7,204 matches
-
din doi În doi metri). Este o binecuvântare pentru cei care vor să scurteze drumul spre casă. Nu-și mai rup tocurile În pietroaie și nu mai adună tot noroiul atunci când plouă. Am urcat aceste trepte cu pas domol, fără grabă, admirând natura și savurând aerul proaspăt ( după ploaia din timpul nopții). Mai sus de Casa de Cultură se află o florărie. Am traversat strada și am cumpărat câteva garoafe. În fața Casei de Cultură se aflau doar șase-șapte persoane. „Trebuie să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
frumoasă, cu păr roșcat și ochi albaștri ca cerul de vară. Părea Învăluită Într-o tristețe adâncă și duioasă. Și, dintr-o dată, inima a Început să-i bată cu putere. Doamne, dar asemănarea este izbitoare! A plecat spre casă În grabă, gândindu-se că poate a avut halucinați, că totul este o glumă, o Întâmplare ce nu poate fi crezută. Au trecut doi ani de la acel eveniment, timp În care ea, străina, a Învățat destul de bine limba italiană, șia făcut prieteni
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toamna, există ceva tainic În atmosferă care ți se strecoară În suflet și totul devine o notă muzicală. Înainte să traversez strada, la câțiva pași În fața mea, am zărit prin mulțime o siluietă grațioasă, foarte cunoscută. M-am apropiat În grabă și am bătut-o ușor pe umăr. Bună, Karina! Ce mult mi-am dorit să te Întâlnesc! Nu te-am mai văzut de multă vreme prin oraș. Nu cumva te-ai căsătorit? Ba da! Cu “blondul” de la mecanică. Îl știi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cadru medical, și cu opt ani mai mare decât mine) s-a trezit furioasă și mi-a strigat că, dacă nu plec imediat la muncă, mă aruncă de la etajul zece al blocului În care locuia. M-am Îmbrăcat În mare grabă, mi-am luat geanta și sacoșa ( acestea fiind toate bunurile mele) și am plecat spre gară. Era o zi de toamnă, Însorită ( 13 octombrie 1989), plină de culoare și promisiuni. Pe măsură ce mă apropiam de Tulcea, spaima mea creștea tot mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
După primirea acestui mesaj, am avut o noapte Îngrozitoare. Somnul a dispărut cu desăvârșire, lăsând loc zbuciumului și neputinței. Vedeam cum visul meu se risipește precum ultimele razele de lumină În brațele nopții. A doua zi m-am dus În graba mare la C. Valeria și i-am povestit despre e-mail-ul primit. Era multă patimă și Însuflețire În cuvintele mele. Visam cu ochii deschiși la acest eveniment. N-a putut să-mi taie aripile, cu toate că avea destule rețineri. Ne-am apucat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care era primită în chilie și ieșea de la el înainte de zori. Zvonul ajunsese și la starețul mănăstirii, care era un om înduhovnicit. Odată, doi frați văzură când intrase din nou acea femeie în chilia fratelui lor și se duseră în grabă la stareț, îndemnându-l să vină cu ei în același moment, pentru a se convinge el singur și pentru a-l descoperi pe fratele păcătos. Starețul se porni cu ei împreună spre chilia celui cu pricina. Înainte de a ajunge la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
da, se va îndupleca. Doar atunci, probabil, vor face dragoste, așa cum doar în imaginație este posibil, atunci va ști să o facă să se simtă tânără, frumoasă și deșteaptă, altfel cum să se simtă în largul ei, de cele mai multe ori graba cu care făceau dragoste, din cauza agendei lui, o transforma în păpușă gonflabilă, în acele momente simțea cum se rupe ceva în ea, ceva îngrozitor de profund, simțea greșeala de a-și fi creat un astfel de iubit ficțiune, dar nu mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-l vedea pe vecinul său fără vedere. Calmul cetățenilor înșiruiți la urcarea în autobuz se explică prin aceea că sunt autobuze suficiente și că acestea circulă conform unui orar respectat la secundă. Cum se explică lipsa de panică și de grabă a celui care muncește, dacă nu prin sentimentul că munca îi asigură o viață decentă? Curățenia toaletelor publice, aflate la tot pasul, inclusiv în trenuri și feriboturi, precum și confortul năucitor al mijloacelor de transport în comun se explică prin aceea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu mai are vreme să se spele pe cap, se va pieptăna, părul a ajutat-o întodeauna, are o claie de păr cârlionțat. Își prinde părul într-un coc meșteșugit, se uită în ciobul de oglindă de pe perete, bronzul și graba au făcut treabă bună. Zâmbește, în fond nu sunt chiar de lepădat, îmbracă sandalele ei superbe, numai curelușe, piciorul arată ca o pasăre fericită, le-a cumpărat "din pachet", a dat o avere pe ele. Va fi bine, trebuie să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
moment dat m-am așezat în poziție de lotus. Copiii au rămas pe loc. După o vreme, a apărut o femeie. Se uita la mine cu ură. Am ridicat mâinile în semn că nu sunt înarmat. Aceasta a strâns în grabă droaia de copii și a plecat bombănind asupra lor, dar cu spatele în direcția în care mergea. Știam că are arc cu săgeată și nu voiam să am parte de asemenea înțepătură. Trebuie să vă spun că ai mei colegi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de duș, mă răsfăț, până aud bubuituri în ușă, sper că nu ai adormit acolo, tună Silvia, imediat începe slujba, eu sunt în corul bisericii, vino odată, doamne ce greu e să trăiești lângă o femeie pompier, mă îmbrac în grabă, aproape udă, ajungem în biserică trecând printr-un șir de oameni în vârstă, văd și câțiva tineri, vreo doi copii, vreau să salut, Silvia mă trage după ea înclinând capul în stânga și în dreapta, hello, hello, când ajungem la ultimul rând
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
frumoasă, Vișinel, ai reușit, e aproape gata! Poți lua bani buni pe ea. - Cum s-o vând, mamă!? Ia uită-te mai bine, și roti tipsia în așa fel ca mama lui să se dumirească de ce o chemase cu atâta grabă. - Ce să văd? O tigaie și gata. E adevărat, e frumoasă, sunt tare făloasă de tine, mo! - Mamă, mamă, insistă băiatul, ochii tăi nu văd nimic pe fundul ei? Mamă-sa îi făcu plăcerea, se uită la tigaie, se uită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aproape de mine. Înainte de a deschide o ușă, îl las pe el s-o facă și nu cred că mă va trăda. Până acum nu am nici un motiv a mă plânge. Ina îi ceru cu insistență: - Nu te grăbi, Vișinel, niciodată graba nu a dat roade. Mai gândește-te, mai reflectează...Tu știi că noi te iubim cu inima, cu sufletul, cu întreaga ființă și îți vrem numai binele. Te arunci în vâltoarea vieții ca într-o apă mare și tu nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unchiului Vasile Sasu. Acesta venea acasă, la masa de prânz, cu o bicicletă din primărie, iar eu, care îmi căutam treabă prin atelier la bunicul, îl pândeam și cum o parca, rezemând-o de poarta ogrăzii, o arestam cu mare grabă. Cum de cele mai multe ori, bicicleta era de tip bărbătesc, cu fusul orizontal, eu ajungeam la pedale numai dacă băgam piciorul drept sub fus, ceea ce ducea la un final dezastruos, constând în căderea lanțului de pe roata dințată a butucului din spate
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ori, bicicleta era de tip bărbătesc, cu fusul orizontal, eu ajungeam la pedale numai dacă băgam piciorul drept sub fus, ceea ce ducea la un final dezastruos, constând în căderea lanțului de pe roata dințată a butucului din spate. Atunci duceam în grabă bicicleta în ogradă și dispăream pe „șestache”, lăsândul pe unchiul să repună lanțul, ungându-se cu dohot pe mâini și înjurând de mama „bicicletelor”. Fără să mă căiesc câtuși de puțin, schimbam imediat teatrul de desfășurare a poznelor pe alte
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ocolească bălțile de apă formate pe alee după ploaia recent căzută. Mormântul era acoperit cu lalele roșii, neasemuite. M-au așezat chiar la căpătâiul ei, lângă criptă, cu capul aplecat spre crucea de piatră albă. Prietenul meu a cules În grabă o mână de flori albastre, pe care le-a răsfirat la picioarele mele, spunându mi că va veni mereu să mă vadă, În timp ce mama a rămas În genunchi, ghemuită și cu fața ascunsă În palme. Nu au stat prea mult
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
atâtea dăți. Dar acesta, cu un trup scheletic, aproape lemnos, alunecă moale printre brațele doctorului, cu capul atârnându-i peste piept și cu picioarele răsucite sub el. Reușiră să-l urce pe targă și, de acolo, Îl transportară În mare grabă la ambulanță. După ce-l imobilizară În curele, Îi atârnară de fiecare braț perfuzii lungi, ca niște sfori venite de sus și susținute de o mână nevăzută. Aer Înmiresmat Scoală-te, crivățule! Vino, vântule de miazăzi! suflați peste grădina mea, ca să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și datorită nasului ei prelung, cu care Împungea aerul), venind mereu să Împrumute câte ceva. Sau, poate, erau Oamenii de la Intervenții, pe care acum nici nu știu dacă Îi mai așteptam. Când am deschis, două siluete Înalte, albe, intrară În mare grabă, ștergându-mi În trecere umărul și dispărând ușor pe ușa de la baie. Fără a mă dezmetici complet, mi-am imaginat că nu puteau fi decât ei, Oamenii de la Intervenții. Uraaa! am strigat impresionat, buimăcit și de felul În care se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o prietenă blondă, platinată, plină de zorzoane, cu un tatuaj pe umăr Întruchipând două turturele albe, care se giugiulesc cioc În cioc. Și-au cerut scuze pentru deranj, au luat niște haine Într-o sacoșă și au ieșit În mare grabă, chicotind pe Înfundate, motivând că le așteaptă un taxi pe alee. Melanie era răpitoare! E ziua În care Îl vor duce la groapă pe domnul administrator Cantemir (sună de-a dreptul Înfiorător!). Straniu este că femeia de serviciu s-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
peste pilota răvășită. S-a trezit În orele târzii ale după-amiezii, aproape speriată. A intrat În baie fără a scoate un cuvânt, unde nu a mai zăbovit foarte mult, cum Îi era obiceiul. După ce s-a aranjat Într-o oarecare grabă, a dispărut, fără să salute, În seara cernită peste orașul zgomotos, care o Înghiți cu aviditate. Pe masa din bucătărie trona un tort de ciocolată, cumpărat de la cofetăria din cartier, pe care scria, cu litere mari, trandafirii „La mulți ani
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și mai ales amintește-ți că și Coana Aglaia are rufe de spălat, podele... - Iar începi, mamă... Poate șirul vorbelor nu se terminaseră, dar Olga nu le mai auzi și mama ei se afla deja la poartă. În pașii ei graba lucra spornic. Mai avea doar câteva minute ca să ajungă la timp, la ghișeul poștal, unde oamenii formau cozi interminabile în fiecare zi. Altă treabă nu au, gândi ea, decât să scrie scrisori, și acestea trebuie timbrate... ștampilate, triate și expediate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
vă mai amintiți de mine, încercă el politicos să lege un dialog cu Olga, care dădea semne evidente că era grăbită. La întâlnirea cu acest fost pacient, care acum se prezenta în postură de cuceritor, în calea ei fiind și graba, Olga simți cum îi sporește adrenalina în întreaga ființă, dar își stăpâni pegașii care alergau prin sângele ei și răspunse impasibilă: - Cum să nu, dumneavoastră sunteți domnul inginer... nu-i veni pe moment în minte numele și repetă pentru a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o tot repetă: Trenul accelerat 243 are o întârziere necunoscută! - Să nu crezi tu, replică Olga cu o grijă controlată, deși am unele certitudini, am impresia uneori că mă aflu cam pe același peron. Am spus același peron!? Își reproșă graba cu care intrase în jocul Inei, fără să-și dea seama că fusese luată de val, dar reveni repede cu gândul de a concilia: sunt sigură că nu așteptăm amândouă același tren!? Asta ar întrece orice imaginație, ce zici? - Într-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de transport. Trecuseră deja aproape trei sferturi de oră. Nici din cel de-al treilea autobuz Olga nu se arătă. Mai stau până trece încă un autobuz, își spuse el, și dacă nu vine, plec. Din al patrulea coborî în grabă Olga și alergă către Alex care se vedea cât de colo că ajunsese la punctul de fierbere, dar pusese capacul pentru a masca iritarea ce și-o stăpânea cu greu. - Scuză-mă, iubițel, te rog să mă scuzi, dar de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și de partea presupusului tău partener. - Am vrut să-ți dovedesc cât de mult te iubesc! - Nici o femeie care se respectă nu face acest lucru. E vorba de pudoare... - Alex, cât de puțin mă cunoști! Mă arunci cu prea multă grabă la coș, ca pe un lucru netrebuitor... Să înțeleg că ai intenția să demolezi podul pe care am venit atâta vreme unul spre altul? Ești convins până în cel mai subtil colț al sufletului tău că faci bine? - Îmi pare rău
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]