1,200 matches
-
subl.ns.) și fără aprobarea Ministerului nu ne permite să pătrundem”. De aici reiese foarte clar „popularitatea” de care se „bucura” UTC-ul în anumite medii, adică zero. i. „D-l Director a spus că n-are să conducă țara niște golani” Oricine poate remarca duritatea frazei pe care am găsit-o scrisă de uteciștii vasluieni în „raportul” lor de (proastă) activitate. Iată informația completă, cu mențiunea suplimentară că, mai mult ca sigur, când le-a venit apa la moară, ticăloșii i-
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cu mențiunea suplimentară că, mai mult ca sigur, când le-a venit apa la moară, ticăloșii i-au aplicat acestui brav director lovitura de grație: „...D-l Director după plecarea noastră s’a exprimat că n-are să conducă țara niște golani”. Ba, chiar au ajuns să o conducă, facem noi cuvenita completare. Mai departe: „...de acest fapt fiind sesizat am trimis la Comitetul Central al Tineretului Progresist un delegat care să arate chestiunea (subl.ns.) și să ia măsurile necesare pentru
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
din comunele: Pușcași, Laza, Chițoc, Tansa și Negrești”. La capitolul „Economic” tov. Bighiu notase următoarele, cu gândul la „grava” ofensă adusă organizației sale de către directorul Institutului de minori din Vaslui, care în septembrie 1945 afirmase că „oare ăștia vor fi golanii care ne vor conduce țara?”: „...conform planului pe luna iunie care spune că va trebui să rezolvăm problema dela Căminul de Ucenici, tov. Fotache Constantin însoțit de un delegat al Sindicatelor care au luat declarații ale tinerilor ucenici (subl.ns
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Repetăm afirmația făcută în anul 1945 de directorul Institutului de Reeducare a Minorilor din Vaslui care a refuzat accesul UTC-ului în ograda sa spunându-și părerea despre aceștia într un mod dur, dar perfect adevărat: „...ferească Dumnezeu să ajungă golanii ăștia să ne conducă țara”. După cum știe toată lumea, așa s-a și întâmplat. Dar, iată cum se mai plângea tov. Iacob în adresa sa: „...am pornit la organizarea lor (a tinerilor, n.n.) pe sectoare, dar nici procedeul acesta nu dă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și la Iași, dar și de aiurea, după cum vom afla în continuarea acestui studiu. Cu doar doi ani în urmă, directorul Căminului de Ucenici îi jignise grav pe tinerii comuniști ce-i călcaseră pragul instituției fără aprobarea cuiva, numindu-i „golani”, lucru de altfel perfect adevărat. Ei bine, acest „afront” trebuia pedepsit exemplar așa că, pe 20 mai 1947, comitetul județean al UTM Vaslui trimitea centralei de la București adresa nr.18 în care se arătau următoarele: „...în urma neregulilor de la Căminul de Ucenici
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de ..., îngr. și pref. Anatol Ghermanschi, București, 1981; Vartic, Modelul, 257-265; Lăzărescu, Romanul, 236-240; Apolzan, Aspecte, 20-23, 248-254; Dorina Grăsoiu, Mihail Sebastian sau Ironia unui destin, București, 1986; Craia, Fețele, 125-128; Vasile, Conceptul, 308-309; Cristian Moraru, Cum devenim huligani (sau golani) romanesc și ideologic, CNP, 1991, 2; Ruxandra Ivăncescu, Mihail Sebastian și Insulele Hebride ale spiritului, ECH, 1991, 5; Negoițescu, Ist. lit., I, 350-352; Florin Mihăilescu, Paradoxul literaturii sau Cazul Mihail Sebastian, ST, 1992, 7; Alina Pamfil, O carte între pietre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
El era mare avea 19 ani, muncea că ospătar la un restaurant. Banii pe care ii lua îi consumă pentru a-și lua droguri. Până la urmă el a fost concediat de la locul de muncă. Băiatul avea un anturaj cu mulți golani. După ce a fost concediat el a început să fure cu prietenii săi pentru a face rost de bani, pentru a-și cumpăra droguri de la magazine speciale sau oamenii care se ocupau cu așa ceva. Tânărul s-a mutat din casa părinților
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by MAŢOIANU MĂDĂLIN, ALCEA GINA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2019]
-
înapoi cîțiva pași și apoi a pornit spre mine în galop. Am putut să mă feresc la timp. Hai că-i gogonată rău! Sigur s-a întors să te mai încerce o dată... Nimeni nu aprobă întreruperea. Cîțiva protestează iar un golan strigă: Mai taci, măi, boule! Prostul nu se supără și continuă pe același ton, calm. S-a întors. Eram sigur că mă va omorî. Pornește în iureș spre mine și de data asta mă lovește în plin. Am simțit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s-a sinucis și s-a dus la strămoșii săi. Dar noi nu știam că locurile acelea pline de viață odată, stăteau acum să moară. Gavril era și el pe picior de plecare. Să fugă de groaznica vînătoare inițiată de golanii satului, îndrumați de politruci, sumar pregătiți de eliberatorii noștri, rușii. Strujăneii din zahăr topit se făceau chiar acolo în bucătăria lui Gavril și noi, cei mici, îi ronțăiam ca niște șoricuți, bucuroși nevoie mare. Te rog, bădie Victor, nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unde te duci, moș Mihai? La Dorohoi, la cinul meu Costică. Treburi? Un proces. M-au prins făcînd rachiu. Greu proces. Te-au prins chiar cînd... Da. Curgea tăria, a-ntîia, cînd m-au găbjit. Te-au pîrît. D-apoi cum? Golanii lui Putină. Nu le-am dat de băut cît doreau. Se dă închisoare pentru asta, moș Mihai... Nu mă tem. Cinu' Costică mă scoate. Ehe, este mare profesor acolo! Să te ajute Dumnezeu. Doamne ajută! spune bătrînul făcîndu-și cruce. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cealaltă erau tot români ai lui Druță, scriitor ilustru, vecin cu Ionel Pillat din Miorcani. Mama fetei, cînd era domnișoară, a servit într-o zi cîteva pahare de vișinată și s-a moleșit de tot cînd Eugen, un zdrahon de golan, a strîns-o în brațe ca într-o menghină și a făcut ce a vrut cu ea. După ciudată întîmplare, rămasă singură și amețită, Ileana l-a văzut pe Vasile Ciupercă holbîndu-se la ea. Rîde moale și molîul vine îndrăzneț cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar Ileana se simțea tot bine și acum. Timpul trece și vine vremea bătăilor zilnice, cu strigături și întrebări răcnite: Cu cine, fato ? Te omor și te arunc în Prut, răcnea Anghelina, viitoarea bunică. Ileana ar fi spus Eugen, dar golanul acela ar fi omorît-o în bătaie. Dacă spunea Vasile, ăla arăta ca naiba și nu-l dorea de bărbat. Bătută azi, bătută mîine, chiar și poimîine și răspoi mîine, Ilenei îi cade drag Vasile pînă la urmă. Bătaie se mută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
amintea, din loc în loc, că pe acolo te afli în capitala Moldovei. Tineri fără treabă stăteau la vorbă pînă noaptea tîrziu în stradă și învățau cum să fie derbedei, cum să bată pe cineva și, mai ales, cum să fie golani prost crescuți. Grupul care bîntuia strada l-a observat pe Tudorel. Acesta își lăsase Mercedesul în strada mare, că pe ulicioară nici tancurile n-ar fi avut curaj să meargă. Coborînd, fredona încet un cîntecel de inimă albastră. Derbedeii au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
găsesc subiect de rîs acolo unde, în mod normal, s-ar plînge. Tatăl Ioanei era un bețiv înrăit și a pus un pariu pe o sticlă de rachiu că traversează o bîrnă situată la vreo opt metri de sol. Cîțiva golani, inconștienți de riscul enorm la care se expune omul acesta, au găsit din asta subiect de distracție. Nea Gioni, dar nu te descălța, mergi așa, cu pantofii... Gioni ezită și încearcă să nu accepte. Nu, cu picioarele goale, dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vorbă. Omul nu era prea antrenat și, cînd ajunge la înălțime, ezită. Apoi pornește pe bîrnă. Pantofii alunecă pe țeava de metal și după vreo trei metri este panicat. Nu merge, îmi scot pantofii, strigă aproape disperat. Atunci pierzi, țipă golanii rîzînd. Dar Gioni nu mai este preocupat de grupul spectatorilor. Pantofii erau largi și au căzut repede din picioare, dar ciorapii din supraelastic lunecau și mai tare. Disperat, încearcă să scoată ciorapii. Rămîne cu un picior, tremurînd din genunchi, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dar nu te gîndești la copii? Mormăie nefericitul soț. Hopa! Sensibil mai ești! Dar tu nu ai lăsat patru copii pe drumuri? Ale noastre sînt măritate, la casele lor. Ce fetiță erai și acum, uite... Ce să văd? Umbli după... golani. Și? Nu-i normal! Am 31 de ani, sînt frumoasă, sănătoasă. Dar cu nenorocitul ăla? Ce-ți oferă analfabetul ăla? Nu fi prost. Hai să ne divorțăm civilizat. Nu ne mai leagă nimic. Atunci du-te naibii în România. Măcar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Sadoveanu. Să citești ce zice Paleologu despre Creanga de aur. Altă interpretare față de sămănătoriști. Eram stingherit cumva de discuția asta, care mi se părea destul de artificială și care continua în curtea școlii. Se prelungea. În curtea unde e plin de golani care așteaptă parașutele de la a noua. Dacă ar fi auzit vreunul ce discuții docte port, mi-ar fi zis să mă internez pe loc. Pentru că Șăfu zicea cam așa. Recita. - Dragă, să nu ne legăm de comunism. N-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în mare parte fotbalului. Am învățat să scriu la fotbal. Eram puști și mergeam la meciurile Doftanei Bănești, care atunci era prin Divizia Onoare sau cam așa ceva. Îmi aduc aminte că la fiecare meci stăteam în spatele porții „Ălorlalți“ și câțiva golani mă puneau să strig tot felul de porcării portarului. Măi, cioară, te caută moartea pe-acasă. Trebuia permanent să inovez, să compar picioarele portarului cu niște gladiole, să-i atrag atenția că seamănă cu o scândură, că din profil nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Îl demoralizam pe portarul ăla, îl tachinam, îl îmbolnăveam de nervi. Aici mi-am exersat pentru prima dată vocația pamfletară. Cu aceste invective cu care otrăveam portarii. Trebuia să găsesc mereu ceva nou, amuzant. Lucram sub presiune, pentru ca, în ochii golanilor, să-mi păstrez reputația de gură spurcată. Sau, mă rog, pentru a nu deveni plictisitor și să nu mă ușuiască ăia de lângă ei. Golanii aceia au fost primul meu public. Un public exigent, cu care păstrezi permanent contactul. Există un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care otrăveam portarii. Trebuia să găsesc mereu ceva nou, amuzant. Lucram sub presiune, pentru ca, în ochii golanilor, să-mi păstrez reputația de gură spurcată. Sau, mă rog, pentru a nu deveni plictisitor și să nu mă ușuiască ăia de lângă ei. Golanii aceia au fost primul meu public. Un public exigent, cu care păstrezi permanent contactul. Există un feedback foarte rapid. Asta contează. Nu le place mutra ta, imediat te aruncă de acolo. Afli astfel ce metafore prind, ce comparații sunt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ție, ca simplu coate-goale ce te afli. Și atitudinea asta a lor îndepărtează pe oricine de literatură. Profesorul are voce cutremurată de măreție. Totuși, lucru al naibii de curios, vorbește totodată cu dispreț, cu scârbă. Scriitorul Cutare a fost cineva, nu un golan ca voi, poți să înțelegi. De la un om obții ce investești. Dacă îl tratezi ca pe un idiot, omul acela se va comporta și el ca un idiot. Dacă îl abordezi ca pe un egal, eu sunt OK și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
făceam căsuțe. El își construia întotdeauna WC și sobă. N-avea acasă căcăstoare și nici gaze și poate de-aia, măcar aici... Cândva acolo a fost un fund de mare. În lut erau scoici. Și, în văgăuna aia, mergeau toți golanii din sat cu câte o fufă să i-o pună bucolic în mijlocul naturii. Era o văgăună cam de doi metri pe un metru, cât o cabină de camion. Probabil acolo nu erau alde Rodica și nea Titi să-i bată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dominanți conjuncturali, masculi degenerați, care nu au avut exercițiul puterii, n-au fost obișnuiți să fie lideri și, dintr-o dată, trebuind să se comporte ca atare, se poartă lamentabil, mitocănește. Problema lor e că se cred șmecheri și nu sunt. Golani ratați. R.T. are tendința să dea interpretări freudiene peste tot. Așa zice despre ăștia. Nu are forța să spună pe față că îi disprețuiește, pentru că și atunci îi descrie. De fapt, și descrierea asta în amănunțime e tot o formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că într-o facultate ca asta, care face apologia antiintelectualismului, golănia e la mare preț. Ajung să domine și să ia examene niște masculi deficitari, unul, crede R.T., e virgin, altul, din două beri cade sub masă. Ei nu sunt golani veritabili și compromit însăși ideea generoasă de golănie. Sunt o rușine pentru adevărații golani. Stau pe hol, atârnă. Așa zic. Viețuirea înțeleasă ca vegetare. Stă aici în bucătărie și fumează cu degetele lui galbene, înnegrite, ca niște cârnăciori afumați. Babic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
preț. Ajung să domine și să ia examene niște masculi deficitari, unul, crede R.T., e virgin, altul, din două beri cade sub masă. Ei nu sunt golani veritabili și compromit însăși ideea generoasă de golănie. Sunt o rușine pentru adevărații golani. Stau pe hol, atârnă. Așa zic. Viețuirea înțeleasă ca vegetare. Stă aici în bucătărie și fumează cu degetele lui galbene, înnegrite, ca niște cârnăciori afumați. Babic, cârnați de oaie. Ceva de genul ăsta. Nici măcar o panoramă în fața ochilor nu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]