888 matches
-
foarte „delicat”, subiectul epistolei trebuie ținut la distanță de ochii și urechile necredincioșilor sau „rău‑credincioșilor”. Autorul trimite la 1Tim. 6,20‑21, unde Apostolul își îndeamnă tânărul discipol să păzească „comoara încredințată” ca aceasta să nu cadă în mâinile „gnosticilor cu nume mincinos”. În privința acestor lucruri „greu de cunoscut și de priceput de către cei mulți” este, așadar, nevoie de discernământ. O anumită discreție este de asemenea impusă destinatarului de expeditorul epistolei. Alcătuit dintr‑o serie amplă de pasaje scripturistice, veteroși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin care va obține doctoratul de stat la Sorbona, în ianuarie 1987. Versiunea franceză va apărea în 1990, sub titlul Les Gnoses dualistes d’Occident. Histoire et mythes, fiind precedată de versiunea italiană, I miti dei dualismi occidentali. Dai sistemi gnostici al mondo moderno (1989), și practic resistematizată ulterior în The Tree of Gnosis, apărută postum, în 1992. A murit asasinat în clădirea Universității din Chicago. Dacă cercetările asupra gnozelor dualiste sunt cele care i-au asigurat definitiv recunoașterea științifică internațională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
World. Otherwordly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein, Boston, 1991; ed. (Călătorii în lumea de dincolo), tr. Gabriela Oișteanu și Andrei Oișteanu, postfață Andrei Oișteanu, București, 1994; Hesperus, Milano, 1991; ed. pref. Mircea Eliade, București, 1992; The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism, San Francisco, 1992; ed. (Arborele gnozei. Mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu la nihilismul modern), tr. Corina Popescu, București, 1998; Pergamentul diafan, București, 1994; Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, tr. Mihaela Gliga, Mihai Moroiu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
de victime pe mapamond, cum să nu pui - public - întrebări despre etică și dreptate? Când legislația laică atacă libertatea de conștiință religioasă ori chiar cinstea familiei, atunci să ne refugiem liturgic prin catacombe? Când o literatură genială, dar cu subtext gnostic (gen Coelho sau poate Cărtărescu) face furori printre esteții urbei, cum să inhibi o minimă reacție critică? Când programele școlare îi contaminează pe adolescenți cu nihilismul culturii de carnaval, atunci noi să căutăm penumbra? Când pornografia infectează scenele de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
comuniunii (koin:nia), în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Fapte 2, 42). Că Evanghelia lui Hristos s-a scris în Biserică prin tradiția apostolică, iar că Hristosul Bisericii este Cel profețit de vechile Scripturi - iar nu Hristosul eonic imaginat de gnostici - aceasta reprezintă „stâlpul și temelia” credinței creștine 1. Orice creștinism, tradițional sau nu, trebuie să aibă în centrul Evangheliei sale un Hristos. Dacă nu pe Cel murit și înviat „după Scripturi”, atunci pe care altul? Același lucru poate fi spus
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a două lucrări importante ale lui Evagrie Ponticul (346-399) - patriarh spiritual al regiunii Kellia din deșertul Egiptului, către sfârșitul secolului al IV-lea1. Inițiativa aparține lui Cristian Bădiliță, care, în 1997, a publicat la Editura Polirom o ediție comentată a Tratatului gnostic și a Tratatului practic. Versiunea nouă îmbogățește comentariul prin diverse paralele între învățătura lui Evagrie și textele rămase de la alți părinți ai pustiei (în special prin referințe la Pateric). Care sunt cercetătorii români care s-au dedicat pentru întâia oară
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ci pentru monahii care părăsiseră Atena, Constantinopolul sau Alexandria pentru rațiuni chenotice poate la fel de invizibile cititorilor din secolele al VI-lea sau XXI. Filologia fără mănușitc "Filologia fără mănuși" În comentariul său la traducerea românească a Tratatului practic și a Gnosticului, C. Bădiliță adoptă, în linii mari, metoda exegetică consacrată de Antoine Guillaumont acum aproape trei decenii (i.e., conferința „Un filozof în deșert”, reluată în volumul colectiv despre „fenomenologia monahismului”). În prefață, traducătorul român se opune oricărei „înregimentări” ecleziastice a monahului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din secolul al IV-lea, Sf. Antonie cel Mare. Dacă ar fi să acredităm teza lui Samuel Rubenson 1, avva Antonie ar fi fost el însuși un „intelectual”, dar aceasta nu atât în sens contemporan, ci în sensul creștin de „gnostic” (după definiția lui Clement Alexandrinul). Deși la curent cu tematica controverselor teologice ale vremii - cum ar fi disputa ariană sau poate chiar teologia origenistă -, Antonie putea rămâne, prin formație, același agrammatos descris de Atanasie cel Mare2: un țăran coptic capabil
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
descris de Atanasie cel Mare2: un țăran coptic capabil să citeze pe de rost din Scripturi, deși contempla doar cartea naturii, cosmosul invizibil și pe Creator. Călugăr charismatic admirat de filozofii păgâni itineranți, Antonie este lipsit de aerul „ezoteric” al gnosticilor păgâni. Dacă există deci cu adevărat problema „intelectualismului” lui Evagrie, atunci ea îl privește și pe Antonie cel Mare. A condamnat oare Biserica în anul 553, la Sinodul de la Constantinopol, o doctrină hristologică eretică sau mai degrabă o atitudine generală
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
apoi că stabilirea canonului Scripturii s-a făcut în comunitățile de tradiție apostolică: fără această pecete însângerată, Biserica creștină n-ar mai propovădui pe Hristos Cel „după Scripturi” (recunoscut în Patima și Învierea Sa), ci ar trebui să inventeze - precum gnosticii - un Hristos subiectiv, imaginar, eonic, a cărui cunoaștere nu poate fi deschisă tuturor, ci doar unei elite de „emanați” sau „emancipați” (fie prin studiu filologic, fie prin revelații private). Cum altfel am putea înțelege rugăciunea Fiului: „Te slăvesc pe Tine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a schimburilor culturale create după Alexandru, H. von Glasenapp crede că trebuie să se scoată în relief formația filozofică a scepticului Pyrrhon din Elis care a primit îndemnuri hotărîtoare nu de la budiști, așa cum se credea, ci de la membrii școlii Ajñănavădinas (gnostici), menționați în canonul păli [18]. Contactul India-Grecia s-a păstrat și după moartea lui Alexandru (323 î.Hr.). Seleucos Nicator menține la curtea lui Candragupta (321-297) un nunțiu, celebrul Megastene, a cărui operă despre India era una dintre cele mai importante
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
s-a ajuns ca atitudinea fațăde acest termen să se considere ca un indiciu al atitudinii față depuritatea credinței ortodoxe. Cuvântul oJmoouvsio" se găsește la filosoful neoplatonic Plotin,apoi la Origen și Dionisie al Alexandriei și este întrebuințat de ereticii gnostici și monarhieni (antitrinitari), indicând unitatea ființeidivine, dar fără distincția dintre persoanele dumnezeiești. De-sigur, din acest motiv, Sinodul din Antiohia de la 267, depunândpe Pavel de Samosata, principalul susținător al monarhianismuluidinamist, a respins și pe oJmoouvsio" și a interzis întrebuințarea lui
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Dumnezei. Astfel, orice naștere sau generare, nu numai cea umană, este, după Arie,un început.Pentru Arie, Dumnezeu cel absolut transcendent nu poate intraîn raport direct cu lumea<footnote ici arianismul suferea puternic influenta lui Filon în ce privește concepțiadespre Logosul demiurg. Gnosticii, la fel, socoteau ca și arienii că Dumnezeulsuprem este prea departe de creaturi pentru ca să fie posibilă o acțiune ne-mijlocită a Lui asupra lumii. Sfântul Atanasie, Cuvântarea a II-a contra arienilor,24, PG, XXVI col. 200 A. Despre hotărârile
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
10.1.-10.3., traducere, cuvânt înainte, note și indici de Pr. D. Fecioru, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 5, Edit. I.B.M.B.O.R., București, 1982, p. 16. footnote>. În alte stromate, același autor vine cu adăugiri prețioase: „Gnosticul ajută pe cei care au nevoie de cele necesare traiului și dă tuturor celor ce sunt în lipsă, dar nu tuturor la fel, ci după cum este drept și după cum merită”<footnote Ibidem, stromata a VII-a, cap. XII, 69.2
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
necesare traiului și dă tuturor celor ce sunt în lipsă, dar nu tuturor la fel, ci după cum este drept și după cum merită”<footnote Ibidem, stromata a VII-a, cap. XII, 69.2., vol. 5, p. 519. footnote>; „Mai cu seamă (gnosticul — n.n.) știe bine cui să dea, cât să dea, când și cum”<footnote Ibidem, stromata a VII-a, cap. XII, 69.3., p. 519. footnote>. În secolul al IV-lea p.Chr., Sfântul Ioan Gură de Aur vorbind despre milostenie
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
mai e corporeitatea ce umbrește sufletul; smulsă din propria-i negativitate, ea participă la efortul creator al sufletului, devine substanță a artei. Materia nu mai e astfel principiu al răului și al iraționalității, ca în complexul platonician sau în cel gnostic; ea nu mai e damnată, ci convocată, cooperând în actul creației. Nu ar putea însă realiza de una singură această miraculoasă convertire, căci ea este ceea ce cade, dar sufletul "tinde să facă din această cădere o întoarcere pururi"2. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Comentariu la Prima Epistolă a lui Ioan 88. Daniel Dubuisson - Mitologii ale secolului XX. Dumézil, Lévi-Strauss, Eliade 89. Marie Capdecomme - Viața morților. Despre fantomele de ieri și de azi 90. Vladimir Petercă - Mesianismul în Biblie 91. Evagrie Ponticul - Tratatul practic. Gnosticul 92. Iamblichos - Misteriile egiptenilor 93. * * * - Carmina Burana. Antologie de poezie latină medievală (ediția a II-a) 94. Erving Goffman - Aziluri. Eseuri despre situația socială a pacienților psihiatrici și a altor categorii de persoane instituționalizate 95. Michel Foucault - Hermeneutica subiectului. Cursuri
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și prin tehnicile psiho-fiziologice ale meditației (VI, 13)45. E important de văzut aici ridicarea practicilor yoga la nivelul de cale de eliberare, alături de gnosă, metodă preponderentă în Upanișadele vechi. Katha Upanișadprezintă și ea practica Yoga alături de meditația de tip gnostic (III, 13). Anumite tehnici yogice sunt expuse cu mai multă preciziune în Svetăsvatăra, Măndukya și mai ales Maitri Upanișad. Vedem deci cum s-au dezvoltat căutările și descoperirile înregistrate în primele Upanișade. S-a căutat, pe de o parte, să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cărui funcție este de a transmite o stare supranaturală receptorilor naturali. Marea transmisie le necesită pe cele mici. Un bun creștin distinge sufletul de trup așa cum distinge Cetatea lui Dumnezeu de Cetatea terestră, dar fără a le disocia vreodată (în ciuda gnosticii). De aici spiritul practic. Mic pontif, el aruncă punți între slujirea lui Dumnezeu și slujirea altora. De aici "spiritul clement". În tot acest timp, laicii au rolul lor. Încrederea în cei umili este mărunțișul interstițial al întrupării, prima verigă a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
autori la evocarea, în legătură cu "socialismul științific", a tradiției gnostice. Dacă cuvintele au un sens și istoria religiilor o realitate, gnoza are drept principiu, comun tuturor variantelor sale, detașarea "pneumei" de materie, reducînd la zero toate mediațiile introduse de credința creștină. Gnosticul mizează Eternitatea împotriva Timpului, Revelația contra Istoriei, Sufletul împotriva Trupului. Marxismul investește primul termen în cel de-al doilea. Unul descompune, celălalt încorporează. Gnosticul vizează sistematic separarea, Luminii de Tenebre, a inițiatului de profan. Marxistul are în vedere în principal
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
tuturor variantelor sale, detașarea "pneumei" de materie, reducînd la zero toate mediațiile introduse de credința creștină. Gnosticul mizează Eternitatea împotriva Timpului, Revelația contra Istoriei, Sufletul împotriva Trupului. Marxismul investește primul termen în cel de-al doilea. Unul descompune, celălalt încorporează. Gnosticul vizează sistematic separarea, Luminii de Tenebre, a inițiatului de profan. Marxistul are în vedere în principal îndemnurile la unitate a teoriei cu practica, a forțelor culturale cu forțele de muncă, a inteligenței cu masele. Gnoza este un elitism individualist: gnosticul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Gnosticul vizează sistematic separarea, Luminii de Tenebre, a inițiatului de profan. Marxistul are în vedere în principal îndemnurile la unitate a teoriei cu practica, a forțelor culturale cu forțele de muncă, a inteligenței cu masele. Gnoza este un elitism individualist: gnosticul se ridică prin știința viziunii în Dumnezeu și nu se gîndește decît la mîntuirea sufletului său. Marxistul își umilește știința în fața "ignoranților", și o mîntuire solitară nu are sens pentru el. Acolo unde cultul platonician rupe punțile cu lumea profană
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu reprezintă excesul produs de acel pariu ultim, de acel rămășag ce opune lumii acesteia (și, prin urmare, acestui trup, acestui sex, acestui limbaj) radicalitatea unui altundeva. Hotărât că metamorfoza lui Ovidiu apare în cartea aceasta, exact ca în pariul gnostic, ca esențialmente alogenă, în întregime înclinată către o diferență ce nu se mai poate înscrie în așa-zisul discurs, în economia lui Doi, singura pe care o cunoaștem ca oaspeți ai limbajului, ai trupului, ai sexului. Dacă androginia este asociată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că așa am ajuns un om de știință, chiar dacă am schimbat științele pe parcurs. Dar în viața mea au existat și alte alegeri, pe care le-am abandonat treptat pentru că această formație s-a impus, orientarea mea e spre dia‑ gnostic și rezolvarea unor probleme, nu spre speculație. Alegerea asta timpurie, nu a mea, a determinat, fărĂ să fi decis eu în mod deliberat, faptul că am devenit un om de știință, și nu un artist. Parcă aș fi preferat să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
efectul stilistic al religiozității poeziei acestuia, fără o analiză neapărat teologică a conținutului de idei pe care îl pune în mișcare: "...poetul nu prea credea în vreun fel de mistagogie. Posedând însușiri care ar fi putut face din el un gnostic, Eminescu n-a fost în cele din urmă unul dintre ei. Gnosticismul său (oarecum naiv) este unul profund sceptic, de unde rezervele și îndoielile sale cu privire la puterea spirituală a poeziei, mai ales în "veacul cel de fier". Structura sufletească i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]