922 matches
-
pentru mica eră glaciară: scăderea activității solare și creșterea activității vulcanice. În lipsa unor date concrete și definitive, există mai multe ipoteze care încearcă se explice cauzele fenomenului. Spre exemplu, cercetătorul american Ruddiman a propus o ipoteză conform căreia mica eră glaciară ar fi avut cauze antropologice. Cercetătorul speculează că depopularea Europei din timpul Morții negre și în consecință scăderea producției agricole ar fi favorizat reîmpădurirea și înmagazinarea unei mai mari cantități de carbon din atmosferă, fapt care ar fi dus la
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
cauze antropologice. Cercetătorul speculează că depopularea Europei din timpul Morții negre și în consecință scăderea producției agricole ar fi favorizat reîmpădurirea și înmagazinarea unei mai mari cantități de carbon din atmosferă, fapt care ar fi dus la prelungirea micii ere glaciare. Problematic pentru identificarea clară a cauzelor rămâne faptul că nu există un consens asupra a ceea ce poate fi definită o climă „normală” a Pământului. Comunitatea științifică este împărțită între cei care pe de-o parte consideră că mica eră glaciară
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
glaciare. Problematic pentru identificarea clară a cauzelor rămâne faptul că nu există un consens asupra a ceea ce poate fi definită o climă „normală” a Pământului. Comunitatea științifică este împărțită între cei care pe de-o parte consideră că mica eră glaciară se înscrie în succesiunea normală a glaciațiunilor și este de fapt perioada încălzirii medievale cea care trebuie explicată, pe de altă parte cei care consideră că mica eră glaciară este o perioadă neobișnuită, fiind cauzată de o combinație de schimbări
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
între cei care pe de-o parte consideră că mica eră glaciară se înscrie în succesiunea normală a glaciațiunilor și este de fapt perioada încălzirii medievale cea care trebuie explicată, pe de altă parte cei care consideră că mica eră glaciară este o perioadă neobișnuită, fiind cauzată de o combinație de schimbări la nivel global și regional. În perioada 1645-1715, chiar în mijlocul micii ere glaciare, activitatea solară, așa cum reiese din studiul petelor solare, a fost extrem de slabă. Petele solare sunt considerate
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
încălzirii medievale cea care trebuie explicată, pe de altă parte cei care consideră că mica eră glaciară este o perioadă neobișnuită, fiind cauzată de o combinație de schimbări la nivel global și regional. În perioada 1645-1715, chiar în mijlocul micii ere glaciare, activitatea solară, așa cum reiese din studiul petelor solare, a fost extrem de slabă. Petele solare sunt considerate un bun indicator al intensității activității solare. Studiul lor este o practică milenară, însă în perioada micii ere glaciare, petele solare au fost mult
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
1645-1715, chiar în mijlocul micii ere glaciare, activitatea solară, așa cum reiese din studiul petelor solare, a fost extrem de slabă. Petele solare sunt considerate un bun indicator al intensității activității solare. Studiul lor este o practică milenară, însă în perioada micii ere glaciare, petele solare au fost mult mai rare și au existat ani în care nu s-a înregistrat nicio pată solară. Această perioadă ca fost numită Minimul lui Maunder. Legătura dintre Minimul lui Maunder și scăderea temperaturii nu a putut fi
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
și scăderea temperaturii nu a putut fi identificată cu precizie, însă coincidența dintre verificarea celor două fenomene sugerează o legătură între cele două. Minimul lui Spörer și alți indicatori similari au fost identificați în strânsă legătură cu perioada micii ere glaciare. Activitatea solară redusă, rămâne un fenomen bine documentat, atât de astronomii europeni cât și de cei asiatici. În timpul micii ere glaciare, activitatea vulcanică de pe întreg Pământul a cunoscut o creștere. Când un vulcan erupe, cenușa ajunge până la zonele cele mai
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
cele două. Minimul lui Spörer și alți indicatori similari au fost identificați în strânsă legătură cu perioada micii ere glaciare. Activitatea solară redusă, rămâne un fenomen bine documentat, atât de astronomii europeni cât și de cei asiatici. În timpul micii ere glaciare, activitatea vulcanică de pe întreg Pământul a cunoscut o creștere. Când un vulcan erupe, cenușa ajunge până la zonele cele mai înalte din atmosferă iar de acolo se pot răspândi pe tot globul pământesc. Acești nori de cenușă blochează radiațiile solare și
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
așezare ar putea justifica traducerea numelui Milwaukee că "locul de întâlnire al apelor" dat de indienii triburilor Potawatomi și Ojibwe (Chippewa). Falezele înalte situate la nordul Milwaukee-ului au fost sculptate o dată cu retragerea ghețarului Lacului Michigan ce făcea parte din placă glaciară Laurentidă. Golful Milwaukee este cel mai protejat golf natural al coastei de vest a Lacului Michigan ceea ce explică preferință imigranților de origine europeană de a stabili un port și de a se așeza în această zonă, în special după deschiderea
Milwaukee, Wisconsin () [Corola-website/Science/306462_a_307791]
-
totală a insulelor și are o lungime de 150 km de la est la vest și de 120 km de la nord la sud cu o altitudine maximă de 1850 m, Muntele Ross, situat în vestul insulei și acoperit de o calotă glaciară. Cele mai importante insule secundare sunt: Insula principală este formată in numeroase peninsule, cele mai importante fiind: Clima este oceanică, sub-polară, rece cu vânturi foarte puternice. Temperaturile medii lunare maxime nu depășesc 10 °C dar nici nu scad sub 0
Insulele Kerguelen () [Corola-website/Science/305802_a_307131]
-
au înălțimi sub 1.400 m, ci apar destul de impunători, mai ales când sunt priviți din Culoarul Mureșului, de unde-și dezvăluie un profil crenelat, cu acel aer de atrăgătoare sălbăticie. Munții Trăscăului reprezintă o unitate montană care compensează lipsa urmelor glaciare, a piscurilor semețe, cu alte valențe — cu nimic mai prejos ca importanță — dintre care am aminti microrelieful periglaciar, bine reprezentat aici. Atracția turistică pe care o exercită acest masiv constă, poate, tocmai din neașteptata lor complexitate și diversitate peisagistică, fără
Munții Trascăului () [Corola-website/Science/305817_a_307146]
-
rest de grind continental stâncos, fiind constituită din calcare mezozoice și triasice, și parțial acoperită cu o pătură de loess. Pe țărmul nordic al insulei, există izvoare termale, încă nestudiate, care conferă insulei un interes științific deosebit. În ultima perioadă glaciară, Popina a fost un deal, înconjurat de ape odată cu ridicarea postglaciară a nivelului Mării Negre, acum zece-opt mii de ani. În perioada neolitică, tot litoralul de la limanul Sinoe până la insula Popina, a fost vatra de formare și evoluție a civilizației numită
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
care poate să fie argumentat de furtuni foarte violente și ploi puternice. Despre această perioadă scrie Ditrói Puskás Ferenc în lucrarea lui, "Istoria Borsecului". Esențial este că lacul s-a format prin deplasarea masei argiloase depuse cu ocazia ultimei ere glaciare pe versantul nord-vestic al muntelui Ghilcoș. Curând după obturarea văii, pădurea de brazi a fost inundată și arborii s-au pietrificat, oferind o particularitate rară întregului peisaj. În primii ani de la formare, lacul s-a extins mai mult - cam un
Lacul Roșu () [Corola-website/Science/303482_a_304811]
-
orașul Băile Olănești, la cca 0,5km. sud de satul Moșoroasa, la altitudinea de 700 m. Rezervație naturală botanică situată în Subcarpații Getici (Subcarpații Vâlcii) conservă un habitat de depresiune pe substraturi turboase (mlastină mezooligotrofă- mușchiul de turbă și relictul glaciar Drosera rotundifolia). "Rezervația Naturală Piramidele de pământ de la Slătioara" cu o suprafață de 10,5 ha. Este situată în comuna Slătioara, fiind prezente o varietate de forme sculpturale, conglomerate, nisipuri, pietrișuri slab cimentate create prin acțiunea a numeroase organisme torențiale
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
a fost intens defrișata, în special pentru trestia de zahăr utilizată în agricultura și pentru așezarile urbane. Resturile aceste păduri sunt estimate a fi 7% de pădurera inițială și sunt adesea împărțite în grupări izolate pe culmile dealurilor. În timpul perioadelor glaciare, cu toate acestea, pădurea atlantică a ajuns la dimensiuni extrem de mici și izolate, cea mai mare parte din suprafața sa fiind mai recent ocupată de pădure uscată sau chiar semideșert. Unele hărți chiar sugerează ca pădurea de fapt, a supraviețuit
Pădurea Atlantică () [Corola-website/Science/314653_a_315982]
-
Razim, sau unele limane maritime (Tașaul, Siutghiol, Techirghiol), ori fluviale (Lacul Oltina în sudul Dobrogei, Snagov la nord de București). Ele sunt importante că locuri de agrement și pentru pescuit. Mult mai mici sunt lacurile de munte, unele de origine glaciară (Bucură), altele de baraj natural (Lacul Roșu), ori cantonate în cratere vulcanice (Sfântă Ana de lângă Băile Tușnad, singurul de acest gen). Numeroase sunt și lacurile de acumulare de interes hidroenergetic (lacul de la Porțile de Fier pe Dunăre, Izvorul Muntelui pe
Hidrografia României () [Corola-website/Science/314602_a_315931]
-
iarna. În cursul superior este amenajat bazinul de acumulare Vâlsan, care captează apa și o conduce subteran la Lacul Vidraru a hidrocentralei de pe râul Argeș. În zona superioară râului Vâlsan s-au format două lacuri nivale, unul situat în circul glaciar de sub culmea Scărișoara, " La căldarea cu izvoare", iar altul în microdepresiunea glaciară de la obârșia râului Vâlsan. În zona montană, râul Vâlsan este alimentat în principal prin topirea zăpezilor. Cei mai importanți afluenți ai râului Vâlsan sunt pe dreapta. În râul
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
apa și o conduce subteran la Lacul Vidraru a hidrocentralei de pe râul Argeș. În zona superioară râului Vâlsan s-au format două lacuri nivale, unul situat în circul glaciar de sub culmea Scărișoara, " La căldarea cu izvoare", iar altul în microdepresiunea glaciară de la obârșia râului Vâlsan. În zona montană, râul Vâlsan este alimentat în principal prin topirea zăpezilor. Cei mai importanți afluenți ai râului Vâlsan sunt pe dreapta. În râul Vâlsan trăiesc peste 10 specii de pești repartizați în 3 zone: zona
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
altitudine atunci când mediul acvatic se află la o altitudine mai mare de 300 m. Determinarea corectă a altitudinii se face cu ajutorul unui altimetru. Lacurile naturale cele mai propice efectuării de scufundări la altitudine sunt lacurile de munte, în special lacurile glaciare. Lacurile glaciare sunt formate în circurile sau văile glaciare sub acțiunea ghețarilor. Majoritatea lacurilor glaciare din România sunt situate la altitudini cuprinse între 1900 m și 2000 m. Extremitatea altitudinală este dată de lacul Capra din Munții Făgăraș, situat la
Scufundare la altitudine () [Corola-website/Science/313632_a_314961]
-
mediul acvatic se află la o altitudine mai mare de 300 m. Determinarea corectă a altitudinii se face cu ajutorul unui altimetru. Lacurile naturale cele mai propice efectuării de scufundări la altitudine sunt lacurile de munte, în special lacurile glaciare. Lacurile glaciare sunt formate în circurile sau văile glaciare sub acțiunea ghețarilor. Majoritatea lacurilor glaciare din România sunt situate la altitudini cuprinse între 1900 m și 2000 m. Extremitatea altitudinală este dată de lacul Capra din Munții Făgăraș, situat la 2230 m
Scufundare la altitudine () [Corola-website/Science/313632_a_314961]
-
mai mare de 300 m. Determinarea corectă a altitudinii se face cu ajutorul unui altimetru. Lacurile naturale cele mai propice efectuării de scufundări la altitudine sunt lacurile de munte, în special lacurile glaciare. Lacurile glaciare sunt formate în circurile sau văile glaciare sub acțiunea ghețarilor. Majoritatea lacurilor glaciare din România sunt situate la altitudini cuprinse între 1900 m și 2000 m. Extremitatea altitudinală este dată de lacul Capra din Munții Făgăraș, situat la 2230 m deasupra nivelului mării și având adâncimea de
Scufundare la altitudine () [Corola-website/Science/313632_a_314961]
-
corectă a altitudinii se face cu ajutorul unui altimetru. Lacurile naturale cele mai propice efectuării de scufundări la altitudine sunt lacurile de munte, în special lacurile glaciare. Lacurile glaciare sunt formate în circurile sau văile glaciare sub acțiunea ghețarilor. Majoritatea lacurilor glaciare din România sunt situate la altitudini cuprinse între 1900 m și 2000 m. Extremitatea altitudinală este dată de lacul Capra din Munții Făgăraș, situat la 2230 m deasupra nivelului mării și având adâncimea de 8 m. Cel mai adânc lac
Scufundare la altitudine () [Corola-website/Science/313632_a_314961]
-
din România sunt situate la altitudini cuprinse între 1900 m și 2000 m. Extremitatea altitudinală este dată de lacul Capra din Munții Făgăraș, situat la 2230 m deasupra nivelului mării și având adâncimea de 8 m. Cel mai adânc lac glaciar este lacul Zănoaga din munții Retezat cu adâncimea de 29 m, la altitudinea de 2010 m. Lacurile artificiale adecvate pentru scufundări la altitudine sunt în special cele de acumulare răspândite în tot lanțul carpatic. Dintre acestea, lacul Galbenu din munții
Scufundare la altitudine () [Corola-website/Science/313632_a_314961]
-
(sau căldare glaciară) este un termen din geologie și definește o depresiune circulară aflată în regiunile înalte ale munților, care a fost formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar. În cadrul unei văi glaciare, căldarea glaciară reprezintă nucleul ei de formare și treapta
Circ glaciar () [Corola-website/Science/313687_a_315016]
-
(sau căldare glaciară) este un termen din geologie și definește o depresiune circulară aflată în regiunile înalte ale munților, care a fost formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar. În cadrul unei văi glaciare, căldarea glaciară reprezintă nucleul ei de formare și treapta ei cea mai înaltă, fiind o formă de relief adâncită în amfiteatru, dezvoltată izolat sau în ansambluri complexe. O definiție mai amplă a circului glaciar, acceptată de majoritatea geomorfologilor, este cea
Circ glaciar () [Corola-website/Science/313687_a_315016]