5,896 matches
-
a alintat cu „Nestematul neu”. Amurgise binișor când Aneta, numai ochi și urechi, a tresărit, s-a ridicat și a spus scurt: Văleu! Vin ai mei! Secretu’, știi tu, da?! Îhî! Aneta a sărit și a deschis larg poarta, căruța golită de oale a tras la locul ei, bunica Ileana s-a dat jos pe o parte, bunicu’ Ghiorghi pe cealaltă parte, a deshămat iapa, a dus-o În șură și a Întrebat: Anetă, toate-s bune acasă? Da, tată! Ț-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
realizat dacă este apreciat, la locul lui de muncă, de șefi. Personajul principal al romanului, Ion Tronaru, sudor la Întreprinderea „23 August“, se simte în al nouălea cer când primește o gradație în plus la salariu, iar maistrul lui, Ilarion Golea, îl laudă într-o ședință. Sudorul cumpără o sticlă de șampanie și un buchet de flori, pentru a sărbători acasă evenimentul, împreună cu soția lui, Maricica, și cei doi copii ai lor, Nelu și Marian. Maricica, pe care Ion Tronaru „o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
gîndire și nici logic. Cam așa, răspund scurt, închizîndu-mă în mine. Seara își intră tot mai mult în drepturi. Preferăm să stăm la lumină naturală, adică cea furată de pe la becurile din stradă, de pe la vecini. Nu mai vorbim, sticla s-a golit și paharele i-au urmat exemplul Du-te în beci, îmi poruncește amicul mitocănește. Dar du-te tu, ești mai tînăr! Atunci aduc două... Adă cîte vrei, să ai una și pentru acasă. Degeaba, Eminescu sînt tot eu. Bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fiind generoasă, îl determină pe Nicușor să abuzeze de licoarea lui Bachus. Cam lăcomior, spun în gînd. Discuțiile devin mai puțin elevate. Nivelul lor era inferior celor duse de submediocri. Nicușor abia se ține pe picioare. Caută toaleta prin umbrar, golește paharele ca și cînd le-ar turna într-un butoi. Ușurel, dragă prietene, mai bei și acasă. Chem un taxi. Vrei să scapi de mine? Nu, dar o să-ți fie rău... Îl împing cu energie. Oponența sa este vizibilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
el, banditul naibii. Armează capcana, urcă în căruță și trece cu mare tam-tam prin fața casei lui Bîtcă. Hei, vecine, fă-te încoa! Dar unde te duci, omule? La mama. Poate arunci și pe la noi un ochi. Sigur, vecine. Mi-au golit beciul. Să fie de sufletul tatii. O să ai de unde da și de sufletul mamii, te asigur, gîndește cu păcat Bîtcă. Să ne vedem sănătoși. Drum bun. În fapt de seară Bîtcă studia problema la fața locului. Beciul la urmă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ce scrie? Hai să vezi. Ion citește și înjură. Apoi înjură și citește, după care decide: Prostii. Nu cred în astea. Timpul trece, dar durerea din familia Chimir mocnește sîcîitor. A venit iarna și, cum puradeii n-aveau forță să golească găleata aceea mare din lemn, au vărsat multă apă lîngă ghizdele, formînd un pod de gheață imens și periculos. Într-o seară au constatat că Lucica, o fetiță de 13 ani nu este acasă. Căutările n-au succes și lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de vie. O garnitură plină de copii a luat drumul Cotnariului. Acolo, băieții au fost cazați la Ceplenița, iar fetele la Naslău. Între cele două ferme, 6 kilometri, distanță nu suficient de mare pentru a-i ține departe noaptea se goleau dormitoarele. Profesorii erau neputincioși, paznicii de asemenea. Șiruri de băieți coborau dealurile Cătălinei prin rândurile de vie, traversau șoseaua și apoi, tot prin vie, până la Naslău. Podgoria crea o stare de eliberare, podgoria era locul unde cei mai îndrăzneți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Leșu Ursului, uraniu era mai domol decât iepili istea-n călduri, futu-li Dumnezău sî li futî! 34. Etajul 2: baia la capătul holului, geamul la capătul holului, ușa la capătul holului, uscătorul la capătul holului. Întunericul puțea. Beznă. Fiecare își golea mațul pe unde apuca. Pe întuneric, cu vârful bocancului se pipăiau denivelările. Mozaicul era crăpat, prin el se zărea o fantă de lumină; holul de la unu era luminat cu o lampă, acolo erau "famuiștii", ăia cu o șatră de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apoi ieși și el după ea. 41. Freud spunea că nebunia este cea mai suportabilă boală; nebunul este ca un melc ce-și cară cochilia în spate, roua descuie ușa, soarele trage zăvorul, fereastră în firul de iarbă. Nevertebrata, ermetic, golește fiecare ungher de absență ca pe o ulcică umplută cu vin, nevertebrata își leapădă casa (piele strâmtă în care marea zornăie a bulgări de sare uscată), apoi se ascunde sub o frunză de brusture, ca într-o cabină de probă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-mi țină de toate iluziile? Pentru ce, pentru ce să mut molozul de ici acolo? Doar de dragul de a spune "am avut un trecut și... uite ce frumos îl basculez în viitor", iar când este să ajung unde mi-am golit ranița, să o încarc din nou pentru a-l duce mai departe. Tratamentul tău, frânturi de nimic într-un rețetar al memoriei. Domnule doctor, mie îmi ajunge șotronul, în el "nu este durere și nici suspin, ci doar viață fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca prin minune, înmugure busuiocul sub grindă, stoluri de fluturi se desprind din fotografiile înrămate, cotorul de pâine uscată în buzunarul paltonului coace spice ca un pământ sub unghia lui Dumnezeu. Aceeași durere apasă mereu altfel. Deschizi larg fereastra să golești casa de lumină, dar odaia, precum o oală de lut, ascunde cerul în pântece. Să fii melc, să fii scoică, să fii coajă de nucă tot una este atâta timp cât te lași locuit ca o burtă fertilă ce așteaptă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
blocate în rugăciune, picioarele desfăcute precum o spărtură în zid, doi stâlpi rigizi umerii, două ulcioare răsturnate țâțele, domnișoara o poartă uitată deschisă peste noapte. Bluzița transpirată reliefa o câmpie ca după ploaie, aburii trădau arderea (stingerea se întâmplă când golești focul și nu fântâna din inimă). Domnișoara și-a desfăcut palmele, rugăciunea îmbrățișa necuprinsul, degetele, precum niște lumânări aprinse în noaptea de înviere, capul aproape căzut peste umărul stâng confirma aparențele. A fost femeie jumătate de viață, acum este corabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dacă se întâmplă să nu mai ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
frați cu matale și vezi ce se mai poate scoate! Părinte Anania, nu sta cu mâinile în sân, evacuează arhiva! Iacobe, vezi, focul nu a ajuns până la gater, trage repede două brazde în jur, poate-l scapă de blestem! Gavril, golește șopronul! Buteliile, dă-le drumul la vale spre păstrăvărie! Ai grija mai sunt 6 butoaie cu păcură, scoate-le să nu explodeze! Blestemaților, of, blestemaților! Dumnezeii mamei voastre de blestemați, curve ordinare, lepădături, târfe..... foc, nenorociților, peste tot foc. Doamneeee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe creștet ca pe o bătrână senilă, să-i cumpere medicamente de inimă pustie, apoi să dea buzna în ea, poate trebuia să o evacueze, să o scoată în stradă, să o lege de o cruce în cimitir. O moarte golită de moarte este cea mai primitoare gazdă, o moarte golită de moarte nu-i de temut: La naiba și cu manierismele acesta ieftine, la naiba cu preludiul, cu dulcegăriile, cu alinturile ce-mi încețoșează mintea! Mi s-a făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
medicamente de inimă pustie, apoi să dea buzna în ea, poate trebuia să o evacueze, să o scoată în stradă, să o lege de o cruce în cimitir. O moarte golită de moarte este cea mai primitoare gazdă, o moarte golită de moarte nu-i de temut: La naiba și cu manierismele acesta ieftine, la naiba cu preludiul, cu dulcegăriile, cu alinturile ce-mi încețoșează mintea! Mi s-a făcut de noapte până și-n sânge. Nu-mi mai rămâne decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
durată a pus bazele armatei lui, care i-a făcut cinste de aici înainte. În plus, pentru a putea săvîrși fapte mari, servindu-se tot de religie, a început să manifeste o cruzime plină de cucernicie, alungîndu-i pe marani și golindu-și astfel regatul, fiind sigur că nu poate să existe o faptă mai mișcătoare și mai rar întîmplată decît aceasta. Sub același pretext, a atacat Africa; a întreprins expediția din Italia și, în sfîrșit, a atacat Franța. Deci a săvîrșit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
casă. Cum dădea să se isprăvească, se umplea la loc sacul. PÎnă ntr-un alt ajun de SÎnziene cînd, luîndu-se cu treburile, mama Floarei a uitat să mai dea pe la locul unde jucau Frumoasele. De a doua zi, sacul s-a golit și au trebuit să ia din nou drumul morii. America trebuie să-i fi părut tinerei neveste din ținutul de cîmpie al Sătmarului ca vîrtejul acela de lumină dintr-un amurg de iunie, cu un glas dătător de noroc vorbindu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la ochi și a Înțeles că se găsea taman la marginea satului căutat. Apropiindu-se de case, a adulmecat că, nu departe, se cocea pîine. A intrat, dînd binețe unei femei și rugînd-o să-i pună la uscat În cuptorul golit de pîine foile de tutun și hainele ude. Apoi, nană, io gîndesc că dumneta ai călcat, Doamne feri, Într-o urmă blăstămată de strîgă, i-a spus gazda după ce a ascultat istorisirea călătoarei. — Zău, nănucă dragă, doară n-am fost
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dimas. Gestas e un criminal cu sânge rece, fără strop de milă și fără nici o remușcare pentru faptele sale. Celălalt, Dimas, e un fel de haiduc: ia de la bogați, dar îi protejează pe săraci. El furase din Templu sulurile Legii, golise vistieria lui Solomon și o lăsase în pielea goală pe fiica lui Caiafa, preoteasă în acel moment (sic!). Iată motivele condamnării sale la moarte. Vom vedea imediat legătura cu subiectul nostru. Iuda, spune apocrifa, era nici mai mult, nici mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
era prețul pieței și că nimeni n-ar fi oferit mai mult. Desigur, curtea era mare și pământul bun, dar ce folos, căci casa era prea veche și cine s-ar fi încumetat s-o cumpere trebuia să-și cam golească punga de bani, ca s-o îndrepte ori ca s-o strice și să-și facă una nouă, iar asta însemna cheltuieli, muncă și multă bătaie de cap, nu era floare la ureche etc. etc. Într-una din zile Stelian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pună capăt discuției pe această temă. Țăranul se înmuie puțin și se săltă de pe scaun, ca să dea noroc cu cuscrul său. Deh, făcu el cu glas pios, sănătate pentru noi și pe cuscra Dumnezeu s-o odihnească-n pace!... Își goli paharul, apoi începu să-l întrebe și să-l iscodească dacă nu-i venea greu să țină de unul singur casa și gospodăria. Stelian avu sentimentul că Grigore Gospodin nu-i punea asemenea întrebări doar din simplă curiozitate și deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chimice noi, pe care poștașul le primi zâmbitor și le făcu să dispară iute în tolba lui scorojită, odată cu bacșișul. La urmă, ridică păhărelul cu vișinată, pe care i-l umpluse Stelian dintr-o sticluță aflată la îndemână, și-l goli repede, dintr-o singură înghițitură. Ei, să ne fie de bine! plescăi satisfăcut poștașul, săltându-și tolba la spinare și pregătindu-se s-o ia din loc. Stelian însă îi făcu semn să mai zăbovească puțin. Vreau să te-ntreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vii încărcat cu atâtea marafeturi!... Așa mi-ar plăcea și mie să mă exploateze cineva!...Da' de unde?... Ei, asta-i altă istorie, dragă cumnate! zise Nando înveselit de remarcă, dar nu intră în amănunte. Închizând primul geamantan, pe care îl golise, îl așeză jos, lângă piciorul mesei, și îl deschise pe cel de-al doilea. Ticu trebui astfel să-și ia în primire partea lui de daruri: un frumos costum de culoare albă, plus o pălărie, o cravată și o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a dat-o Leana de ziua lui!!) și n-a lipsit mult să-l atârne cu capul de un copac!... Da' el, curajos cum îl știi, și-a scos pistolul și i-a pus pe fugă... Un încărcător întreg a golit!... Ce părere ai de chestia asta?... "Las-o mai moale, Ceaușescule", i-am zis, "că s-ar putea ca ultimul chiabur să te împuște el pe tine!" El s-a uitat lung și-a mai spus nu știu ce... După aia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]