prin Pojarul Poliței. Continuând dizolvarea, apa coboră în Avenul din Șesuri cu ieșire la suprafață în
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
avenului de intrare, se umple cu gheață în timpul glaciațiunilor. După încălzirea vremii gheața începe să se topească și dispare jumătate din volum, dar este alimentată în fiecare iarnă cu un nou strat la suprafață. Topirea are loc și la bază ghețarului, astfel că de la bază dispare o secțiune și o alta se depune sus. Cea mai veche gheață de la bază are 4.000 de ani. Pe carote de gheață recoltate în 2005, cercetătorii de la Institutul de Speologie Emil Racoviță Cluj și
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
asociați străini, descifrează din trecut o mulțime incredibilă de date. Cum a fost vremea în fiecare an din ultimii 4.000, când au fost incendii în zonă, când și cât aur se exploata în Apuseni pe vremea dacilor. Intrarea în Ghețarul de la Scărișoara se face printr-un impresionant aven, a cărui gură, cu un diametru de 60 m, se deschide în pădurea din marginea platoului. O potecă îngustă săpată în stâncă și câteva scări metalice ancorate în pereți înlesnesc coborârea celor
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
celor 48 m cât măsoară adâncimea avenului. Pe fundul lui se păstrează în tot timpul anului un strat gros de zăpadă. Aici se pătrunde în Sala Mare printr-un impresionant portal măsurând 24 m lățime și 17 m înălțime. Topografia Ghețarului de la Scărișoara este simplă, deoarece peștera reprezintă o încăpere unică cu o dezvoltare totală de 700 m. În mijlocul acestei încăperi se află un imens bloc de gheață, cu un volum de 80.000 m și care dăinuie în peșteră de peste
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
verticală de 15 m în rimaia dintre stâncă și gheață. În stânga se află Rezervația Mare, spre care se coboară o verticală de 20 m la baza căreia galeria continuă puternic descendentă. Aceasta este Galeria Maxim Pop. În amândouă rezervațiile, lângă ghețar reapar stalagmitele de gheață, dintre care unele au o existență permanentă iar altele se topesc în cursul verii, dar se refac în forme asemănătoare în lunile de iarnă. Dincolo de aceste speleoteme înghețate, aspectul peșterii se schimbă total, locul gheții fiind
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
apropiindu-se în același timp la numai câțiva metri de cea de a doua perlă a sistemului carstic Scărișoara - peștera Pojarul Poliței. De fapt, între cele două cavități a existat cândva, înainte de începutul formării blocului de gheață, o comunicare naturală. Ghețarul de la Scărișoara este important pentru știință în primul rând în complexul de fenomene care se datoresc prezenței gheții și structurii generale a peșterii: morfogeneză și evoluția formațiunilor de gheață, stratificarea masivului de gheață etc. Avenul, prin flora sa variată, diferențiată
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
și Munții Șureanu); formațiuni geologice alcătuite în cea mai mare parte din șisturi cristaline (suprapuse peste roci magmatice de granit și metamorfice de gneiss) și calcare atribuite jurasicului. Culmea estică a Munților Șureanu prezintă un microrelief carstic format în urma topirii ghețarilor (proces desfășurat cu milenii în urmă); depresiune circulară (căldare) ce adăpostește trei lacuri de origine glaciară (Iezerul Mare, Iezerul Mic și Iezerul Șureanu). Situl prezintă un relief ce alternează între abrupturi stâncoase în Munții Parâng și culmi domoale în Munții
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
află că virusul dorește să meargă pe planeta Pământ care conține multă apă, eveniment care s-ar solda cu extincția umanității, prin urmare membrii neinfectați ai echipajului trebuie să facă orice ca acest lucru să nu se întâmple. În timp ce controlează ghețarul marțian care este sursa de apă a bazei, Doctorul bănuiește că virusul a fost prins acolo cu eoni în urmă de către rasa Ice Warrior. Adelaide descoperă că unul dintre filtre nu a fost montat corect, acesta a permis virusului să
The Waters of Mars () [Corola-website/Science/326611_a_327940]
-
Bahama Banks nivelul apei era cu 6 m mai mic în anii 6000 î.Hr., dar cum piramidele și terasele au minim 12 000 de ani (metoda C14), nivelul mării era cu 14-14 m mai scăzut în anii 12-1000 î.Hr.. topirea ghețarilor din ultima glaciațiune (în anii 25000 î.Hr.) a inundat zone mari din Florida și Bahamas (pământuri unite odinioară în mase continentale conform geologilor). Prin mijlocul insulelor Bahamas există azi un canion foarte adânc numit "The Tongue of Ocean" ("Limba Oceanului
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
dintre cele două țări trece prin mijlocul lacului. este traversat de la est la vest de către fluviul Ron. Formarea lacului are origini multiple în urmă cu 15 mii de ani: alunecări tectonice în partea denumită "Marele Lac" și prin topiri ale ghețarilor pentru partea numită "Micul Lac" (între Genèva și Yvoire). Lungimea maximă: 72,8 km Lățimea maximă: 13,8 km Suprafață: 582,4 km² (234 km² în Franța, 348,4 km² în Elveția) Circumferință: 167 km Volum: 88,9 km³ Altitudine
Lacul Geneva () [Corola-website/Science/303175_a_304504]
-
Acesta se propagă mii de kilometri pe fundul mării către Oceanul Atlantic. Marea Labradorului este una dintre cele mai inospitaliere întinderi de apă de pe Pamânt: temperaturi foarte scăzute, căderi abundente de zăpadă, sloiuri de gheață plutitoare și chiar aisberguri provenite din ghețarii Groenlandei, purtate spre sud de puternicul Curent al Labradorului, furtuni frecvente și ceață deasă și frecventă. Clima este subpolară. Temperatura medie a apei este de -1 °C iarna și +5-6 °C grade vara. Marea este traversată de la nord la sud
Marea Labrador () [Corola-website/Science/307963_a_309292]
-
ocupa de îngrijirea lui, dându-i în acest timp lui Trinity un avans. Lara îl duce pe Jonah la Jacob, care se dezvăluie a fi chiar Profetul atunci când îl vindecă miraculos pe Jonah. Cu Trinity urcând tot mai sus pe ghețarul care se află lângă Kitezh, Lara este forțată să intre în oraș prin Calea Nemuritorilor, unde îi vede pe gardienii nemuritori ai orașului. Cu ajutorul unui jurnal al unui agent Trinity infiltrat în armata mongoleză, Lara descoperă adevărata putere a Sursei
Rise of the Tomb Raider () [Corola-website/Science/334757_a_336086]
-
(plural grohotișuri) se numește o îngrămădire de bucăți de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea mecanică a unor abrupturi stâncoase, care s-au prăvălit din munți sau au fost aduse de ghețari. urile se depun la baza acestor abrupturi sub forma unor conuri sau pânze, mobile sau semi-fixe. Prin extensie, cuvântul grohotiș desemnează atât o rocă sedimentară formată din acest material, cât și o porțiune de teren acoperit cu roci dezagregate. ; Un
Grohotiș () [Corola-website/Science/313735_a_315064]
-
îngrijite de grădinarul Marton. În 1935 moșia compusă din: conac mare, în stare foarte bună, cu alee de castani, clădiri anexe pentru locuința moșierilor și a angajaților lor, magazii, grajduri, remiza uriașă pentru mașini, unelte, parc mare aranjat și îngrijit, ghețar mare, trei grădini, lac pentru colectarea reziduurilor menajere de la animale,etc, este vândută de moștenitorii familiei Petki și cumpărată de 11 țărani din sat, cu contravaloarea a 11 perechi de boi la vremea respectivă. Așa cum reiese din monografia întocmită de
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
prin care se pot atestă condiții meteorologice dificile sau favorabile pentru civilizațiile anterioare. Înrudită cu dendroclimatologia este metodă fenologica care observa fenomenele vegetale din trecut. Metodă glaciologica observa perioadele succesive de răcire și încălzire a vremii, cu influențe asupra dimensiunii ghețarilor. De asemenea, sunt studiate sedimentele depuse pe fundul marilor, oceanelor și lacurilor prin a caror compoziție sau structura se poate identifica evoluția climei. O altă metodă de cercetare climatologica este cea a studierii ritmului de creștere a lichenilor-lichenometrie. După observațiile
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
Runcșorului, denumit de localnici, datorită formei sale, „La Întorsuri”). Deasupra acestuia, cu circa 20 m, mascată de o pădure de fag, se află Peștera de la Ponorul Runcșor (denumită de localnici, datorită persistenței stratului de zăpadă și în anotimpul cald, „La Ghețar”). De aici, drumul se poate continua pe Valea Runcșorului spre Remeți sau Depresiunea Acre ori se poate reveni la drumul județean și continua spre Damiș sau Roșia. Distanța de parcurs: circa 5 km.
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
a munților Himalaya. Rocile Munților Stâncoși sunt în marea majoritate roci metamorfice și magmatice (vulcanice) mai ales în San Juan Mountains. Rocky Mountains au înățimea medie de 2000 - 3000 de m, vârfurile mai înalte fiind în nord Glacier-Nationalpark acoperiți cu ghețari, tot în partea de nord se găsește un podiș întins Marele Bazin limitat de munți. Scoarța sau crusta terestră este foarte subțire în parcul național Yellowstone, fapt pentru care aici se pot observa diferite formațiuni alcătuite de activitatea vulcanică ca
Munții Stâncoși () [Corola-website/Science/304037_a_305366]
-
reprezintă o zonă montană cu forme de relief diversificate, vârfuri (Biserica Moțului), abrupturi stâncoase (Pietrele Galbenei), chei, văii (Valea Sighiștelului, Valea Galbenei), doline (Lumea Pierdută), măguri, lapiezuri, ponoare (Cetățile Ponorului), avene (Avenul cu Vacă), peșteri (Urșilor, Ciur Izbuc, Cetatea Rădesei, Ghețarul Focul Viu, Peștera Smeilor de la Onceasa); cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști; cu floră și faună specifică Occidentalilor. În interiorul parcului sunt incluse mai multe rezervații naturale de importanță geologică, floristică, faunistică, speologică sau peisagistică, dintre care: Avenul
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
cu floră și faună specifică Occidentalilor. În interiorul parcului sunt incluse mai multe rezervații naturale de importanță geologică, floristică, faunistică, speologică sau peisagistică, dintre care: Avenul din Hoanca Urzicarului, Izbucul de la Cotețul Dobreștilor, Izbucul Mătișești, Izbucul Tăuzului, Peștera Coiba Mare, Peștera Ghețarul de la Vârtop și Peștera Scărișoara (pe teritoriul județului Alba); Avenul Borțigului, Complexul Carstic din Valea Ponorului, Fâneața Izvoarelor Crișul Pietros, Groapa de la Bârsa, Groapa Ruginoasa, Peștera Cetatea Rădesei, Pietrele Boghii, Pietrele Galbenei, Poiana Florilor, Platoul Carstic Padiș, Valea Sighiștelului, Valea
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
teritoriul județului Alba); Avenul Borțigului, Complexul Carstic din Valea Ponorului, Fâneața Izvoarelor Crișul Pietros, Groapa de la Bârsa, Groapa Ruginoasa, Peștera Cetatea Rădesei, Pietrele Boghii, Pietrele Galbenei, Poiana Florilor, Platoul Carstic Padiș, Valea Sighiștelului, Valea Galbenei, Platoul Carstic Lumea Pierdută, Peștera Ghețarul de la Focul Viu, Peștera lui Micula, Peștera Ciur Izbuc, Peștera Smeilor de la Onceasa, Săritoarea Bohodeiului, Sistemul Carstic Peștera Cerbului - Avenul cu Vacă, Vârful Biserica Moțului, Vârful Cârligați (versantul sudic), în județul Bihor și Molhașul Mare de la Izbuc, arie naturală aflată
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
Un ghețar reprezintă o masă enormă de gheață persistentă, formată în regiunile polare (vedeți, "ghețar continental" și "ghețar de calotă") și alpine ("ghețar alpin"), care, sub influența gravitației, se deplasează lent în lungul văilor sau pe pante. Suprafața ocupată de ghețarii actuali
Ghețar () [Corola-website/Science/304240_a_305569]