1,150 matches
-
vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3. Isus S-a suit pe munte, și ședea acolo cu ucenicii Săi. 4. Paștele, praznicul Iudeilor, erau aproape. 5. Isus Și-a ridicat ochii, și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: "De unde avem să cumpărăm pîini ca să mănînce oamenii aceștia?" 6. Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că știa ce are de gînd să facă. 7. Filip I-a răspuns: "Pîinile, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți. 10. Preoții cei mai de seamă au hotărît să omoare și pe Lazăr, 11. căci din pricina lui mulți Iudei plecau de la ei și credeau în Isus. 12. A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, 13. a luat ramuri de finic, și I-a ieșit în întîmpinare, strigînd: "Osana! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!" 14. Isus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
din seminția lui Isahar, douăsprezece mii; 8. din seminția lui Zabulon, douăsprezece mii, din seminția lui Iosif, douăsprezece mii; din seminția lui Beniamin douăsprezece mii au fost pecetluiți. 9. După aceea, m-am uitat, și iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și cei chemați, aleși și credincioși, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui. 15. Apoi mi-a zis: "Apele, pe care le-ai văzut, pe care șade curva, sunt noroade, gloate, neamuri și limbi. 16. Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, și fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, și o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mînca, și o vor arde cu foc. 17. Căci Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
fost amăgite de vrăjitoria ta, 24. și pentru că acolo a fost găsit sîngele proorocilor și al sfinților și al tuturor celor ce au fost jungheați pe pămînt." $19 1. După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: "Aliluia! A Domnului Dumnezeului nostru, este mîntuirea, slava, cinstea și puterea! 2. Pentru că judecățile Lui sunt adevărate și drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămîntul cu curvia ei, și a răzbunat sîngele robilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
au zis: "Amin! Aliluia!" 5. Și din scaunul de domnie a ieșit un glas, care zicea: "Lăudați pe Dumnezeul nostru, toți robii Lui, voi care vă temeți de El, mici și mari!" 6. Și am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: "Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărățească. 7. Să ne bucurăm, să ne veselim, și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
vreun rol în luarea unei decizii. „Dar aș vrea s-o ajut pe Karin să facă alegerea corectă.“ Binecuvântarea informației nelimitate - internetul, care democratizase chiar și îngrijirile medicale. Să presupunem că am acorda cu toții evaluări pe Amazon produselor farmaceutice. Înțelepciunea gloatei. Să ne lipsim definitiv de experți. Weber trase aer în piept și începu să scrie răspunsul. Iată motivul pentru care profesia de medic ridica numeroase bariere între practicieni și clienții lor. Era greșit până și să răspundă la acest e-mail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că au, spuse el. Aveau mai multă putere decât avea el însuși asupra propriei persoane. La început, cortexul uman evoluase orientându-se într-o ierarhie socială complicată. La jumătatea cogniției, cea mai mare presiune a selecției intrase acum în joc - gloata din cap. Și, antrenat de forța lor, creierul ei îl citi pe al lui. —Ce-ți pasă ție de maimuțărelile astea? Țesălatul și mișmașurile. Contează doar ce simți tu față de munca ta. Orice simțire față de munca lui dispăruse. Rămăsese doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de megaplex industrial. Slavă Domnului că e doar atât. Știi tu. O chestie care nu varsă otravă. O chestie care măcar e pro-păsări. Ar fi fost totuna dacă-l înjunghia. O luase spre ieșirile din fundul sălii. Se opri în mijlocul gloatei fremătătoare și o înșfăcă de braț. —Pro-păsări? Chestia asta? Ai luat-o razna, ce pizdamă-sii? Câteva capete se întoarseră. Robert Karsh, adâncit în cifre împreună cu doi membri ai Consiliului de dezvoltare, își ridică privirea din celălalt colț al sălii. Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sală avea să se întoarcă asupra sa cu un dezgust amuzat. Niciodată nu m-am îmbrăcat așa. Niciodată nu mi-am luat notițe cu atâta zel. E imposibil să fi gândit așa. Cine era ființa aia jalnică? Sinele era o gloată, o poteră instabilă, improvizată. Acesta era subiectul prelegerii de azi și al tuturor prelegerilor pe care le ținuse de când îl cunoscuse pe măcelarul lui dărâmat din Nebraska. Nu există sine fără autoamăgire. La două scaune de grecul cu păr lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se Înnegriseră de praful și funinginea anilor. Pe străzile acestea clocotește viața violentă și dezordonată a oamenilor cu ochi negri, fețe negre și graiuri necunoscute, care aleargă Încolo și-ncoace fără număr, fără nume, cu suplețea lichidului, a valului, a gloatei, caracteristică celor cu sînge negru, de rasă neagră, astfel Încît precizia rece, izolarea și conduita severă ce definesc viața popoarelor nordice - ca un grăunte singuratic, mărunt, jalnic și totuși plin de măreția personalității sale - sînt zdrobite Într-o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
luîndu-l pe sus și aruncîndu-l Înapoi În mijlocul mulțimii ca pe un gunoi. — Circulați! Circulați! Haide, haide, mișcați-vă, proștilor! Între timp, polițiștii aduseseră trupul muribundului pe trotuar, Îl Întinseseră pe jos și făcuseră cerc În jurul lui ca să-l apere de gloata care se Îngrămădea. Apoi sosi ambulanța cu sirenele șuierînd furios și Îngrozitor, dar omul era deja mort. Cadavrul a fost ridicat, polițiștii au alungat privitorii Împingîndu-i, lovindu-i, plesnindu-i și mînÎndu-i ca pe o turmă de animale fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
toată lumea, se risipi. Mulțimea, care În oraș se naște parcă spontan, care țîșnește parcă din pămînt la fiecare nenorocire ca seminția Gorgonei, se adunase deja În locul unde căzuse omul. Se aflau acolo și cîțiva polițiști care loveau, Înjurau și Împingeau gloata tot mai numeroasă, amintind de un roi de muște adunate pe ceva dulce sau mort. Iar șirul mașinilor lucioase din stradă - care fusese oprit de semafor - se pusese din nou În mișcare. Șuvoiul inevitabil fusese amenințat de o stagnare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi fost mai mic. Dar se foloseau și camioane, coloane întregi de camioane, care, cu farurile aprinse, intrau în plină viteză în mulțimea care amenința, în fiecare clipă, să invadeze carosabilul Surprinsă, terorizată, gloata recula atunci câțiva pași. Încetul cu încetul, Gosseyn și Lyttle avansară pe periculosul drum care ducea la Mașină. Trebuiau să fie cu ochii în patru ca să profite de orice întrerupere a coloanelor de camioane, trebuiau să fie permanent pe fază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
urmă, rosti întunecat la față: ― Gosseyn, n-am mai auzit așa ceva. Un asemenea lucru nu s-a mai întâmplat în întreaga istorie a Galaxiei. Popoarele sau națiunile cucerite, chiar când era vorba de grupuri întregi de planete, rămâneau acasă și gloata s-a supus întotdeauna. Poate, timp de câteva generații își vor detesta invadatorii, dar dacă propaganda este bine mânuită, nu vor întârzia să se mândrească că aparțin unui mare imperiu. Înălță din umeri și formulă, ca pentru sine: ― Simplă rutină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
coabitarea dintre parizieni și cei veniți din Auvergne sau bretoni nu venea de la sine: părea să fie nevoie de timp pentru asimilarea imigranților care fuseseră stigmatizați. Journal de Débats vorbea în legătură cu aceștia de "invazia barbarilor", Haussmann făcea aluzie la o "gloată de nomazi", iar Thiers pomenea de o "adunătură de vagabonzi". Această respingere a mers pînă la adoptarea unei teoretizări rasiste, în care învingătorii, descendenții francilor, se opuneau galilor învinși, degenerați, primii fiind reprezentați de parizienii de origine iar ceilalți de
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi fost mai mic. Dar se foloseau și camioane, coloane întregi de camioane, care, cu farurile aprinse, intrau în plină viteză în mulțimea care amenința, în fiecare clipă, să invadeze carosabilul Surprinsă, terorizată, gloata recula atunci câțiva pași. Încetul cu încetul, Gosseyn și Lyttle avansară pe periculosul drum care ducea la Mașină. Trebuiau să fie cu ochii în patru ca să profite de orice întrerupere a coloanelor de camioane, trebuiau să fie permanent pe fază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
urmă, rosti întunecat la față: ― Gosseyn, n-am mai auzit așa ceva. Un asemenea lucru nu s-a mai întâmplat în întreaga istorie a Galaxiei. Popoarele sau națiunile cucerite, chiar când era vorba de grupuri întregi de planete, rămâneau acasă și gloata s-a supus întotdeauna. Poate, timp de câteva generații își vor detesta invadatorii, dar dacă propaganda este bine mânuită, nu vor întârzia să se mândrească că aparțin unui mare imperiu. Înălță din umeri și formulă, ca pentru sine: ― Simplă rutină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
conștient de interiorul magazinului, dar teribil de înspăimântat, în scurta clipă dinaintea întreruperii, de ceea ce se afla dincolo de tăbliile transparente ale ușii prin care tocmai intrase. Nu se vedea nicăieri nimic. Totul era de nepătruns. Nici inspectorul Clayton, nici vreo gloată de privitori gălăgioși cu gurile căscate, nici un șir de magazine mizere peste drum. Nu era nici măcar aceeași stradă. De fapt nu mai exista nici o stradă. În schimb se vedea un parc liniștit. Dincolo de el, strălucitor în soarele amiezii, se contura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
rentabile. Asta o să însemne mai mulți turiști și toate serviciile și comerțul aferente pentru magazinele și atelierele sătești. Fara nu mai auzi nimic. Se întoarse în atelierul lui, cu capul sus. Mai prinse vreo două fluierături și strigăte batjocoritoare din partea gloatei, dar nu le băgă în seamă. Pe măsură ce zilele treceau, Fara înțelese că pe cei de la magazinul de arme nu-i interesează persoana lui, ceea ce i se păru foarte grav. Erau superiori, distanți, de neînvins. Fara nu se duse la stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
înspre el. Și Lucy Rall... nu trebuia să uite de Lucy. Până și o zi de așteptare era prea mult. CAPITOLUL IX CAYLE se văzu silit să-și facă loc cu coatele prin mulțime pentru a intra în "Palatul Gologanilor". Gloata imensă îi dădea curaj. În mijlocul acestei mase de oameni însetați de bani avea să fie ca un bețișor aruncat într-o parte și într-alta de valurile oceanului. Nu mai șovăi. Trecuse mai devreme în revistă lista jocurilor oferite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
undeva pe Pământ, trebuia să existe vreun om de știință care să-l vindece. Acum mergea repede, ferindu-se de mulțime. O dată întoarse capul și văzu că oamenii se deplasează intr-o parte și într-alta, împrăștiindu-se ca orice gloată care și-a pierdut punctul de atracție și de interes. McAllister dădu colțul și uită de ei. "Trebuie să iau o hotărâre" se gândi el. Dar auzi aceste vorbe undeva în apropiere. Îi trebui un minut întreg pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Cayle Clark. - Soțul, repetă, fără să priceapă, necunoscutul. Părea sincer nedumerit. Lucy vorbi cu un glas lipsit de expresie: - Câștiga la joc. Eu așteptam undeva mai în spate și nu-l scăpam din ochi. Apoi m-a împins afară o gloată care se îmbulzea. Când am încercat să intru din nou, am găsit ușile încuiate. Iar când s-au deschis, el dispăruse. Am pus lucrurile cap la cap și iată-mă aici. Discursul a fost cam lung, dar a acoperit întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
unul... " "Clark Fara..." - clipi ecranul. "Clark Fara..." Sări în picioare strigând: - Ăsta-s eu!... Eu sunt! Nimeni nu întoarse capul. Nimeni nu-i dădu nici cea mai mică atenție. Rușinat, se strecură de-a curmezișul sălii până la locul unde b gloată de bărbați asalta un coridor dincolo de ușă. Liniștea ce domnea pe acel coridor era aproape la fel de copleșitoare ca și zgomotul căruia îi luase locul. Era greu să se concentreze asupra unui număr... 474! Era absolut imposibil să-și închipuie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Dar nedumerirea încetă când acesta rosti cu o voce slabă: - Bună treabă, Fara. Știam eu că ești capabil. Zeci de oameni din Glay te susțin, așa că nu da înapoi. A trebuit să urlu la tine adineauri fiindcă afară e o gloată întreagă. Dacă nu te superi, te rog țipă și tu la mine. Hai să avem o ceartă adevărată. Dar mai întâi te previn: directorul de la Atelierele de Reparații Automate vine încoace împreună cu două gorile de-ale lui. Clătinându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]