1,093 matches
-
apud Huteau, 2004, p. 117) Scriitură Caracter Scris rotunjit Afectivitate extrovertită, sensibilitate Scris fin Discreție, atitudine receptivă, prudență Linie ușoară Imaginea unei personalități nesigure Scris apăsat Pasiune, exces Etc. În acest tip de prezentare, caracterul corespunde semantic calificativului atribuit de grafie. Dacă scrisul este fin, persoana este discretă, iar dacă scrisul este apăsat, caracterul este la fel... Este un joc de sinonime. Cu toate acestea, încă din anul 1919 au fost demarate cercetări pentru examinarea relației dintre scris și caracter. În
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
scris și caracter. În studiul lui Hull și Montgomery (1919, apud Huteau, 2004, p. 175), care, în opinia lui Huteau, a avut o contribuție majoră la discreditarea grafologiei, o serie de trăsături de caracter este corelată cu zece aspecte ale grafiei, corelația medie fiind nulă (-0,16). Rezultate identice au fost obținute în cadrul unor diferite studii până în zilele noastre. Astfel, într-o sinteză realizată de Dean, care nu reține decât studiile ce respectă anumite criterii (calculul unei corelații, conținut neutru al
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Astfel, într-o sinteză realizată de Dean, care nu reține decât studiile ce respectă anumite criterii (calculul unei corelații, conținut neutru al scrisorii), corelația medie pentru 11 studii este de asemenea nulă (0,08) (Dean, 1992, apud Huteau, p. 183). Grafia nu ne spune nimic despre procesele superioare, nici despre inteligență, nici despre caracter... Prin naivitatea principiilor sale, grafologia nu revelează decât lipsa de formație științifică a celor care o folosesc. Huteau precizează (p. 25) că durata totală a formării unui
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
căruia putea vizualiza imaginea produsă de vibrațiile sonore și care va permite să descopere un fapt uimitor: atunci când erau pronunțate silabe ale unor limbi străvechi, considerate sacre, precum sanskrita sau ebraica veche, imaginea formată în tonoscop semăna foarte bine cu grafia silabei corespunzătoare din alfabetul respectivei limbi. Acest lucru nu se întâmpla însă cu nici una din limbile moderne ! Faptul avea să fie confirmat ulterior și de dr. John Beaulieu, în cartea sa intitulată „Muzica și sunetul în arta vindecătoare”. Această corelație
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
artei existente, dar și ca negație veșnic reiterată, ca negație a negației, adică și a suprarealismului ajuns manieră. Ca atare, propune înnoirea vechilor „descoperiri”, precum și altele noi, proprii. Strict vorbind, unele - cunoscutele deja „vaporizări”, „stilamancii” și „fumaje” ori proaspăt inventatele „grafii colorate”, „grafomanii entoptice”, „pantografii”, „mișcări hipnagogice” - aparțin, în fapt, artelor plastice, în timp ce altele - „oniromanciile obsesionale” - trimit la literatură și metaliteratură. Dar primele sunt descrise în cuvinte, textele parvenind la condiția poeziei (La Connaissance des temps) sau la aceea de manifest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
furate mai degrabă cu urechea, în rând, legate de construcția ad-hoc a figurii legendare a lui Arsenie Boca : „Eu credeam că Părintele a murit de tânăr, dar acum am aflat că a trăit totuși o mulțime de ani. Toate foto grafiile de aici îl arată doar tânăr, cu ochii ăia ai lui așa pătrunzători”, spune o voce de femeie. Iar o altă voce bărbătească, undeva în lateral, spune : „Cineva care vinde la un chioșc de ziare din București DVD-uri și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
are nimic de-a face cu mobilitatea, cu vioiciunea istorică sau cu spiritul de inițiativă pe care le observăm în micul promontoriu al Asiei. Scrierea noastră este centrifugă, de la stînga la dreapta, din străfundurile trupului către lumea exterioară. Invers față de grafiile centripete tradiționale. Orient static, Occident dinamic... Asta înseamnă că întotdeauna se întîmplă ceva în casa lui Dumnezeu. Fără odihnă, găsești în fiecare moment un drum de făcut, ceva de căutat. Pentru că ai întotdeauna un intermediar la îndemînă pentru a transmite
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sau de trestie) tăiată oblic, de aici provenind și scrierea cuneiformă (în formă de colț, triunghi sau cui). Limba monosilabică și aglutinantă, sumeriana, este cuneiformă. Akkadiana este mai elaborată, la fel și hitita. Cînd suportul se schimbă, se schimbă și grafia. Papirusul permite folosirea trestiei, mai suplă și mai subțire, după cum pergamentul va permite mai tîrziu folosirea penei de gîscă. Trecere crucială de la unghiular la rotunjimi, de la colțuros la curb. Scrierea silabică simplifică și ușurează sistemul de notare, aramaica, limba lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și facilitățile călătoriilor. Instantaneitatea imagini-sunete și date circulînd cu viteza luminii descurajează căutarea sensului, relaxează tensiunea așteptărilor. E trivial: cînd putem fi în același timp peste tot, nu mai avem chef să mergem nicăieri. În program, se află gram, gramatică, grafie. Școlari sau oameni politici, înțelegem discreditarea care înconjoară noțiunea și cuvîntul. Per total, nu există nici o istorie veritabilă care să nu fie scrisă; nu există nici o scriere care să nu fie istorică. Datorită evoluției grafiilor¸ pentru început. Pot privi și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
program, se află gram, gramatică, grafie. Școlari sau oameni politici, înțelegem discreditarea care înconjoară noțiunea și cuvîntul. Per total, nu există nici o istorie veritabilă care să nu fie scrisă; nu există nici o scriere care să nu fie istorică. Datorită evoluției grafiilor¸ pentru început. Pot privi și aprecia toate imaginile, chiar dacă propriul lor cod de descifrare culturală îmi scapă. Dar nu pot citi toate scrierile, chiar dacă aparțin alfabetului latin (uncială, cu litere romane, gotică etc.). Apoi datorită singularității limbilor, care mă alătură
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
DUMITRAȘCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA AUREL DUMITRAȘCU Epistole inedite (1979-1990) Scrisori către Gellu Dorian (Botoșani) și Lucian Vasiliu (Iași) Editura Junimea Iași 2015 Notă Am păstrat ortografia acelor ani, deși credem că Aurel Dumitrașcu ar fi scris astăzi cu grafia interbelicilor... Am selectat parte din cele peste 250 de scrisori, vederi, fotografii expediate de Aurel Dumitrașcu către cei doi prieteni (Gellu Dorian și Lucian Vasiliu) în perioada 1979-1990. Am intervenit tacit cu paranteze drepte în locurile indescifrabile, în spațiile epistolare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dizabilități. Tot în cadrul spitalului am organizat un serviciu de radiodiagnostic și fizioterapie cu aparatură adecvată, într-un spațiu corespunzător ca suprafață și aparatură și aparat de radiație aprobat de Institutul nuclear din București în care se puteau executa scopii și grafii pentru toți ce aveau nevoie de precizat anumite boli și tratamente cât și evoluția lor care erau coroborate cu datele clinice. Un pavilion în întregimea lui a fost destinat cu sală de kinetoterapie, hidroterapie și gimnastică medicală pentru 250 de
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
de dl Breban) păcătosului adevăr grăiește. Într-un număr al Cotidianului, inculpații Manolescu Nicolae și Liiceanu Gabriel sunt luați la refec și pentru sabotarea limbii române. Scrie dl Breban: „Curios e faptul că, deși Academia Română a stabilit elementele esențiale de grafie a limbii literare, unele edituri - Humanitas - și unele reviste literare - România literară etc. - printr-un fel de frondă pe care nu o înțelegem, se încăpățânează să respecte coloratura pro-slavă a lui Al. Graur!ț”. Nu doresc să-mi spun părerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
cei ai lui “î”, dar cum dl Breban se ascunde, încă o dată, după poalele Academiei Române când lansează asemenea atacuri, ar fi câteva lucruri de spus. Primul - dacă ar fi consultat colecția Vieții Românești din perioada Iași, ar fi văzut că grafia cu “î” era folosită în acea revistă de căpătâi a culturii române înainte de „coloratura” lui Al. Graur. Al doilea - când minți cu grosolănia de care se dovedește capabil dl Nicolae Breban, mai contează că o faci cu “î” sau cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
mine, aproape în întregime obscur. Am consultat și pe alții cu ochi mai ageri decât ai mei, m-am chinuit cu lupa, fără să pot descifra mare lucru: cuvinte dis parate, sintagme, frânturi de propoziții. Sensuri prizoniere zbătându-se sub grafia capricioasă, imposibilă. Doar către sfârșitul torențialului text, o adnotare lizibilă, singura: „Când dracu’ o să mă pot opri?“ Oprirea s-a petrecut în 1971, când Ury Benador murea fără să mai fi văzut tipărit vreun volum din Opere, seria începută de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
început de carieră. Poate din această pricină nu era „bună“ semnătura lui, dar ce se putea face? Privirii mele nedumerit-întrebătoare Paul i-a răspuns cu un gest ferm, făcut pe pagină. A șters numele tânărului și a scris deasupra, cu grafia lui tremurată și totuși energică: Al.I. Ghilia. Acum e bine! a exclamat el satisfăcut, de Ghilia a auzit toată lumea, e autorul Cuscrilor și face parte din redacție, acum e bine. Dar nu l-ați prevenit, dom’ Paul, o să se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
litere atât de mărunte în rânduri atât de strânse încât dintr-o pagină de-a mea dactilografele scoteau, prin dictare firește, căci singure nu s-ar fi descurcat niciodată în acele texte pentru furnici, 6-7 pagini „de mașină”. Bizara mea grafie îi uimea pe colegi și țin minte ce încântat a fost Nichita Stănescu când i-am oferit, pentru colecția sa de curiozități, un manuscris. Am crescut pe loc în ochii lui. Mai târziu (după ce am trecut la pix - cu stiloul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
manuscrise, în momentul de față nu s-a mai păstrat decât foarte puțin; mai târziu am trecut la pix, continuând să scriu foarte mărunt, totuși nu atât de mărunt ca înainte, când foloseam imposibilul creion chimic. Cred că tocmai această grafie stranie, „anormală” a trezit interesul lui Urmuz, drept care a dispus sustragerea prețiosului - pentru mine - manuscris. * Întâlnindu-mă cu autorul despre care tocmai scrisesem o cronică, nu negativă, dar conținând serioase obiecții, discutăm despre una, alta: nici o vorbă despre cronica respectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
atelierului unde a fost executată: „Foto. Ed. Bukovski. Calea Moșilor, 131). Însemnarea cu cerneală neagră acoperă o alta, mai veche, scrisă cu creionul, din care se mai disting, deși tăiate energic de o linie, cu ocazia celei de a doua grafii, cifrele 23 și 6. Sunt anii personajelor din fotografie: bunica și tatăl Doinei (din aceste cifre se poate deduce că fotografia a fost făcută înainte de august 1925, când băiețelul a împlinit șapte ani, în noiembrie mama lui împlinind 24). „Mamaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
destul de multă lume și a creat probleme eco‑ nomice mari. La prima mea vizită în străinătate, chiar în America, am făcut parte din cohorta de oameni care mer‑ geau și se rugau la diverse organizații să ne dea o tipo‑ grafie pentru presa liberă, pe care cred că România liberă o are până în zilele noastre. CĂ, până la urmă, ne-au dat una. De ce ? Pentru că minerii, când au venit la București, au interzis tipărirea României libere, ca și muncitorii noștri de la Iași
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ca o Glossă dată lor, celor de sus". Etc., etc. După cum lesne se poate observa, N. Georgescu nu face numai oficiul de grămătic sau de filolog, ci este un interpret critic al textului, marșând pe sensurile ideatice pe care o grafie sau alta le poate schimba în conținutul, în substanța filosofică din exprimarea literară. Adnotările sale sunt extrem de interesante și nu mai puțin utile pentru cercetătorul operei eminesciene, întrucât munca poetului, pe care o evidențiază variantele manuscrise, se dovedește a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
editor să întocmească tabelul manuscriselor după impresionanta arhivă de lucru pe care și-o făurise și pe care, atunci, am parcurs-o, nemaiștiindu-se nimic de ea după moartea sa), ne aflam de peste un deceniu în impas" pentru că "obsesiv, asemenea grafii și locuri inaccesibile ne urmăreau fără istov" comentează domnia sa în Prefața volumului "le plimbam zile și nopți de-a lungul unor lungi intervaluri pe oglinda receptivă și impresionabilă a ochiului, pentru ca, după luni de căutare, sub fulgerarea unei clipe, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
li se mai zice pe acolo, venite anume la acest bal ca niște regine de Saba, În rochiile lor somptuoase, largi, Învoalate, În culori nemaiîntâlnite și În cizmulițele lor de piele roșie, cu tocul Îngust. Le păstrez și azi foto grafiile În muzeul secret al tuturor blestămățiilor mele. N-am s-o trec cu vederea din recunoștința mea nici pe coana Andromaca, mândra matroană albanezoaică, soția lui Sotir de la „Bucureștii de altădată“ În prima ediție, cârciuma din colț cu vin bun
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
editată în Letonia de către Societatea de Cultură "DACIA". Am pus în plic revista și am luat-o acasă, să o studiez în liniște, înainte de a o oferi ministrului. Am citit cele 12 pagini cu nerăbdarea stârnită de perspectiva reîntoarcerii la grafia latină a teritoriului românesc smuls pentru a doua oară din trupul patriei prin blestematul tratat Ribbentrop-Molotov și dominat de dorința revenirii Țării la limitele României Mari. Am decis atunci să copiez pentru documentarul personal întregul prim număr al revistei "Glasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
modul de procedură al intelectualilor moldoveni, se poate constata că aceștia au lucrat cu înțelepciune: au numit revista "Glasul", care avea o pronunție apropiată ca sonoritate cu "glasnosti"; au apelat la tipografiile letone, republică unională căreia nu i se luase grafia latină; conținutul era concentrat pe opera poetului Mihai Eminescu, dar în același timp revista publica cu un curaj remarcabil textul integral al poeziei "Doina". Poetul Grigore Vieru publica un articol intitulat " Regăsirea alfabetului latin un moment istoric" în care preciza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]