5,266 matches
-
în viața mea tangență cu fotbalul, uite că de data asta s-ar putea spune că m-ai prins cu mîța-n sac, spune. Să opresc chiar aici? întreabă Sena, nici dacă mi-ați fi lăsat o mie de variante să ghicesc unde o să o adăpostim pe doamna Mina pe timpul evenimentelor, n-aș fi avut nici o șansă, i se pare. Pentru chestia asta i-am promis că-l fac ministrul sporturilor îndată ce o să cîștig președinția, simte nevoia domnul Președinte să se scuze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care să-i ia și pe ei în calcul, niște frustrați și marginalizați ai societății. Mai putea să-l surprindă ceva? Să-l ia pe nepregătite, să-i dea de gîndit? Nici vorbă, le învățase pe de rost comportamentul, le ghicise planul complotului pînă în cele mai mici detalii și încercase să-l pună în temă pe Roja despre el de fiecare dată cînd avusese ocazia, chiar dacă asta însemna să-și riște libertatea. Indivizii ăștia, nulitățile care proveneau din linia a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
recunoscut cu greu, se distrează Roja. — Degeaba mi-a dat mînă liberă să tai și să spînzur în locul ăsta, știți ce greu se lasă convins cînd e vorba de profit sau de lovele. Ca să vezi, zice Roja fîstîcindu-se, stai că ghicesc, adică el știe de la tine pe unde-mi fac eu veacul. N-a fost nevoie să i-o spun eu, a văzut-o singur, trece și el destul de des pe-aici, numai că folosește intrarea din dos. — Mi-am imaginat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ultimul moment, îl amenințase. S-ar zice că voi o duceți aici ca-n pampas, intră Roja în jocul lui Patru Ace. — Ei, face Patru Ace, aranjîndu-și colțul batistei albe care-i iese din buzuarul de la piept. — Lasă-mă să ghicesc cine vă mai vizitează așa din cînd în cînd, pentru cine este pregătit separeul la orice oră din zi și din noapte, spune Roja. Cu plăcere, aveți voie la oricîte încercări, zice Patru Ace. — Chiar așa? întreabă Roja distrat, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe bărbie, a smuls-o pur și simplu din reveria cânecului, târând-o după ea În casă...,, ,,Mi-ai cerut să rămân toată viața cu tine, să ascultăm Ravel, să aruncăm pietricele rotunde În lacul Cișmigiu, să privim chipurile oamenilor ghicind caracterul lor, să nu poluăm planeta cu gunoaie și să urcăm pe munți atunci când ni se face dor și sete de aerul lor. Recunosc, nu-mi ceri prea mult, dar ne putem trezi mâine-poimâine la marginea societății, cerșind. Trebuie mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
soarelui. Sunt ca niște viermișori. Ce-o fi Înseamnând cuvântul lirism? L-am auzit la radio. Cred că nici tata nu știe. O fi o stâncă din care picură boabe de rouă? Când eram mic miroseam a vanilie. Tata Îmi ghicește răspunsurile după felul În care ridic sau cobor sprâncenele. ,, Am douăzeci și trei de ani, sunt absolventul unui Colegiu de Semiotică și am frecventat cursuri intensive de ,,Resurse umane de-a lungul secolelor,,. E drept, nu am inventat nici bomba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mult timp înainte ce avea să urmeze, chiar mi-a fost teamă să nu înnebunească. A suferit mult mai mult decât tine. — El a știut înainte să aflu eu? — Da. N-am putut să-l înșel. Și, oricum, el a ghicit. — Dar pe mine ai putut să mă înșeli. Tu m-ai înșelat pe mine, spuse Antonia. — Aia a fost altceva, am spus. — Îmi tot spui că sunt diferite lucruri care, de fapt, nu sunt deloc diferite, zise Antonia. Căsnicia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ne-am comparat din nou. La final, postându-ne În fața celor două uși glisante dinspre camera de zi, am șoptit prin sticla lăptoasă: „iată-mă“, „iată-mă“ - și apoi, În cor: „Și care-i care?“ Desigur, maică-mea nu a ghicit. Când am deschis ușile, a râs și ne-a zis că, cu așa niște fiice gemene, nu mai avea nevoie de un fiu. M-am Înfuriat și mi-am smuls hainele. Dar când soră-mea se Îmbrăca În hainele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un hal fără de hal, eram sigur că mi-aș fi dat seama dacă ceva nu era În regulă. Iritat, am ridicat privirea și am observat că Röser discuta cu vizitatorul care răsfoia documentele. Deși vorbeau Încet, nu era greu să ghicești că erau ceva mai bine dispuși decât mine. Rostind un cuvânt care semăna cu „elevație“, dar care, având În vedere circumstanțele, trebuie să fi fost mai degrabă „exaltare“, bibliotecarul anunță vizitatorul că „Mătușa Martina nu se Întoarce până când...“ — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Apollo, trei luni mai târziu . Capitolul nouăsprezece Spre seară m-am Întors la pensiunea Landau. Când am ajuns la etajul doi nu mai era nimeni. Dacă era să mă iau după mirosul de mucegai care mă Întâmpină În hol, puteam ghici că locuitorii luau cina În secret, undeva În apartament (dar nimic special În meniul din seara respectivă: doar mâncare de fasole cu carne de porc). M-am deplasat de-a lungul coridorului, aerul devenind din ce În ce mai proaspăt cu fiecare pas scârțâitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
afundat și mai mult În canapea. Timp de câțiva ani, continuă inspectorul liniștit, acești oameni au fost o pradă ușoară pentru Froehlich care percepea comisioane chiar cu mult după ce un copil fusese adoptat. De unde provenea cauza acestui comportament, puteam să ghicesc. Nu? — Ei bine, explică Wickert, răsfoindu-și notițele, Cancelarul Sănătății reușise să pună mâna pe averea lui Adam Hatz, fost director al materialelor pentru război, o persoană de teapa lui. Ridică privirea. Înțelesesem aluzia, nu? Mulțumită lui Hatz, Froehlich reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mi place mie cel mai mult la sinuciderea lui Ronald Nimkin e biletul pe care maică-sa l-a găsit prins cu un bold de cămașa lui de forță încăpătoare, cămașa lui sport spălată și apretată gigea. Știi ce scria? Ghici. Ultimul mesaj al lui Ronald pentru mămica lui? Hai, ghici. Te-a căutat doamna Blumenthal. Te roagă să aduci regulamentul de mah-jong la partida de diseară. Ronald Ei, cum ți se pare treaba asta, bunătatea asta manifestată până la ultima suflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ei sexuală -, toată teama și neîncrederea asta lăsaseră locul unei dezlănțuiri frenetice de tandrețe și afecțiune. Ei bine, în acest moment mă aflu sub influența unui eseu intitulat Cea mai frecventă formă de degradare din viața erotică; după cum, probabil, ai ghicit, am cumpărat o Culegere de articole și, de când m-am întors din Europa, seară de seară încerc să adorm, în singurătatea autoimpusă a patului meu lipsit de femei, cu un volum de Freud în mână. Uneori cu mâna pe Freud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ziua Recunoștinței pregătită de maică-mea, descendenta asta pistruiată și roșcovană a unor evrei polonezi! Ah, ce-o să le mai piară sângele din obraji, ce liniște de moarte o să se aștearnă când o să ridice copanul uriaș și-o să strige „Poftim! Ghici pentru cine-i!“, iar Ghici-Cine se dovedește a fi un dezertor! De ce am dezertat din familie? Poate că, așezați la masă, nu aducem chiar cu o pictură de Norman Rockwell, dar știm și noi să petrecem, n-avea grijă! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-ntâmplă ceva ce mi-am jurat că n-o să-mi îngădui! - mi-au dat lacrimile și de vină-i numai vorbulița asta, „cidru“. Are fler - ar putea-o lua pe urmele lui Groucho Marx și ar putea câștiga o avere ghicind cuvântul secret. Pe-al meu îl dibuie de fiecare dată! Și câștigă potul cel mare al pocăinței mele! — Îmi pare rău, dar nu mai pot da înapoi, am acceptat invitația - mergem! — Mergeți? Și cum, Alex, nu-nțeleg nimic din planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
greutăți, Însoțitorul lor, cu ecusonul unei agenții În piept. „Voilá“, făcu conductorul și păru a arăta cu un gest că trenul lui purta o neobișnuită și crudă povară. Dar Myatt cunoștea prea bine ruta pentru a se lăsa păcălit. Grupul, ghici el după aerul acela de hărțuiți cultural, aparținea vagonului de dormit pentru Atena. Când dublă bacșișul, conductorul cedă și lipi pe geamul compartimentului o etichetă cu „Rezervat“. Cu un suspin de ușurare, Myatt se văzu singur. Privi fețele care Înotau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
deja cu problema altei jumătăți de milion de cuvinte de succes, cum oamenii uită, cum cumpără astăzi ceea ce luaseră În râs ieri. Dar nu-și putea permite să piardă vremea. O aștepta un vânat mai mare, pentru că era convinsă că ghicise secretul ghidului Baedeker. Contemplarea propriilor profeții a fost aceea care Îi dăduse cheia. Harta era desfăcută și Își amintea că hârtia din Baedeker era subțire și insuficient de opacă. Dacă potriveai harta cu desenele de pe pagina anterioară, liniile urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
admit să vină aici bărbați care să-mi seducă fata În casă. Cuvântul „bărbați“ Îl luă pe Josef pentru o clipă pe nepregătite. Ideea coaptei Anna ca obiect al dorinței Îl amuză și zâmbi. Anna Îi văzu zâmbetul și-i ghici motivul. Ea Îi spuse lui Herr Kolber: — Aveți grijă! Nu pe mine m-a vrut. El... Dar Josef Grünlich Îi preluă din mers acuzația: — Mărturisesc. Nu Anna este motivul pentru care am venit. Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
periculos. Chiar și prietenul lui cel mai bun, Anton, al cărui nume de botez Îl folosise, trebuia să rămână neștiutor, pentru că s-ar putea să se ofere o recompensă pentru informație. Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, vor ghici, era sigur de asta. Vor arăta cu degetul spre mine: „E Josef. El l-a ucis pe Kolber la Viena, dar nu l-au prins niciodată. N-a fost niciodată prins“. Puse paharul jos și ascultă. Fusese un taximetru, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
știe despre ce-i vorba. — Cu cine crezi că stai de vorbă? Nu sunt una din vânzătoarele dumitale! Nu c-ai avea vreuna În dugheana dumitale dosnică. — Ei, ei! spuse domnul Peters, atins În sensibilitatea lui de faptul că-i ghicise. Nu este cazul să ne enervăm. Oh, sigur că nu-i! Ai auzit cu, mi-a zis? Presupun că a văzut când ai Încercat să te dai la mine. Știm că nu l-ai considerat de nasul tău. Bani făcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cânte, cu o voce slabă și limpede precum clinchetul unei cutii muzicale: — „Stăteam Într-o mașină Cu Michael; Mă uitam la o stea Cu John; Am băut un pahar de bitter Cu Peter Într-un bar; Dar sorții n-au ghicit; n-o fac nicicând. Anul ăsta, anul viitor (Poate-ai numărat greșit, Mai numără, dragă, o dată), Într-o zi, ca niciodată, Voi fi cea mai bună fată.“ — Asta-i Subotica? strigă Myatt când câteva colibe de pământ se năpustiră asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mare Încurcătură. Amenințările n-ar fi avut nici un efect. Ar fi putut ea să protesteze toată noaptea. Dar Îi oferise bărbatului singura momeală pe care nu-i stătea În putere s-o refuze: rațiunea. Și În spatele rațiunii Îl lăsă să ghicească, Într-o scăpărare, un argument de altă natură, unul mai prețios, o rațiune de natură diplomatică. Își șterse iar ochelarii, dădu afirmativ din cap și cedă. Domnișoara Warren Îi Înșfăcă mâna și i-o strânse, Întipărind adânc În degetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Petrecerea nu era chiar genul de petrecere tipică pentru fete (slavă Domnului). Ferestrele de sticlă care Încojurau apartamentul, prin care se vedeau licărind luminile roșii și portocalii ale semafoarelor de jos, constituiau un fundal strălucitor pentru scena petrecerii. Ici-colo puteam ghici siluete de bărbați care țineau fete pe după talie, grupulețe cocoțate pe canapelele micuțe care fuseseră aduse pentru acea ocazie și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În anii ’20 și era pe jumătate ascunsă de o coamă muntoasă abruptă. Camille ne Întâmpină la ușă. Era minionă și Îmbrăcată cu niște pantaloni largi din tweed și cu o bluză din satin albastru pal, care lăsa să se ghicească un decolteu alb. Oare cum reușesc franțuzoaicele să obțină aerul ăsta care combină stilul burghez cu cel sexy, mă gândeam eu, În timp ce priveam la minunata ei ținută vestimentară. Era un paradox - atât de conservatoare, și totuși atât de provocatoare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ei răsună puternic și strident în aceste încăperi lipsite de mobilă și covoare. De umăr îi atârnă o poșetuță cu roz și alb, prinsă de un lanț lung, auriu. Un metru optzeci. Șaizeci de kilograme. Vârsta nu-i ușor de ghicit. E atât de slabă, încât ori e pe moarte, ori e bogată. Costumul e dintr-o stofă care seamănă cu tapiseria unei canapele, tivită cu alb. Este roz, dar nu roz-crevete. Are mai degrabă culoarea pastei de crevete servite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]