6,593 matches
-
că facem pace noi, Zic lingându-se pe boț! Să-l luăm pe cel mai tare, Rămași fără apărare, Spun în gândul lor flamand, I-om mânca pe toți, pe rând! Nu puteau să uite seară Când curcanul dând cu gheara Pe post de apărător, I-a lăsat de un ochi, chior. Cand se treziră în zori, De curcan, printre poiene, Mai erau câteva pene, Spre tristețea tuturor. Dacă ne aveam că frații, Spun acum împricinații; Puteam să îi dăm de
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
cu o mână neagră cu degete lungi și osoase. Mâna Neagră a fost bau-baul copilăriei mele.De la o poveste numită Mâna Neagra.Am dormit mai toată copilăria cu veioza aprinsă...pentru că în întuneric puteam distinge clar Mâna Neagră. Expresia cu "gheara în gât" nu cred că a aparut așa ,aiurea. Frică subita. Pentru o secundă simți că tot interiorul îți explodează și simți că te sufoci.Dupa ce a trecut inspiri aerul cu atâta lăcomie că ... doare. Sunt pe autostradă,conduc
MÂNA NEAGRĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360778_a_362107]
-
În țara unde crește pâine albă/ Și curge binecuvântat belșug,/ În țara munților cu stemă dalbă,/ În țara mea e foame și belciug.// Sfârșim în pâlpâiri de luminare,/ Strop lângă strop ne istovim din greu,/ Da-n timp ce moartea-și-adâncește gheare,/ Pe fruntea noastră crește Dumnezeu., Petru C. Baciu, „Foamea”, p. 302); cozile de topor - trădătorii valorilor și ai credinței neamului; speranța în tăria acestui neam, în victoria crucii, a celor care își acceptă suferința (tânguirea este exprimată foarte variat și
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Panciova din Iugoslavia a fost locul de unde viața lui nea Mitică a început să-și schimbe cursul și să șerpuiască sinuos pe cărările necunoscutului... Aici l-a întâlnit pe Nichita Tomescu, un avocat din București care reușise să scape din ghearele comuniștilor și pornise în lumea largă pentru a-și făuri o nouă viață.. De cum l-a remarcat pe nea Mitică, Nichita l-a privit îndelung cu ochi scrutători și ageri, căutând să-i pătrundă ființa; s-a apropiat de el
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” Poetul - fiind„ecou nespuselor cuvinte” - intuiește că importantă nu este materialitatea Creației, ci esența ei spirituală
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
zonă. Acest muzeu si monumentul de alaturi fiind un loc foarte vizitat de către turiști, nu putea să lipsească din peisaj si un restaurant, flancat de o parte și de alta de către doi vulturi măreți cu o bilă de tun în gheare, turnați în oțel. Mai existau și alte stătui metalice ale lui Napoleon așezate pe socluri din beton sau ale unor comandanți din oștirea lui. Terminandu-ne vizita, am facut cale intoarsa spre Tongrinne, urmand ca a doua zi să vizităm
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]
-
am știut că-i vis... Poate, doar, fiindcă, totuși, A deschis geana pe geană Însușindu-și stoic reproșu-și De femeie și vădană Fără leac pe vechea-i rană. Poate, doar, fiindcă, seara Când exultă relele Și își pun pe pieptu-mi gheara Demonii și ielele, Nu-mi ajută stelele Cum nici magii din Scriptură, Și nici turme de zeițe Nu o fac doar dându-mi gură Cum îmi dai, iubito, zii, ți-e Bine între îngerițe...? Referință Bibliografică: Când eram... / Romeo Tarhon
CÂND ERAM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364220_a_365549]
-
mișeliei? Ce simt azi președinții României suprapuși unui monarh neabdicat legal, ci prin aceleași mijloace ale tiraniei? Ce simte un președinte care în disperarea unui popor ce nu-l vrea, rămâne prins de putere, ca o bălărie ce-și desface ghearele rădăcinii și se întinde cu ele, înădușind planta roditoare?! Suveranii României au simțit dintotdeauna dragostea poporului român crescând pe măsură ce anii lor de domnie se revărsau în vadurile istoriei. Nu au îmins ura și paroxismul, spre a-și netezi drumul cu
FERDINAND I, REGELE LOIAL. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364227_a_365556]
-
lacheu... Nu salvăm țara cu țara Pe sub pernă, când din plâns Ne înăbușă doar seara Lacrimile ce le-am strâns. Nu salvăm țara din umbră Umbra-n somn târându-ne Și pândind moartea cea sumbră Auto-trădându-ne...! Nu salvăm țara din gheara Trădătorilor de neam Acceptând să vândă țara Și pe noi, sclavi de haram. Nu salvăm țara și fiii Ce ne-or trage cu dispreț La răspundere; copiii Sunt cel mai dramatic preț! Nu salvăm țara cu fâțe Și fițoși deschiloțați
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
-i spartă În bucăți, s-o rupă iar Ca pe un carton de hartă În fășii de dor amar... Nu salvăm țara cu-obrazul Întors iar pentru scuipați Când ne bântuie necazul, Nu așa suntem bărbați! Nu salvăm țara din gheare De magnați magnetizați De putere, vânzând țara Altor și mai mari magnați... Nu salvăm țara bolnavă Oferind-o pe nimic Ori la Est pe tava slavă, Ori la Vest, alt inamic... Nu salvăm țara de ulii Ce ne cred blânzi
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
arhitectura până când s-au stins în apele oceanului valorilor autentice, apoi a dispărut și el. Spunea că moare. Nu a murit. Nu mai contează. Viu să fie în palma Domnului. Nici acum nu știu cum să-mi explic acest deja vu, această gheară de vultur care îmi smulge fărâme din ființa dornică de alb, de iubire deplină, de cântec neîntrerupt de vârstele omului și scena se repetă neîncetat, lăsându-mi în fața ochilor cioburi de încercări, de roduri pline de esența fiecărei fracțiuni trăită
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
pe acea bancă la umbră cireșului am căzut pe gânduri și nu mai aveam chef de citit. Uitându-mă la mormintele din jurul meu m-am gandid la faptul că în fiecare mormânt zace o viață ce s-a frânt în ghearele morții. ,,Poate au fost oameni de rând ce acum se odihnesc în aceste morminte, au avut și ei în viața lor bucurii, visuri, realizări, unii au gustat din plin viață așa cum este mai frumoasă, un loc de muncă de care
FRAGILITATEA VIETII UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363168_a_364497]
-
le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic, admirând
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
cuib, după cum ne-am înțeles, nu să veniți peste noi să ne stricați planurile cu moșul, și cu sărbătorile! - Da, cum să nu? Nu-i treaba noastră, nuuu! Și stăpâna se repezi spre Moș Gerilă, lovindu-l cu o aripă. Ghearele sale ascuțite ieșiră la iveală și începu să-l zgârâie peste tot, facându-i răni, și din ele curgeau un sânge vâscos, care pătă în câteva clipe zăpada. Celelalte cotane se luptau și ele de zor cu fârtații lui moșului negru
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Nu-i așa, cotanelor? - Cum vom face asta, îngerule? întrebă nedumerit stăpânul cotanelor. - Ca să nu mai poată fi liberi niciodată, să se transforme în umbre, fiecare cotană de-a ta îl va prinde pe fiecare dintre moșii cei negri cu ghearele și va zbura înapoi cu ei până la colivia părăsită de voi. Și de cuib, să nu-ți fie teamă că nu vei avea la primăvară, îți vei găsi tu un loc undeva. Iar dacă suratele tale vor dori cuib la
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
ta. Apoi se întoarse către cotane și le spuse: - Haideți, dragele mele, luați-i pe moși, și hai să plecăm. - Acum îi luăm și mergem, răspunse stăpâna. Și împreună cu celelalte păsări se repeziră spre moșii cei negri, îi prinseră cu ghearele cât putură de repede și se înălțară în zbor, în timp ce moșii cei negri urlau furioși de mama focului. Moș Gerilă îi strigă lui Moș Crăciun: - Am să mai scap eu și te voi găsi din nou, Moș Crăciun! - În veci
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
berbanți zburau în valțuri, bolerouri... trecea noaptea danț după danț, îmbrățișări, săruturi prin rondouri... Că din pământ și mirii se iviră în aur și diamante poleiți; la fapturi și gând se nimeriră la copite, coarne potriviți... Se ospătau cu negre gheare gurile de draci necurate; zise Sotea cel mai mare: - La diblași să dați bucate! La gât le-atârnă săcuiul cu galbenii grei de aur; le fixă în frunte cuiul chezarelor Frunze de laur... Le-ntinse tavă cu friptură și luară
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
chircite a-trebare, mormane de oase rotunjesc genunchiul întors în țărână, în blestemele timpului, peste pietre și vânăt acerb, pe coroană de os, cu lăcomie de gâde rupi aripi și tremuri, sălbaticule june, eroare-n morminte, un câine va pieri din gheară de câine! Votul de poveste dintr-o urbe din povești *se întâmplă pe o planetă îndepărtată unde toți deținătorii de certificat de naștere, gândesc!* Acolo, fiecare urnă are formă de craniu și poți să îți pui votul în ea, pe
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
dorea să mai audă de nimic. Gândurile sale erau la patul de spital, unde își revedea mama înconjurată de furtunuri. Începu să plângă ușor. I se oprea respirația de durere și simțea cum ceva o apasă pe piept. Ca o gheară se înfigea să rupă din ea. Nu se mai putea abține. Plângea cu hohote, stârnind nedumerirea călătorilor din autobuz, care o priveau cu compasiune. Fiecare se gândea că sigur i s-a întâmplat ceva rău. Doar de durere plânge omul
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
existente în toată media audio-vizuală. Cel mai adesea invocăm trecutul ca pe o marotă intangibilă, îl prezentăm machiat când e să l avem de partea noastră (cu câștigul de rigoare!) și îl arătăm ca pe-o pisică care își „ascute ghearele” atunci când nu ne convine. „Fascinanta Românie” și cum îi mai zice este copia la greu a unui model de lume existentă aevea și impregnată, dozată cu intarsii eclectice din lumea tribală, neîncolonată din considerente de „neocolonialism” pentru a grăbi adaptarea
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366805_a_368134]
-
le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic, admirând
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
așa cum l-a creat Dumnezeu, ar fi fost o calamitate veșnică. Dumnezeu, în bunătatea Lui, a vrut totuși să-l scape pe om de acest rău veșnic. El a trimis moartea ca o pedeapsă, dar și ca o salvare din ghearele Satanei. Moartea este un mijloc de împiedicare a propagării răului pe pământ. Dumnezeu a împiedicat uneltirile diavolului, a împiedicat ca răul să rămână nemuritor, așa cum era natura omului. Deci spre binele acestuia, El a trimis moartea în trupul care a
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
va fi transmis Ilie Rada.” (ibid. p. 167) Olimpiu Borzea, care-și desfășura misiunea sa revoluționară sub cortina activității culturale este filat de securitate și arestat, prin Martie 1955. Anchetat de coloneii alogeni Moiș și Deitler, le scapă lesne din gheare prin angajamentul verbal că va ajuta securitatea să ia legătura cu bandiții din munți. În Octombrie același an este arestat și doctorul Nicolae Burlacu, care a semnat același pact cu securitatea, fiind pus în libertate. Nici profesorul Borzea și nici
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]