1,226 matches
-
-și organizeze treburile în așa fel încât să aibă timp să citească și să-și termine treburile gospodărești. Își făcuse biroul așa de frumos! La ea era tot timpul ordine, curățenie iar biroul arăta ca o grădină în floare; întâlneai ghivece de flori cu mușcate de toate culorile, ghețișoară, crăciunițe, crini. Venea îmbrăcată în fiecare zi curat, decent și cu gust. Era o plăcere să vină cineva în vizită la primar și să stea în birou la ea pâna intra la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
culesese, cîmpia era plină, dealurile. Floră spontană; culturile, tot mai restrînse, erau doar pentru cei dornici să aleagă de acolo o femeie plantă, ferită cu grijă de relele ce pîndeau dincolo de răzor, pe care, apoi, să o sădească Încrezători În ghiveciul strîmt al căsniciei. Femeia-floare era tot mai mult Înlocuită cu femeia-buruiană - tot culesese, fără nici o strădanie, Thomas; bălării de leac; chiar Îl vindecaseră; se dovediseră femei potrivite lui și altora ca el - prin similitudine, bărbați-bălărie. Iubiri vegetale cuprindeau trupurile tinere
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
strîngîndu-le, uscîndu-se după primele inflorescențe; uneori, rodeau: plozi rămași În poalele unor mame prea june și nepregătite să crească un om, nici ele nu crescuseră destul, unele erau Încă niște copile. Fetele, tot mai multe, nu vroiau să ajungă În ghiveciul visat cîndva de mamele și bunicele lor, nici măcar o seră nu le mai era destul, creșteau și din asfalt. CÎmpiile cu poteci de bitum erau pline de automobile, de motociclete călărite de o mulțime de Thomași, armăsari pe două roți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
neclintit În bunicuță; etica pămînteană ajunsese, tot mai mult, pe mîna unor Thomași ce erau fățărnicia Însăși, nu o păcălea nimeni pe Antonia; Thomas al ei le vorbea studenților lui tocmai despre valorile morale, asezonate cu alese principii filozofice, un ghiveci gustos, numai bun pentru vegetarienii vieții, dar care nu ținea de foame, dascălul lor știa bine asta: carnea fusese pentru el hrana. Crudă, vie, zvîrcolitoare, păcătoasă, ca orice carne cuprinsă de dorință, de instinct, de plăcere. Antonia nu mai avea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
scene din Othello și Le mariage de Figaro. Picturile fusese corecte, însă reproducerea de fabrică pe sticlă le dădea un aer vulgar. Pe sobă se coceau câteva mere, umplând aerul de miros. Un palmier fibros, uscat era înfipt într-un ghiveci umplut cu iarbă de mare, și într-un colț strălucea o combinație hidoasă de ghinde, conuri de brad și alte produse forestiere vopsite cu bronz. Lui Titi, interiorul îi plăcu prin ordinea lui. Doi bărbați erau relativ tineri, ceva mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
onoreze cu vorba. - Ascultă, mătușă Agripina, zise Stănică, privind prinodaie, tot nu te mai descotorosești de vechiturile astea?! și începu să examineze odaia. Zugrăvită cu mari flori de un verde-întunecos, învechit, odaia, prea mare, părea goală. La fereastră erau câteva ghivece cu cerceluși, rezemați de câte o scăricică de așchii. Cea mai mare parte din peretele de la răsărit era acoperită de icoane de toate mărimile, în fața cărora atârnau, cu sârme legate de tavan, trei mari candele de biserică. Peretele din dreptul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mi se șterseseră cu aceeași eficiență atât de pe cortex, cât și din înscrisurile borsetei. Pe căi ocolite, m-am interesat de camionagiul ce-mi hurducase, cu atâta tembelism, clavecinul, pe povârnișul străduțelor 123 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Lîngă-un ghiveci cu asparagus, un domn pântecos, cu ștaif funcționăresc, absorbea, pe la un capăt, ibrice de ceai și urina printr-o verighetă, pentru a-și recăpăta vigoarea sexuală. La următorul stâlp al prispei, rana unui înjunghiat era tratată, de la distanță, ungîndu-se cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Într-un weekend, fără să anunț pe nimeni, am rearanjat spațiul În totalitate. Fiecare birou de lucru, fiecare masă și scaun și-au găsit un loc nou, așa cum s-a Întâmplat și cu dulăpioarele pentru dosare și cu plantele din ghivece. Am muncit cu hărnicie preț de câteva ore până ce totul părea cum trebuie. Am zâmbit În timp ce plecam, anticipând comentariile Ă oare niște laude din toată inima? Ă care aveau cu siguranță să mă copleșească luni. Aproape că-i puteam auzi
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mizeria și lumea putrezea sub un cer de azur nepăsător în timp ce păduchii cucereau tot mai mult spațiu, iar ploșnițele le sugeau sângele. Revedea detalii de imagini șterse din minte și din inimă, un zid prăbușit, o fereastră fără geamuri, un ghiveci cu mușcate, o coroană de ardei atârnată la uscat, o unealtă agricolă, o desagă. Ore-n șir rămânea prizonier trecutului, fixându-se într-o succesiune de amintiri conectate-ntre ele, într-o unică, imensă piață ideală, din care extrăgea "posibilitatea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Nici n-ai avea nevoie. Ea apăru dintr-odată. Era înaltă și zveltă. Liniile trupului i se arcuiau, împărțind-o între dorința de a trăi și dorința de fi privită. Se înălțase pe vârfuri, căutând ceva pe dulap. Tili luă ghiveciul cu flori de acolo și i-l întinse. — Poftim, Magdalena. Ești nouă pe aici, când ai apărut ? — Nu mă cheamă Magdalena, spuse fata, uitând să mulțumească pentru flori. — Lasă cum ești pentru alții, spuse Tili, mirându-se de conturul palid
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
privi nedumerită, rămasă la jumătatea drumului cu sticla de apă pentru flori. Tili îi luă mâna în care ținea sticla și, apăsându-și degetele peste ale ei, înclină sticla încet, cât să se prelingă un firicel de apă. Apoi puse ghiveciul la loc, pe dulap, acolo unde lumina cădea nestingherită. Se întoarse spre ea : — Ai auzit de Rumpelstilzchen ? Ia spune repede, să te văd. — Ruplet... bălmăji fata. Apoi râse : Nu pot. Ce-i ăsta ? — Un nume. — Al cui ? — O să-ți spun
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o mobilă stătuse mai mult decât se cuvenea și o apăsase cu hârțogăraia ei, în mochetă se înfipseseră urmele picioarelor de mese ori de pupitre. Într-un colț, o noptieră își făcea și ea loc în istoria mochetei, sub greutatea ghiveciului de deasupra. Planta se ofilise de mult, iar aracul subțire de care rămăsese legată îi punea veștejirea fără leac într-o postură lipsită de pudoare. Mai într-o parte, un calendar agățat strâmb pe perete se împotrivea oricărei evidențe, căci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împinse deoparte mapa cu lozuri, fără să știe că nu de acolo va veni buclucul. — E o plantă tropicală, spuse. Apa de robinet nu-i face bine. Atunci s-o scoateți afară când plouă, insistă femeia, neluându-și ochii de la ghiveci. — A fost o vară secetoasă, spuse Jenică, privind pe fereastră, de parcă ar fi așteptat un ajutor de afară. A plouat rar și doar noaptea. Ploi dintr-alea de vară, într-o dungă și repezi. Până să vii, se opreau... Dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mea. Nu știu dacă l-ați cunoscut, a murit de mult, era veteran de război, avea un picior de lemn. Așa scria pe inventar, una bucată plantă. Dar nici asta nu mai e așa de sigur. Femeia se depărtă de ghiveci, deși Jenică avu impresia că, în ce privește planta, lucrurile nu se vor opri aici. Ea își propti fața în pătratul liber dintre zăbrele și privi cu coada ochiului într-o parte și în alta. Nu văzu nimic care s-o facă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din vârful buzelor. — Gata, spuse, punând creionul între foi. Știi, aia cu boașele am scris-o mai de-a dreptul... De mamă știi... Ciucurii intrară iar în erecție. Bătrânul privi în jur, căutând muniție, dar pe pervaz nu era niciun ghiveci. Atunci se hotărî să negocieze. — Da’ ce crezi tu, bă, cap de ștofloci, că, dacă mă cobor la mintea ta, dau de petrol... Părea că bătrânul își sleise rezerva. Maca își bătu carnețelul de coapsă, dar poate că nu era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de glastra ei cu flori artificiale. Cum îi udam în bășcălie frunzele din plastic și miroseam florile de cârpă... Uite că a știut ce face... Doar florile ei au rezistat, chiar și în vremurile astea, când au dispărut udătorii de ghivece. Tili luă castronul de lemn și-l răsuci pe toate părțile. Asta e o floare care nu există, spuse. Or fi existat pe vremuri și unii care dădeau nume florilor... — Pe timpurile alea, spuse Maca, așezându-se pe scaun și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui. Fotografia era mărișoară, cât putuse fotograful să cuprindă și să așeze pe carton, fără să rateze trăsăturile. — Eu stăteam acolo, spuse Tili. ăla din poză a fost biroul meu. — Eu credeam că-i biroul doamnei Marinescu, spuse Maca. După ghiveciul cu flori... — Era biroul meu... stărui Tili. Uită-te la peretele din spate. Nu ții minte că doamna Marinescu ne-a adus chiar ea ghiveciul ? A strigat la fotograf : Stai !, și l-a pus în mijloc. Râdea și zicea că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poză a fost biroul meu. — Eu credeam că-i biroul doamnei Marinescu, spuse Maca. După ghiveciul cu flori... — Era biroul meu... stărui Tili. Uită-te la peretele din spate. Nu ții minte că doamna Marinescu ne-a adus chiar ea ghiveciul ? A strigat la fotograf : Stai !, și l-a pus în mijloc. Râdea și zicea că în poză nu se vede care e cârpă și care petală de-adevăratelea, că mirosurile nu se simt și nimic nu se ofilește. — Te pomenești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o clădire veche, de cărămidă roșie. Fusese făcută pe vremea când orășelul era punct de frontieră. Granițele se mutaseră între timp, la fel și trenurile. Rămăsese peronul lat, cu dale de piatră. Rămăseseră stâlpii și arcadele de care se agățau ghivecele cu petunii și regina-nopții. Și ceasul cel mare pe care îl întorceau, cu cheița, în fiecare duminică. El anunța când vine primăvara, apoi Învierea sau Crăciunul. Acolo se adunau, în noaptea de Anul Nou, locuitorii orașului, cu paharele de șampanie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
străinul, mai avansând puțin cu umerii. Eu am să stau aici, pe scaun. Nu mai așteptă replica lui Jenică, de fapt, acesta adoptase singur o poziție dezavantajoasă, plecându-și capul spre hârtiile lui. Străinul se așezase pe scaunul desfundat de lângă ghiveci. Nu părea unul dintre clienții obișnuiți. Întâi că din profil avea chipuri diferite. La început, când băgase capul pe ușă, i se vedea obrazul drept. Iar acum întorcea, așezat pe scaun, obrazul stâng. Primul era vesel, acesta îngândurat. Nu arătau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gândit că nu suntem pregătiți și ne-a dat un timp de gândire. Păi, atunci, să gândim, se agăță Jenică de idee. — Pot să mă așez ? întrebă străinul. Nu-i așteptă încu viințarea, se răsuci și se așeză iar lângă ghiveciul îmbătrânit. Tulpina își răsucise, între timp, frunzele, deschisese o floare roșie, țepoasă, ca a plantelor deșertului. Jenică își simți gura uscată, nu-i venea nimic în minte. Străinul întorcea spre el când un obraz, când pe celălalt. — Uite ce m-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deplin. De acolo nu se mai putea merge mai departe. Având această putere, întunericul parcă respira, ca într-un fel de vortex, căci se auzea doar expirând, aerul inspirat venea, răcoros și muced, din altă parte. Turnă din sticlă în ghiveciul cu flori din cârpă. Apoi apropie bricheta. Planta se aprinse voioasă, florile se adunară într-o singură pălălaie. Luă ghiveciul și-l puse pe biroul lui. Apoi privi flacăra, adunând imagini vechi. Multe din ceea ce trăiseră porneau și se întorceau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de vortex, căci se auzea doar expirând, aerul inspirat venea, răcoros și muced, din altă parte. Turnă din sticlă în ghiveciul cu flori din cârpă. Apoi apropie bricheta. Planta se aprinse voioasă, florile se adunară într-o singură pălălaie. Luă ghiveciul și-l puse pe biroul lui. Apoi privi flacăra, adunând imagini vechi. Multe din ceea ce trăiseră porneau și se întorceau lângă trunchiurile castanilor. Atunci se încumetă să scoată fotografia. O rezemă de cana în care, pe vremuri, pregăteau cafeaua cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nou la el însuși. Luă sticla cu benzină și o vărsă primprejur, lăsând-o să se îmbibe în praful de pe mobile și dușumele. Primind acest neașteptat ajutor, florile de cârpă își întinseră limbile de foc, coborâră pe tulpinile muiate, cuprinseră ghiveciul de lemn și sâsâiră de jur împrejur, ca o colcăială de șerpi. Maca strigă a izbândă, fața îi dogorea, dar nu mai era căldura trupului său din tinerețe, preschimbat în cenușă, era o putere nouă care îl lăsa să-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am predat cheile și registrul femeii, spunîndu-i să le înapoieze domnului primar. Și am ieșit astfel mascați. Pe șosea nu era nimeni, doar în fundul parcului, în fața așa-zisului castel (un mare conac cu aspect de internat), un grădinar bătrân așeza ghivece mici de pansele în straturi. Nici nu s-a uitat la noi. Astfel am plecat nestingheriți, scoțîndu-ne măștile pe drum. Înainte de intrarea pe barieră am înlăturat și cârpa de pe numărul mașinii, deoarece nu ne urmărea nimeni. Misiunea mea fusese îndeplinită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]