KorAP: Find »[drukola/base=gladiator & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...39 >

965 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

să plece imediat, să nu mai trebuiască să aibă grijă de Titus. Își imagină că era deja departe, galopând prin pădure și, mai apoi, pe drumul ce ducea la stejar și la pârâu. Dar cum putea să-l părăsească pe gladiator - și tocmai la Colonia Agrippinensium, unde îl adusese chiar el? Ridică din nou amuleta în dreptul ochilor și se uită cum oscilează, limpede ca apa izvorului, înainte și înapoi, în lumina micii flăcări. — Foarte bine, zise hangiul. La calendele lui ianuarie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
hotărât, o acoperi cu haina. — Avem un drum lung de făcut, și trebuie să ne grăbim. Unde mă duci? — Acolo unde Vitellius n-o să te poată găsi. Acolo unde nimeni nu te va trăda, chiar dacă va ști că ești un gladiator fugar. Acolo unde vei putea trăi printre bărbați la fel de curajoși ca și tine. — Unde anume? — La Antonius Primus, fratele meu. — Glumești? Mă duci direct la soldați? De parcă soldații n-ar ști ce pedepse prevede legea pentru gladiatorii fugiți de la Ludi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
că ești un gladiator fugar. Acolo unde vei putea trăi printre bărbați la fel de curajoși ca și tine. — Unde anume? — La Antonius Primus, fratele meu. — Glumești? Mă duci direct la soldați? De parcă soldații n-ar ști ce pedepse prevede legea pentru gladiatorii fugiți de la Ludi! — Ai încredere. Ai încredere în mine. Titus încuviință. — Bine. Cum aș putea să nu am încredere în tine? Se întoarse spre Maktor. — Mă duc să pregătesc caii. După puțin timp, în dimineața cenușie de ianuarie, doi bărbați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Ai s-o primești și tu. — Eu? O să-l rog pe fratele meu să te înroleze. Titus îi aruncă o privire indignată. — Ce tot spui? Eu, să mă înrolez? Dar nu știi că legea romană îi pedepsește cu moartea pe gladiatorii fugari care încearcă să se înroleze în armată? Gladiatorul e un sclav. În armată se înrolează numai oamenii liberi - Titus își trase gluga pe ochi. Dacă asta e ideea ta genială... Fratele tău mă va judeca imediat. Iar eu îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
rog pe fratele meu să te înroleze. Titus îi aruncă o privire indignată. — Ce tot spui? Eu, să mă înrolez? Dar nu știi că legea romană îi pedepsește cu moartea pe gladiatorii fugari care încearcă să se înroleze în armată? Gladiatorul e un sclav. În armată se înrolează numai oamenii liberi - Titus își trase gluga pe ochi. Dacă asta e ideea ta genială... Fratele tău mă va judeca imediat. Iar eu îți spun că nu va fi așa. Îți spun că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
numai oamenii liberi - Titus își trase gluga pe ochi. Dacă asta e ideea ta genială... Fratele tău mă va judeca imediat. Iar eu îți spun că nu va fi așa. Îți spun că vei deveni soldat. O să uiți viața de gladiator. Aici soldații sunt respectați, nu sunt animale de luptă, ca un rețiar oarecare în mâinile lui Vitellius. Dar dacă fratele tău... — În castrul lui Antonius nu a ajuns încă vestea că Vitellius a fost ales împărat. Noi i-o vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
a ajuns încă vestea că Vitellius a fost ales împărat. Noi i-o vom aduce... Îți dai seama că am mers cu o viteză pe care nici un mesager n-ar putea-o egala? Când Antonius va afla că ai fost gladiatorul lui Vitellius... O să te înroleze, ai să vezi. Îți vei primi solda, vei avea mâncare, vei lupta, iar dacă vei fi rănit vei primi îngrijiri... Vei putea chiar să-ți alegi o meserie, pentru că cei din legiuni nu sunt doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ne vor prinde. Știu să-i recunosc pe quazi, dar vorbesc foarte prost limba lor. Nu va fi așa cum a fost cu celții... Nu voi reuși să mă fac înțeles. Hai să plecăm! Valerius nu se putu ridica din cauza strânsorii gladiatorului, care-l obligă să se ascundă în spatele bolovanului. — Aici suntem în siguranță. Nu vezi că barbarii supraveghează tabăra? Poate că pregătesc o ambuscadă. Nu se uită spre noi; suntem prea în spate. Mai bine ai grijă să potolești câinele. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
luară din care scuturi și pila. Imediat, tubicen-ul înălță trâmbița lungă spre cer și scoase un sunet prelung, ascuțit, apoi două sunete scurte - primul grav, al doilea ascuțit. — Primul este A, explică neliniștit Valerius, apucându-l strâns de braț pe gladiator. Iar cele două sunete scurte sunt T... Le-ai auzit? Antonius a dat adtentio! Signifer-ul primi semnalul și ridică repede signum manipularis. Urmărind mișcările mâinii argintii înconjurate de lauri, șaizeci de genieri ridicară scuturile dreptunghiulare și se așezară repede într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ireală. Strânse cu putere sica și ridică scutul. O mânie cum nu mai simțise niciodată îi încețoșă privirile. Mișcându-se ca într-un coșmar, începu din nou să alerge. Luminișul se ivi pe neașteptate în pădurea în care Valerius și gladiatorul intraseră, în încercarea de a ajunge la Antonius. Din înaltul colinei asistaseră la victoria soldaților romani și îi văzuseră pe quazi fugind. Îl văzuseră pe Antonius luând scutul și gladius-ul, alergând după barbarii ce scăpaseră de masacru și dispăruseră printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
la victoria soldaților romani și îi văzuseră pe quazi fugind. Îl văzuseră pe Antonius luând scutul și gladius-ul, alergând după barbarii ce scăpaseră de masacru și dispăruseră printre copaci. Timp de câteva minute, care li se părură nesfârșite, Valerius și gladiatorul alergaseră prin pădure. Nici urmă de Antonius, de quazi sau de soldații și centurionul care îl urmaseră. Neobosiți, continuaseră să caute; lângă ei alerga Lurr, care nu reușea să prindă nici o urmă, fiind dezorientat de vântul care bătea din față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cuprinde în momentul luptei extreme... Știu prea bine. Este acel furor sacru... Omul este târât în infern și se înapoiază erou. — Nu-i el, e o fiară... Și n-o să reușească, sunt prea mulți! — Îi ține la distanță prin tehnica gladiatorilor. Secutor-ii și rețiarii se luptă astfel în arenă, iar fratele tău... Uite, uite cum îi atrage după el; e viclean ca un gladiator obișnuit să învingă. Face în așa fel încât să aibă un față un singur adversar, iar ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
el, e o fiară... Și n-o să reușească, sunt prea mulți! — Îi ține la distanță prin tehnica gladiatorilor. Secutor-ii și rețiarii se luptă astfel în arenă, iar fratele tău... Uite, uite cum îi atrage după el; e viclean ca un gladiator obișnuit să învingă. Face în așa fel încât să aibă un față un singur adversar, iar ceilalți să se afle mereu în spatele acestuia. E singurul mod de a te apăra când dușmanii sunt mulți, ca acum. S-a împiedicat... Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ar fi sărit în ajutor. Îi datorez recunoștința mea. — Am aflat că a venit aici împreună cu fratele tău. Călătoresc împreună... Se spune că în luptă e curajos și abil. Cine este? — Nu pot să te mint, Valerius Mucrus. E un gladiator. A fugit de la Ludi de la Colonia Agrippinensium - îl privi pe legat drept în ochi. Vrea să se înroleze în Galbiana. Îți cer permisiunea să-l înrolez. Nu vreau să-l predau lui Vitellius. — Vitellius? - legatul făcu o strâmbătură de dispreț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-i dădea pace. — Antonius - Valerius se întoarse spre fratele său. Legatul tău acceptă să-l înroleze pe Titus? — Da. Când a aflat că Vitellius a aranjat să fie ales împărat, împotriva lui Galba, și că Titus îi aparținea... Înrolarea unui gladiator e împotriva legii, dar Valerius Mucrus a acceptat - se ridică și aranjă draperia grea de piele de la intrare, apoi se întoarse și se așeză. Lui Titus îi datorez viața. Vântul scutura pereții cortului, vâjâind puternic în noaptea de sfârșit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
înghițituri de vin și puse cupa jos încet, temându-se parcă să nu se spargă. În cele din urmă, continuă cu glas obosit, mi s-a părut că urc spre suprafață, și în clipa aceea l-am văzut pe prietenul gladiator tăind dintr-o lovitură capul quadului care voia să mă ucidă, și am fost împroșcat de sânge... Încet-încet, lucrurile și-au redobândit contururile, iar eu mi-am venit în fire. Se ridică. Știi că sunt adeptul cultului lui Mithra. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
te-ar face să devii un bărbat curajos și cinstit. Nu te vei sacrifica pe tine însuți lui Marte. Nu tu vei lupta să devii împărat... Ca să devii împărat, îl vei pune să lupte pentru tine pe cel mai mare gladiator din lume, vei pune să fie uciși cei învinși; acesta va fi sacrificiul pe care i-l vei aduce lui Marte. Lumina ce o învăluia pe Velunda începu să tremure, să pălească. În depărtare se auzi bubuitul unui tunet, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
o învăluia pe Velunda începu să tremure, să pălească. În depărtare se auzi bubuitul unui tunet, iar cerul se întunecă. Adierea primăvăratică se înteți, retezând corolele florilor. — Voi ajunge împărat la Roma? — Da. — Îl voi pune pe cel mai mare gladiator să lupte pentru mine? strigă Vitellius, cuprins de spaimă și de frig; cuvintele se desprindeau greu de pe buzele-i palide. Ăsta e secretul ca să dobândesc puterea? Ca să-l îmbunez pe Marte, va trebui să-mi pun gladiatorul să lupte în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cel mai mare gladiator să lupte pentru mine? strigă Vitellius, cuprins de spaimă și de frig; cuvintele se desprindeau greu de pe buzele-i palide. Ăsta e secretul ca să dobândesc puterea? Ca să-l îmbunez pe Marte, va trebui să-mi pun gladiatorul să lupte în arenă? Campionul meu va trebui să învingă întotdeauna? Va trebui întotdeauna să ucidă adversarul pe care l-a învins? Dar eu îl am deja pe Skorpius... Nimeni nu-i mai puternic decât el. Skorpius e cu neputință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe care îi învinge îl închin lui Marte. — Păzește-te de Orpheus - glasul vrăjitoarei devenise răgușit și profund, părând că iese din gura unui monstru aflat în adâncul infernului. — Orpheus! strigă Vitellius. Spune-mi cine este Orpheus! Cel mai puternic gladiator? Unde-l pot găsi? — Orpheus... Da, este cel mai puternic. Păzește-te de Orpheus, repetă glasul ce devenise un mârâit teribil, în vreme ce soarele dispărea printre crengile frasinului înalt, iar întunericul se lăsa în pădurea scuturată de vânt. Vitellius se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se afla el, imperator-ul. Altceva îl neliniștea la tânărul acela... ceva de neînțeles, teribil... Își aminti de scurta apariție a lui Ausper și petele acelea de vin, ce păreau pete de sânge, la picioarele lui... Își aminti cuvintele Velundei - gladiatorul... Orpheus... Nu era de-ajuns să urmeze indicațiile oracolului ca să intre triumfător în Roma? Scutură din cap și mușcă din piciorul de miel. — Trebuie să moară. El a ucis-o. Începu să mestece energic. — Interoghează-l. — L-am interogat înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Valerius, șopti bărbatul, sunt eu, Maktor. Valerius nu se mișcă. Își acoperea chipul cu brațele. Bărbatul îi vorbi la ureche: — Îți amintești? Ultima oară când ne-am văzut, în taverna mea... Îți aduci aminte, Valerius? Erai ascuns sub acoperiș împreună cu gladiatorul, cu Lurr... Îți amintești? Valerius își lăsă brațele să cadă pe podea și îl privi lung pe Maktor, ca și cum nu l-ar fi recunoscut. — Maktor, șopti. Maktor, tu ești... Ai aflat, nu-i așa? clătină din cap și ochii i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
deget în gura mortului și i-l dusese astfel lui Otho. Vitellius își duse o mână la gură. Cuvintele prezicătoarei îi răsunau în minte. Ca să nu aibă parte de un asemenea destin, trebuia să-l găsească pe cel mai puternic gladiator din lume. Dacă Galba căzuse din cauza blestemului lapis niger, el nu avea să sfârșească la fel. — Continuă... Hector istorisi că Otho dăduse capul lui Galba unui grup de soldați, care îl înfipseseră într-un par și îl purtaseră pe străzile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
lui Antonius Primus. Tu - îi dădu cupa hangiului - le vei spune că sunt gata să mă îndrept spre Italia cu războinicii mei, să-i atac pe vitellieni din spate. Zi-le că și Vitellius a pornit cu armata, bucătarii și gladiatorii... Va înainta foarte greu, între două banchete... Nu se va implica personal în nici o luptă; asta a lăsat-o în seama legaților lui. Vitellius se îndreaptă spre Gallia, iar de aici se va duce în Italia. Julius luă pumnalul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
i se stinsese. Durerea ștergea orice alt sentiment, inclusiv ura. Aproape că nu-și mai amintea ultimele cuvinte ale Velundei. Nu-și mai amintea nimic. Velunda îl părăsise; toate celelalte nu mai contau. Bărbații din apropiere vorbeau despre luptele de gladiatori ce urmau să aibă loc în arenă din porunca împăratului. Povesteau că în urmă cu câteva zile Vitellius cumpărase un gladiator pe care îl adusese tocmai de la Treveri. Numele lui de luptător era Skorpius. O clipă, numele acela stărui în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]