1,314 matches
-
s-o înfrunte,S-o-ntarzie din drum măcar o lună,Să mai amâne gerul vremii crunte.Dar zarurile lumii-s aruncate,Căci rostul lor așa a fost să fie,Prințesa Iarnă în mantii fermecateIncet se-apropie de-a noastră glie.Sunt coapte-acum gutuile în ram,Ne luăm adio, deci, frumoasa doamnăSi de-oi veni la fel ca-n fiecare anPromit că ne vom revedea... la toamnă.Căprar Florin... V. TABLOUL TOAMNEI TALE, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1763
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
Corupți pe vecie de sus până jos, Mai lătra șacalii nostalgici la lună Sperând să obțină, oricum, un folos. Ei cântă slugarnici oricăruia-n struna Și-și schimba stăpânul doar pentru un os, N-au mama, n-au tata, nici glie străbuna Și pot să-și întoarcă și blană pe dos. Mai lătra șacalii nostalgici la lună. Trecere M-ați părăsit prieteni din cetate, Războiul meu e-aproape de final, Simt buzele mereu mai însetate Când urc pe-al bătrâneții piedestal. Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
vremea e bună,Corupți pe vecie de sus până jos,Măi lătra șacalii nostalgici la lunăSperând să obțină, oricum, un folos.Ei cântă slugarnici oricăruia-n strunăși-și schimba stăpânul doar pentru un os,N-au mama, n-au tata, nici glie strabunăși pot să-și întoarcă și blană pe dos.Mai lătra șacalii nostalgici la lună.TrecereM-ați părăsit prieteni din cetate,Războiul meu e-aproape de final,Simt buzele mereu mai însetateCând urc pe-al bătrâneții piedestal.... XXVI. MARIANA BENDOU - MARELE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
unic, vechi și cel mai bun Dar Europa minte Și te lovește pe nedrept, Cu ura-i te apasă, De ce o lași, când tu, cel drept, Te știi la tine-acasă? Esti primul neam în veci înscris În piatră și în glia Înțelepciunii:primul scris Pe plăci de Tărtăria. Nu eu o spun, ci exegeți, Istorici, cronicari, Cu din vechimi de daci și geți Ce nu au fost barbari, Cu șapte mii de ani-napoi, Când nu erau popoare, Strămoșii noștri pentru
VERSIFICARE POEMICĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379618_a_380947]
-
al Maicii Domnului liman! Pe-atunci, tracul regat nord-dunărean până departe se-ntindea: în Europa până-n centru, în Est pe inzi vecini i-avea. Dar oricât le venea de greu în depărtări pe căi hâite, acasă tracii reveneau la pieptul gliei îndrăgite. Aicea doar simțeau că lutul e una cu ființa lor, mental fiind de el nutriți pentru prezent și viitor. Dovadă culmile culturii la Tărtăria sau Boian, încât acest ținut e axa întregului spirit uman... Orice cultură-nvederează etape-n
BALADA DORULUI DE DUCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381046_a_382375]
-
luptat pe front, în munți, în câmpii, în codrii, pe zăpezi sau în mlaștini, lăsând fie o mână, fie un picior, fie un ochi, fie un trup, fie o logodnă, fie o conștiință arestată în temnițele ateo-totalitare, ca Danie pentru Glia strămoșească. Monahi și Monahii care au sfințit pădurile, peșterile, pustiurile ori lăcașurile cu conștiința, cu credința, cu fapta sau cu pana, slova, cazania și liturghia trăirii lor. Ostași și Ofițeri care au făcut din curaj și onoare stindar libertății și
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
pe-asfaltul umed spre amintiri uitate Și retrăiam alături crâmpeie de demult. Tu, povestea-i de oameni, de locuri și de fapte. Imensă e plăcerea când stau să te-ascult. Sorbind nemărginirea, privirea ta avidă, Căta în depărtare pe strămoșeasca glie, Un petic de uitare, o grea sinusoidă De-ntoarcere în vremuri l-a ta copilărie. La casa părintească, imaginea te-apasă, Cu-acele ziduri strâmbe ce stau a prăbuși. Ce-așteaptă parcă-n chinuri să vină o vântoasă, Să-i
ACASĂ... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381067_a_382396]
-
strânși de aspră suferință/ urcăm pe brânci Golgotele, cădem,/ ne ridicăm scrâșnind de neputință/ și iar ne prăvălim-dar nu tăcem.// Pe-a țării noastre darnică moșie/ târâm de-un car de ani același jug./ Cum oare să tăcem, când de sub glie/ răcnește osul dezgropat de plug?// De-a lungul zării noastre de cărbune/ paharul plin ne-am învățat să-l bem/ dar gura știe bine-o rugăciune/ și-o geme printre dinți-căci nu tăcem.// Cum să tăcem când fiecare ghindă/ căzută
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
locuit de mult preaplinul Viu transfigurată-n vorbe cuantica ta de microni din secunde și clipe se transhumează lin în șiruri de miei goi pe panta veșniciei uitând de ne-tine nemilosule cronos lepădând toată ura secundei futile toată umanitatea gliei învie în plenitudinea Kairosului ultim așa cum tâlharul de-a dreapta a renăscut fulgerător într-o clipă de clipă Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. în data de
POEM HIERATIC XXXIII-KAIROSUL ULTIM de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381103_a_382432]
-
duhovnicească a sufletului său primenit. Țăranul român creștin crește cu frumosul imperial în inima mistică a Dacului dârz-Țuțea. Legenda spune că Narcisismul a populat mai întâi Paradisul pelasg, apoi Olimpul trac. Ca Frumosul să se întrupeze pe pământ, într-o Glie a binecuvântării avea nevoie de o Dacie liberă și de o Fecioară Maria. Așa s-a născut Hristos-Frumosul frumuseții absolute! Se spune că Frumosul s-a născut într-o peșteră... „Luptați-vă pentru frumusețea mea!”, strigă brusc, în istoria abia
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
ca oriunde peste Mormântul milenar al neamului nostru. Au uitat însă cei răi, saducheii și fariseii de minunea celei de a „Treia zi.” Dacoromânul creștin-ortodox are de trăit și de apărat cu prețul vieții sale moștenirea a două mari Moșii: Glia străbună și Cerul Înaintașilor săi. Altfel spus: identitatea națională (naționalismul-creștin) și cea spirituală (Ortodoxia-Biserica lui Hristos): „Pe plan socio-istoric, erodarea identității de sine transformă țările în teritorii și popoarele în populații, iar persoanele în simpli indivizi (eventual buni de aservit
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
între nume: MARIE,/ răsună mai român, mai frumos.// Totdeauna literele-acestea împreună,/ suind în zări limpezi de curcubeu,/ doar în taina porfirii cunună,/ au odrăslit în Om și Dumnezeu.// Totdeauna literele-acestea MARIA:/ Mamă, Aleasă, Rai, Iubire, Altar,/ sunt încununarea Cerului cu Glia./ Sunt cuminecare. Sunt cununi de har.// Ele zămislesc zorii de Mamă,/ mugur în floare pe-al vieții Altar,/ iubirea Ta-nalță spre cer România,/ Pământul și Cerul îți sunt Inelar,/ Învierea e-n Tine, Ave Maria! (Întru Numele Tău-MARIA, G.C.N.
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
amvonul Naturii, frumusețea Creației pure sub nimbul libertății absolute, peste care s-au presărat izvorul creației populare prelins din sânul Tradiției, rânduielile, datinile, basmele, obiceiurile, legendele, portul, cântecul, jocul, doinele, credința, mitul jertfei și marea iubire de Dumnezeu și de Glie în care s-a întrupat ca o nemurire zeiască. Meritul Românului absolut, Mihail Eminescu, se așează evident în constelația profetismului dacoromân, a profetismului spiritualității creștine universale acolo unde vorbirea înfrumusețează totul și tăcerea grăiește sublimul pretutindeni. Dacă Poetul l-a
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
pe-asfaltul umed spre amintiri uitate Și retrăiam alături crâmpeie de demult. Tu, povestea-i de oameni, de locuri și de fapte. Imensă e plăcerea când stau să te-ascult. Sorbind nemărginirea, privirea ta avidă, Căta în depărtare pe strămoșeasca glie, Un petic de uitare, o grea sinusoidă De-ntoarcere în vremuri l-a ta copilărie. La casa părintească, imaginea te-apasă, Cu-acele ziduri strâmbe ce stau a prăbuși. Ce-așteaptă parcă-n chinuri să vină o vântoasă, Să-i
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Goneam pe-asfaltul umed spre amintiri uitateși retrăiam alături crâmpeie de demult.Tu, povestea-i de oameni, de locuri și de fapte.Imensă e plăcerea când stau să te-ascult.Sorbind nemărginirea, privirea ta avidă,Căta în depărtare pe strămoșeasca glie,Un petic de uitare, o grea sinusoidăDe-ntoarcere în vremuri l-a ta copilărie.La casa părintească, imaginea te-apasă,Cu-acele ziduri strâmbe ce stau a prăbuși.Ce-așteaptă parcă-n chinuri să vină o vântoasă,Să-i curme
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Toate Articolele Autorului De pe-o margine de lume Golit de gânduri și retras, Mugur de aur fără nume Privește-n jur la ce-a rămas. Învăluit în aura copilăriei Speranța înfloririi-n viitor Pâlpâie slab în seva caldă-a gliei Și-n zâmbetul dulce-al stelelor. Sufletul ne-ntinat cerul îl atinge Nemărginirea vie de azur curat, Pleoapa străvezie se-nchide și se stinge Peste universul întunecat și mat. Cu mâinile întinse cere doar un zâmbet, Cu inima deschisă un fir
VIS DE COPIL de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381344_a_382673]
-
Getic-Copilul cu Inimă de Aur Muntean, cu Lup Alb, Străjerul și cu Vuiet de Stâncă Pelasg-Fiul Cerului și al Pământului, cu Fiul Muntelui. Timpul din urma-sosit Cu toții sunt gata de luptă S-alunge stirpea păgână Aciuată-n pământ străbun și glie sfântă Hoarde nebune, ce spumegă încă Si roade ca viermele-n pârg A țării sămânță. Pe aripi de gând ca o nălucă La Cei din Vale-am ajuns cu poruncă Răgazul să-l lase la urmă Să mâie la luptă
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
Păgâni și coloni de Țară Strabună Și duși pe vecie și fum de nălucă În zarea cea lungă. Poporul din Vale E liber acum și așa o să fie Cât Unicul Dumnezeu Cel Veșnic și Bun Îl va ține ține pe Glie. Zamolxe Părinte Străbun, le-a spus Celor din Vale Să țâie în veci aprinsă- Flacăra Vie De Neam, de Glie- Pământul Străbun Din bucium să sune. Fuioare de fum să zgârâie, Al Muntelui Sfânt creștet în vânt. De-ar fi
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
de judecată a ieșit în aplauzele furtunoase ale asistenței și călduros felicitat de onorata instanță de judecată? Păi, cum se face că aceeași Națiune de eroi neînfricați care i-au zdrobit pe toți dușmanii care au îndrăznit să ne cotropească Glia strămoșească, au asistat impasibili la televizor cum o oarecare, o individă venită de aiurea și instalată dintr-o condamnabilă eroare politică - ca atâtea altele! - pe tronul Camerei Deputaților, a adoptat mai ceva ca la barbutul de pe maidan un act normativ
CHELTUIELI INUTILE de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380814_a_382143]
-
Târlie după târlie Zboară ca nălucile; Unii fac moși de zăpadă, Cu ochi magici din tăciuni Și stârnesc atâta sfadă, Parcă-ar fi cete de huni... (Iarnă în sat) În următorul capitol - Pro patria - în dragostea întru iubirea și apărarea gliei strămoșești, timbrul și ideea poetică urcă în sunetul de bronz al clopotului de la biserica din satul natal. Luând asupră-și vina unei nații - ca Eminescu, în Epigonii - poetul atacă tarele actualității în imprecații sacerdotale: Despicând metafore cu dinții, Într-un
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
4 Spital în penitenciarul Iadului-Pitești: „Inscripție pe o carte de limba română” - Tu n-ai umblat în larguri purtată de corăbii. / Nu ți-au slujit în temple gingașele fecioare. / Doinită, ori rostită în zăngănit de săbii, / te-ai zămislit din glie și te-ai umplut de soare, / asemeni florii albe ivite din zăpezi / ce o privesc cum crește în zori de primăvară / și-n gând mi-ești, ce frumoasă vei fi mai spre amiezi / și cât de prea înaltă vei fi
MARI ROMÂNI – MĂRTURISITORI AI DRAGOSTEI DE DUMNEZEU ŞI DE NEAM SUB FLAMURA SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380966_a_382295]
-
de pe pământ n-a iubit mai mult Pământul-Moșie al Neamului dăruit de Bunul Dumnezeu, atât de binecuvântat și atât de râvnit de toți, din care au odrăslit atâția Fii ai Cerului divin! Aceasta este dovada supremă a iubirii noastre de Glie, că Noi, Dacoromânii nu ne-am dorit niciodată pământul altora. Așadar, prin întruparea Cerului în sânul Pământului-Mamă se naște pentru Om dimensiunea spiritual-hristică a mântuirii sale. Întreaga spiritualitate dacoromână a înmugurit, a înflorit și a rodit milenar sub cupola religiosului
MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI AI SFÂNTULUI NUME DUMITRU-DEMETRUS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380971_a_382300]
-
nu ne temem de valuri și de ape-nvolburate, Noi nu ne temem de prezentul care vine din trecut, Și ca stejarul stând de veacuri ca un scut, În calea năvălirilor a celor mulți și osândiți, Gândind că vor lua glia pentru a fi trecuți În cărțile istorice, că ei ni-s tată și ni-s mamă, Pentru a fi consemnați ca cei dintâi veniți și pomeniți. Credeți că vom mai putea fi un întreg? În lumea asta, în care toți
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Răsplata trudei mele-i demnitatea Pe care-o port, ca pavăză și armă, În bătălii cu cei ce vor s-adoarmă Credința-n adevăr, cu răutatea. Cuvântul a născut din glie, pâine. Cuvântul spune simplu cine ești, Cu el bunicii rostuiesc povești, Și este arca lumii către mâine. E folosit, adesea ca sudalmă, Și-mpovărează sufletul când lacrimi, Arăzdând obrajii ofiliți de patimi, Nu pot schimba în mângâieri, o palmă. Pentru
TĂCEREA ÎNNOBILEAZĂ CUVÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373322_a_374651]
-
de sumbră, Clipa în care vor fi lepădați! Căci pocăința nu e o favoare, Pe care să o faci Celui Preasfânt ! El este veșnic, însă omul moare Și se va-ntoarce iarăși în pământ. Ne-am răzvrătit! Acum, pribegi pe glie, Purtăm poveri ce-s mult prea greu de dus, De-aceea-n mila Sa, din veșnicie, Tatăl ne-a dat pe Fiul Său, Isus. Prieten scump, dac-ai gustat ce-i harul Și dragostea ce Tatăl ne-a purtat, Cum poți să
DE CE PRIVEȘTI LA OAMENI? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373343_a_374672]