1,302 matches
-
scriitori prin excelență comici, cum sînt Gogol sau Caragiale, triumfă totdeauna derizoriul, (dar cît de semnificativ!) la Preda totul este important și serios. El nu glumește nici cu viața, nici cu literatura. Personajele sale (îndeosebi Moromete) pot avea umor cu ghemul, autorul n-are nici cît să înfășori pe un deget. Preda nu trișează niciodată. Scoate din situații cu totul convenționale (în spiritul vremii) observații morale valabile necondiționat. Valorifică fapte diverse (precum cel de la care pleacă Intrusul) în reflecții foarte acute
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
cazurilor particulare, omul contează ca esență ontologică: "O mulțime de ape în letargie/ printre pini și rațe sălbatice// pe care nu le mai vedea nimeni// ființa omului era pretutindeni/ iar omul nicăieri" (30 decembrie 2005). Existența și moartea alcătuiesc un ghem inextricabil, urmărit cu un ochi glacial ce-și asumă cruzimile interpenetrării lor aleatorii: "Ca acum aproape cincizeci de ani/ priveam prin geamul înghețat/ în zăpada adîncă la acvila// sălbatică și cirenaică// prăbușindu-se peste porumbelul de stîncă// astăzi 12 ianuarie
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
să rezist / să rămîn ce-am fost: intertextualist"; "die nachfolgenden ghergutzen / je vous laisse en hăritage / unser heimat zu benătzen / et la baisse du langage". Anton Pann și Florin Iaru, Villon și Bacovia, Eminescu și Cărtărescu sînt răsuciți în inextricabile gheme intertextuale, alăturați în colaje imposibile, care generează un umor delirant; Ienăchită Văcărescu și Arthur Rimbaud, de exemplu, isi împart cu dezinvoltura același vers: "ce umbră mică / mai jos de pîntec mi se ridică // (o las mi-e frică că eu
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
închipuie cum intră în niște cartoane lucioase. cu pași măsurați care ocolesc umbrele și o poartă spre locuri unde oamenii casele copacii stau în plină lumină. înaintează cu spatele drept prin pozele foșnitoare până când imaginile bombate se adună într-un ghem care vine spre ea în salturi. atunci simte cum îi alunecă pe gât așchii de gheață și îi acoperă vederea valul negru. uca nu știe niciodată cât timp rămâne în pod împietrită de spaimă cu bărbia rezemată pe genunchi. își
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
în continuare ceea ce nu vedem nu s-a prins nicio înțelepciune de noi plăcerile ne domină cele ce nu au fost tânjesc după cele ce au fost iar acestea tânjesc după cele ce vor veni pirați de plăceri suntem biete gheme pe care firul depănat se apropie de capăt degeaba bravăm așezându-ne capul pe butuc și promițând că nu vom scoate nici un răget durerea și împăcarea cu sine lasă același gust sălciu pe cerul gurii aceeași revelație amară în mahalaua
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
Marius Chivu memoria e iad, i-a spus taximetristul lui Borges aceste cuvinte le-ar fi putut spune Seneca, i-a spus Borges prietenului său... dar eu? amintirile ghem neregulat de sârme își dizolvă rugina în mine obraznic veninul lor e totuși perfuzia mea nu trăiesc dar mă amorțesc în viață chiar mi-e bine așa? (câtă plasmă imaginară, atâta carne conștientă! am citit și astăzi, și ca și cum n-
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
și croșetează, toate sub ochii șocați ai mătușii ei, care nu înțelege ce se întâmplă cu nepoata ei, Cosmina trece la artileria grea și își surprinde ruda cu o cerință absolut neobișnuită în public. “Ajută-mă te rog să fac ghemul pentru că vreau să croșetez! Mă relaxează foarte tare!”, a spus Cosmina. Vizibil stânjenită de situația în care se află, mătușa o întreabă: “Cosmina, spune-mi sincer, tu te droghezi? Ce-i cu chestia asta? Bagă lâna aia la loc”. Cum
Mătușa Cosminei Păsărin, șocată de atitudinea nepoatei: Te droghezi? by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/69966_a_71291]
-
de sfinți metafizica ea există grație nuferilor ofeliei. din aforisme și glosse trăim în poarta Împăratului implacabil imposibilului găsindu-i sinonime posibile, cînd jocul rămîne joc sub efemeride luminații toate idiogramele exacte în caleidoscop ridicole sunt. uită că e poesia ghem de veselă moarte blondă gheață levitînd pretutindeni, lăudîndu-te te umple de vinovăție gura mea arsă în zadarnice adorații. fericită cale-ți pun înainte capătul tuturor e Bucuria dincolo de ea nu-i nici viață, nici moarte...
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
cel puțin zece ani..." Gestul azvîrlirii unui obiect ieșit din uz ne devenise tot mai străin, iar gestul conservării lui se convertise în reflex. Dulapurile, sertarele, etajerele, debaralele se umpleau astfel continuu cu piese bizare și elocvente: bucăți de cablu, gheme de sfoară, siguranțe electrice, tăvi, plase, papuci, sacoșe, rame, cîrlige, coli de staniol, cîrpe de praf, bigudiuri, perii, globuri, robinete, conuri de brad, bibelouri, sticle, borcane, genți... Unele dintre ele mai erau, cît de cît, utilizabile, dar pas de le
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
cu toții suflăm în jar/ și gîturile noastre cresc ca niște corăbii/ ce se apropie direct de globii ieșiți din orbite// pînzele lor au fost coborîte cu iuțeală/ tăiate pe lung de la un capăt la altul/ pentru provizii de cîrpe și gheme// tragem în piept aer și fum să întețim focul/ iar din noi ies hîrci fiere și pucioasă/ iese sufletul/ ca o ursoaică lovită în cap/ suflet cu blană pe care se prind scaieții violeți// doar unii dintre noi cîntă;/ cei
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
lui abundente. Ciocăni ușor în ușă, dar cum nu primi nici un răspuns, își luă inima în dinți și intră în vîrful picioarelor. Aruncă o privire asupra patului, încă nedesfăcut, pe care trona șalul de lînă de culoarea smeurei, neterminat, alături de ghemul uriaș. Temător, înaintă către scaunul cu rotile din dreptul ferestrei, în care Walburga, cu părul cînepiu lăsat de-alungul umerilor, părea că abia mai respiră. Hansi se propti în fața ei, și îi văzu ochii închiși și bărbia lăsată în piept. Mîinile
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Să te duc în pat, floarea mea? întrebă Hansi și, mai înainte ca Walburga, devenită ușoară, imobilă și somnolentă, să răspundă, o apucă, o ridică din scaunul cu rotile și o așeză pe pat, lîngă șalul de culoare smeurie și ghemul uriaș. - Sunt frîntă, micul meu Hansi, și nu mai pot croșeta, spuse ea cu vocea încă aspră, dar ceva mai muiată de somn. - Ai croșetat destul, inimioara mea. A venit vremea să te mai și odihnești. Anii cei mai frumoși
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
mîntuirii și nebunia-i monedă de schimb" spui și deschizi poarta singurei case negre din orașul acesta. ,să dăm foc ghildei noastre să-i sfidăm letargia". două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. 4 doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită. îți mîngîie fruntea ca o piatră umedă. ar arunca-o în geamul ospiciului să respire în voie nebunia. cînd îmi citește scrisorile
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
să nu scrii ușor să nu mori ușor. dumnezeu este indescifrabil. apă și scrum cît vezi cu ochii au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naștere. două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită în fiecare dimineață, ai spus îngerii păzitori au îmbrîncit un diavol în pielea cîinelui. iei creierul în palme, obiectul perfect în care-și
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
Emil Brumaru (monolog) Bă!, țipă deodată îngerul mototolit, bagă-ți mințile în căpățîna aia a ta de zahăr cubic și fă-le ghem de împletit chestii în trestii. Și mai slăbește-mă, fii poet la tine-n odaia ta, nu umbla orbeț, ca musca prin cetate, nu vicia c-o figură echivocă urbea culturii. Îmbobocește-ți memoria. Descotcodăcește-ți cugetul. A se scuti, urlă
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]
-
fisurează pe neașteptate ceva sub linia orizontului o briză nervoasă întunecă fața soarelui norul trece pe acolo cu groapa unei absențe se aud dinții nimicului rumegînd umbra pe o singură parte în miezul miezului se așează contrariul miezului ca un ghem de cifre înmugurite ceva ce depășește înțelegerea minții tale anticipă și se răzgîndește rădăcinile platanilor continuă să are orașul pe dedesubt la fereastră aerul pare pus să pîndească nemișcarea lăuntrului ecoul smulge botul cîinelui din lătrat seara miroase a animal
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
vântului, în nașterea copilului din foc, să vezi pictată cu sângele meu icoana lui, cordonul plin de porumbei ce leagă tronul de sus cu trupul fecioarei de jos. înaintezi printre ceilalți ca și cum discul soarelui ți-a despicat creștetul capului. Darul Ghemul scăpat din mâini, la picioare, se rostogolește la vale - a luat-o la deal; când va ajunge pe vârful muntelui, se va sfârși, deși, de un capăt, îi strângi firul în mâini. Prin ploaie Bătrânul trece cu norul pe creștet
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
era concepută de Eminescu ca "raport constant între finit și infinit". Cum s-ar putea ca răspunsul la întrebarea "ce este viața?" să fie numai, cum scrie Eminescu, "cadavrul îmbălsămat al regelui ajuns până la noi"? Organismele sunt, în fulguranța eminesciană, "gheme de lumină", născute de nunta Soarelui cu Pământul. Eminescu era în căutarea unei ecuații universale, ale căror semne le descifra în arta tuturor timpurilor: "sfinxul e o întrebare și piramida un răspuns" și "amândouă la un loc sunt o ecuație
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
era concepută de Eminescu ca "raport constant între finit și infinit". Cum s-ar putea ca răspunsul la întrebarea "ce este viața?" să fie numai, cum scrie Eminescu, "cadavrul îmbălsămat al regelui ajuns până la noi"? Organismele sunt, în fulguranța eminesciană, "gheme de lumină", născute de nunta Soarelui cu Pământul. Eminescu era în căutarea unei ecuații universale, ale căror semne le descifra în arta tuturor timpurilor: "sfinxul e o întrebare și piramida un răspuns" și "amândouă la un loc sunt o ecuație
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
copil rămâi tot bunica, și nu mămica. Violeta reapărea când și când, frumoasă, elegantă, bălană, cu o splendoare de păr atârnând pe spate, se trântea pe jos cu asta mică și se tăvălea cu ea pe covoare de le făcea ghem în mijlocul casei, Cristinei îi era puțin frică și nu înțelegea mare lucru, iar ea, Adina, nu vrusese să o îndepărteze de tot pe idioata asta de Violeta, pentru că era totuși mama adevărată a copilului. Mai rău era că mai întotdeauna
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
Rodica Braga Neputința poezia nu se lasă scrisă, e un ghem încâlcit ce mi-a obturat mintea. încerc să găsesc un capăt de fir, e ca și cum aș trage apă dintr-o piatră. doar sudoarea mea, cu gust amărui și miros de sânge închegat, curge într-un râu fără izvor și fără
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
asta: Mielușa Păsculescu?" îi reținusem perfect numele că abia trecuseră două săptămâni de la Paști. încercase, mizerabilul - Doamne iartă-mă! - să-mi dea niște explicații încurcate. Roșu la față, nervos, furios, că sunt indiscretă... Auzi la el: indiscretă! Le-am făcut ghem și l-am pus ăs le rupă bucățele în fața mea.ť Dar câte chestii d-astea n-au mai fost! Că avea și o profesie potrivită ca o mânușă: inginer-voiajor. Că supraveghea punerea în funcțiune a motoarelor livrate prin toată
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
am urcat sus, în coroană, printre scolopendre. E cerul, e cometa-n amiază, sînt rîuri după rîuri de venin. Intră în mine, se potolesc doar într-o apă neagră, în tanin. Tu îți strecori mîinile prin toracele meu, soarele-i ghem destrămat. M-am înălțat. Membre după membre păroase acoperă aceleași urme. Continență și repetiție - două anotimpuri - tribul fumegă depărtat. Vis de maimuță Înotăm în golful liniștit din care marea s-a retras de mult. Peștii chirurg, în bălțile rămase, se-
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
absurdului și al plictisului, În vizuina aceasta, luminata de razele oarbe ale prejudecăților, Vatră unor ambițioase alchimii mentale, am căutat în zadar adevărul, Până ce, înainte de asfințit, Arhanghelul înlătură gratiile, intră în cușcă și-mi pune în urechea inimii puricele Adevărului. Ghemul de șerpi, ”Ovum Anguinum” al păcatului originar, se răscoală, Tripla alianță - trufie, ambiție, răzbunare - se ridică-mpotrivă, Voluptatea de a trai își arată chipul păgân, Împovărate de plumbul dorințelor impure aripile visurilor fâlfâie jos, Inteligența se ceartă cu sine. Și
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
Tatăl: "e toamnă/ sapă un tunel/ cârtița întunecată/ prin țesătura de globule și/ firișoare de sânge pulsând mai stins cu lumina grea/ a soarelui/ și nu-i nimeni în jur/ ce limbă străină/ durerea trece din pagină în pagină/ desfăcând ghemul/ în care gâtul/ se zbate". Doar înstrăinându-se, în chip de umbră onirică, surdă la apelul comunitar, poetul are puterea să arate cu degetul conspirația Răului, devitalizarea comuniunii între semeni. Sensibilitate ultragiată de violarea codurilor morale, poetul cu inima în
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]