1,331 matches
-
simtă tot mai nelalocul lui. — Văd după buzele tale că dezaprobi, observă Mark Winshaw la un moment dat. Nu înțeleg de ce. Tocmai am asigurat compania dumitale de partea leului pe piața irakiană pentru viitorul previzibil. — Sunt doar cam obosit, spuse Graham. A fost cam prea de tot. — Sau poate, ca și mine, ți se pare această orgie de sărbătorire cam stridentă și vulgară. — Poate. — Și totuși am înțeles că erai un tânăr rebel în colegiu, domnule Packard. Graham se opri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cam obosit, spuse Graham. A fost cam prea de tot. — Sau poate, ca și mine, ți se pare această orgie de sărbătorire cam stridentă și vulgară. — Poate. — Și totuși am înțeles că erai un tânăr rebel în colegiu, domnule Packard. Graham se opri din sorbitul cafelei. — Cine v-a spus asta? Am făcut câteva investigații de rutină, cum ar face orice om de afaceri. Se pare că te-ai maturizat mult în ultimii ani. În ce sens? — În sens politic. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rutină, cum ar face orice om de afaceri. Se pare că te-ai maturizat mult în ultimii ani. În ce sens? — În sens politic. Ia să ne amintim: au beneficiat de serviciile tale de tezorier muncitorii socialiști sau comuniștii revoluționari? Graham zâmbi cu îndrăzneală chiar în timp ce simțea că-l lasă curajul. —Muncitorii socialiști. E drum lung, deci, de la revoluția aceea ratată și acest restaurant din Bagdad? După cum spuneți, răspunse Graham, m-am maturizat mult. — Sper, domnule Packard. La urma urmelor, jucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
beneficiat de serviciile tale de tezorier muncitorii socialiști sau comuniștii revoluționari? Graham zâmbi cu îndrăzneală chiar în timp ce simțea că-l lasă curajul. —Muncitorii socialiști. E drum lung, deci, de la revoluția aceea ratată și acest restaurant din Bagdad? După cum spuneți, răspunse Graham, m-am maturizat mult. — Sper, domnule Packard. La urma urmelor, jucăm pe mize mari aici. Mi-ar plăcea să cred ești un om în care pot avea încredere: un om, care-și păstrează calmul într-o situație dificilă. — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Sper, domnule Packard. La urma urmelor, jucăm pe mize mari aici. Mi-ar plăcea să cred ești un om în care pot avea încredere: un om, care-și păstrează calmul într-o situație dificilă. — Cred că pot face asta, spuse Graham. Cred că am dovedit deja. Mark o înșfăcă pe una din chelnerițe de tivul minijupei și o trase spre el. — Mere, spuse el. Avem nevoie de câteva mere. — Imediat, domnule. Le doriți coapte sau poate glazurate? Adu cinci mere. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trăgători - cu excepția lui Louis, al cărui glonte se abătu cam un metru de la țintă și spulberă la o aplică. Femeile țipară și scânciră, dar nu se mișcară, nici măcar după ce fusese țintit mărul lor. În cele din urmă, veni rândul lui Graham. Nici măcar nu pusese până atunci mâna pe un pistol; dar știa că Mark Winshaw îl punea la un fel de încercare monstruoasă și dacă dădea înapoi, dacă îl părăsea curajul, tot eșafodajul în spatele căruia se ascundea va cădea și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
răcorile și nădușelile pentru că își amintea că îl făcuse; ori de câte ori trebuia să părăsească încăperea în mijlocul unei conversații sau să oprească brusc pe refugiul unei autostrăzi, în timp ce i se întorcea stomacul pe dos amintindu-și clar acel lucru. Apăsă pe trăgaci. Graham își pierdu cunoștința aproape imediat, așa că nu văzu cum glontele despică codița mărului și se înfipse în peretele din spatele Lucilei și n-o văzu căzând în genunchi și vomând pe parchetul lustruit. Era vag conștient de muzica și glasurile puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe closet, cu capul în mâini și pantalonii la glezne; în aer plutea gros duhoarea diareei lui și în cămăruța fără geam era tăcere. Doar el intona ca un robot un singur cuvânt fără nici o expresie, mecanic. Joan. Joan. Joan. Graham câștigase respectul lui Mark Winshaw. Acesta a venit sub forma unei tăceri de douăzeci de luni, urmată de o invitație la petrecerea de Anul Nou în casa lui din Mayfair. 31 decembrie 1990 De-abia la unsprezece se gândea Graham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Graham câștigase respectul lui Mark Winshaw. Acesta a venit sub forma unei tăceri de douăzeci de luni, urmată de o invitație la petrecerea de Anul Nou în casa lui din Mayfair. 31 decembrie 1990 De-abia la unsprezece se gândea Graham că se putea scuza politicos și să plece. I-a spus lui Mark că se ducea la Birmingham cu mașina în noaptea aceea, pentru a fi împreună cu soția lui și fiica lor de opt luni. Dar încă nu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
protestă Mark. Trebuie să-i spui câteva cuvinte înainte de a pleca. E mașina parcată aproape? Era. Mark îi luă cheile și le dădu unuia din șoferii lui, căruia i s-a spus că aducă imediat mașina în față. Între timp, Graham a fost obligat să schimbe câteva amabilități cu noua doamnă Winshaw, pe care, spre supriza lui, o găsi uluitor de atrăgătoare. Se pregătise s-o antipatizeze - știind că era fiica unui bogat industriaș și nazist notoriu -, dar frumusețea ei palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mergea și l-a întins pe jos lângă țeava de eșapament. L-a lovit în față de patru, cinci ori și o dată în stomac. I-a scos pantalonii, i-a luat camera și a țopăit de câteva ori pe picioarele lui Graham. Apoi a ieșit din garaj și a încuiat ușile în spatele Lovitura în stomac fusese o greșeală, căci a avut efectul de a-l trezi pe jumătate pe Graham. Dar nu s-a putut mișca preț de câteva minute, timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a luat camera și a țopăit de câteva ori pe picioarele lui Graham. Apoi a ieșit din garaj și a încuiat ușile în spatele Lovitura în stomac fusese o greșeală, căci a avut efectul de a-l trezi pe jumătate pe Graham. Dar nu s-a putut mișca preț de câteva minute, timp în care trupul lui se fortifica, dar creierul simțea lipsa oxigenului. În cele din urmă, cu un efort uriaș, se târî până pe scaunul șoferului. Băgă în viteză și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a fost suficient: mai mult de-atât n-a putut. Dar zgomotul atrăsese atenție unui grup de trecători beți care au reușit să forțeze ușile și să scoată mașina în stradă. Unul dintre ei a alergat la o cabină telefonică. Graham zăcea pe pavaj, înconjurat de necunoscuți. Se afla într-o ambulanță. Luminile clipeau și avea o mască pe față. Se afla într-un spital. Era foarte frig. Big Ben bătea miezul nopții. Ianuarie 1991 Am luat cănile și le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ochilor mei. Ce cauți aici? am spus. — O, Michael. A îngenuncheat și m-a îmbrățișat. Cât mă bucur că te văd. Câți ani au trecut... A trecut un secol. Ce cauți aici? Mi-a spus că acum era căsătorită cu Graham și că Graham era pacientul adus în stare de inconștiență noaptea trecută. Datorită atenției acordate de doctorul Gillam și de doctorul Bishop în primele ore ale dimineții, acum era în afara oricărui pericol și vor putea să-l externeze curând. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cauți aici? am spus. — O, Michael. A îngenuncheat și m-a îmbrățișat. Cât mă bucur că te văd. Câți ani au trecut... A trecut un secol. Ce cauți aici? Mi-a spus că acum era căsătorită cu Graham și că Graham era pacientul adus în stare de inconștiență noaptea trecută. Datorită atenției acordate de doctorul Gillam și de doctorul Bishop în primele ore ale dimineții, acum era în afara oricărui pericol și vor putea să-l externeze curând. Probabil că în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oricărui pericol și vor putea să-l externeze curând. Probabil că în mod normal aș fi fost uimit de aceste dezvăluiri, dar m-am pomenit prea ostenit ca să mă ridic la înălțimea situației: chiar și când mi-a spus că Graham era să fie ucis în timp ce încerca să facă un documentar despre Mark Winshaw, nu mi-a provocat nici râsul nici indignarea. Pur și simplu am adăugat ca pe încă un punct la răbojul deja încărcat al familiei. I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
i-am pus o întrebare foarte prostească: am întreabat-o de ce nu încercase niciodată să ia legătura cu mine. — Michael, a spus, ne-am străduit, dar parcă te-ai fi ascuns. Mai întâi am încercat eu să te caut, pe urmă Graham a încercat să te caute. N-ai răspuns niciodată la scrisori, n-ai ridicat telefonul. Ce puteam face? Și ori de câte ori vorbeam cu mama ta, ne spunea că te-ai făcut cam ciudat și aveam impresia că nu vă mai vedeați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
hotărî să era evident că nu reușise vizibil s-o recunoască la vernisajul privat de la galeria Narcissus cu câteva luni în urmă. — Mai ai vești de la Joan? — Da, am văzut-o. Am văzut-o chiar recent. S-a măritat cu Graham. — Nu mă surprinde. Phoebe i se alătură pe pat. Și sunt bine amândoi, nu? — Da, sunt bine. Adică, Graham era cât pe-aci să moară când l-am văzut ultima oară, dar cred că și-a revenit între timp. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
luni în urmă. — Mai ai vești de la Joan? — Da, am văzut-o. Am văzut-o chiar recent. S-a măritat cu Graham. — Nu mă surprinde. Phoebe i se alătură pe pat. Și sunt bine amândoi, nu? — Da, sunt bine. Adică, Graham era cât pe-aci să moară când l-am văzut ultima oară, dar cred că și-a revenit între timp. Asta cerea niște explicații, și Michael îi povesti tot ce știa despre documentarul lui Graham și tentativa eșuată de asasinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu? — Da, sunt bine. Adică, Graham era cât pe-aci să moară când l-am văzut ultima oară, dar cred că și-a revenit între timp. Asta cerea niște explicații, și Michael îi povesti tot ce știa despre documentarul lui Graham și tentativa eșuată de asasinat a lui Mark. Deci acum a căzut și el în dizgrația familiei Winshaw, spuse Phoebe. Familia asta pare să ajungă peste tot, nu? — Bineînțeles. Asta e problema cu ei. Se mai gândi un pic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o dată: nu-ți amintești? În noaptea când ne-a pus să jucăm Cluedo și era o furtună teribilă. Imediat, Michael își aminti totul în cele mai vii detalii. Toți patru adunați în jurul mesei din camera de zi a lui Joan... Graham râzând de el din cauza greșelii de tipar din cronica lui... Și sentimentul pe care-l avusese - premoniția, s-ar putea spune - când descoperise că personajul lui, profesorul Plum era criminalul și nu mai era posibil să-l considere un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de căsuța vocală. Am simțit că urăsc telefonul acela din tot sufletul. Uram deja până și noul meu Bang and Olufsen de acasă. Uram telefonul lui Lily, publicitatea pentru telefoane, fotografiile telefoanelor din reviste și Îl uram și pe Alexander Graham Bell. Munca În slujba Mirandei Priestly produsese o mulțime de nefericite efecte secundare În viața mea de zi cu zi, dar cel mai nefiresc dintre acestea era aversiunea mea totală și pătimașă față de telefoane. Pentru majoritatea oamenilor, sunetul telefonului este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
miezul de lăptucă și biscuiții cu smîntînă. Apoi apropiară scaunele, desfăcură șervetele și Începură să mănînce. Ce mai face tatăl tău, Vivien? Întrebă domnul Mundy politicos. Și sora ta? Cum Îi merge umflatului ăluia mic? Se referea la copilul Pamelei, Graham. Ce mai grăsan mititel! Gras ca untul! Ca micuții pe care-i vedeai cînd eram eu copil. Se pare că nu mai e la modă. În timp ce vorbea, deschidea conserva răsucind cheia cu degetele lui mari și butucănoase, dînd la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îl dăduse afară - un amestec de ceai și biscuiți garibaldi - borî din nou. Ușa garderobei se deschise chiar În momentul În care ea ieșise să-și clătească gura. Era una dintre fetele din departamentul ei, pe care o chema Caroline Graham. — Ei, zise fata, ți-e bine? M-a trimis Gibson să te găsesc. Ce s-a Întîmplat? Arăți ca dracu’. Viv Își șterse fața, delicat, de capătul prosopului. — N-am nimic. — Nu pari așa, pe bune. Vrei să te duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca Duncan, la urma urmelor. Vrem să facem ceva și viața nu ne permite, ne pune piedici... Apăru și Betty. Intră Încruntată, Întorcîndu-și capul. CÎnd o văzu pe Viv, se Îndreptă spre ea. — Ce s-a Întîmplat? Întrebă ea. Caroline Graham mi-a zis că nu te poți Întoarce pe scări. I-a zis lui Gibson pe șleau... a zis că ai fost luată prin surprindere de ceva. Acum s-a Împrăștiat zvonul că ai pîntecarie. O cercetă pe Viv. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]