12,186 matches
-
grăbi, frate Hulpave, că este timp și sunt și bucate destule. HULPAV: Eu asta n-am de unde ști; ce-i mâncat e bun mâncat! GÂND: Cum ți-i voia! Luați, ospătați-vă și vă veseliți! (Toți mănâncă, rumoarea de circumstanță. Gras și Slab își fac negoțul lor. Pricină gustă, pare nedumerit, se uită la ceilalți. Gustă iar.) PRICINĂ: Hm... Asta oare ce-o mai fi? (gustă din nou, cu grijă) GRAS (către Slab): Frățioare, văd că Pricină nu prea se-ndeamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ospătați-vă și vă veseliți! (Toți mănâncă, rumoarea de circumstanță. Gras și Slab își fac negoțul lor. Pricină gustă, pare nedumerit, se uită la ceilalți. Gustă iar.) PRICINĂ: Hm... Asta oare ce-o mai fi? (gustă din nou, cu grijă) GRAS (către Slab): Frățioare, văd că Pricină nu prea se-ndeamnă la mâncat. O fi bolnav sau o fi având vreo grijă... Ia vezi tu... ce-i prisosește... SLAB: Eu văd... Da' cât dai? GRAS. Că doar nu-i din talgerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fi? (gustă din nou, cu grijă) GRAS (către Slab): Frățioare, văd că Pricină nu prea se-ndeamnă la mâncat. O fi bolnav sau o fi având vreo grijă... Ia vezi tu... ce-i prisosește... SLAB: Eu văd... Da' cât dai? GRAS. Că doar nu-i din talgerul tău! SLAB: Ce-are-a face? Se cheamă că eu îți fac rost, că-i lângă mine. Dacă vrei; dacă nu... GRAS: Bine, pentru osteneală ți-oi da câte jumătate de gologan. SLAB: Apoi așa! (către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vreo grijă... Ia vezi tu... ce-i prisosește... SLAB: Eu văd... Da' cât dai? GRAS. Că doar nu-i din talgerul tău! SLAB: Ce-are-a face? Se cheamă că eu îți fac rost, că-i lângă mine. Dacă vrei; dacă nu... GRAS: Bine, pentru osteneală ți-oi da câte jumătate de gologan. SLAB: Apoi așa! (către Pricină) Da' ce-i, fârtate, de ce nu mănânci ca toată lumea? PRICINĂ: Văd și eu că ceilalți trag din greu, nu se-ncurcă. Cum or fi putând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tine? LEHAMITE: Da' tu n-ai? PRICINĂ: Am, da' parcă-s aduse de pe altă lume. Poftim, ia de ici, să vezi și tu... LEHAMITE: Numai dacă-mi bagi în gură! PRICINĂ: Să te hrănesc, fratele meu, ca pe-n prunc?! GRAS: Ce atâtea mofturi, frate Lehamite? Îți dă omul de pomană, ia și taci! Fă-ncoace blidul, frate Pricină. (Pricină întinde spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat) Pfui! Ce-ai cu mine, mă? Ai vrut să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Numai dacă-mi bagi în gură! PRICINĂ: Să te hrănesc, fratele meu, ca pe-n prunc?! GRAS: Ce atâtea mofturi, frate Lehamite? Îți dă omul de pomană, ia și taci! Fă-ncoace blidul, frate Pricină. (Pricină întinde spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat) Pfui! Ce-ai cu mine, mă? Ai vrut să mă otrăvești, hoțule! BOLOVAN: Ho, bre, ce v-a apucat? Ia vezi, când v-oi înșfăca de chică odată... PRICINĂ: Eu ocara asta n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu cad fără judecată dreaptă. PRICINĂ: Ce judecată poate încăpea între un împărat și un ticălos de bucătar?! Acel neisprăvit cu numele Ceaun a vrut să mă otrăvească, așa cum a arătat și Gras-Împărat, aici de față. Să-i taie capul! GRAS: Da' de ce să mi-l taie? Ți-ai pierdut mințile? PRICINĂ: Nu ție, bucătarului. GRAS: Așa da, bre! LIANA: Slăvite Gând-Împărat și iubite tată-socrule, îngăduie-mi să vorbesc. LEHAMITE: Ce-i trebuință de-atâtea vorbe? Pe acela să-l taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ticălos de bucătar?! Acel neisprăvit cu numele Ceaun a vrut să mă otrăvească, așa cum a arătat și Gras-Împărat, aici de față. Să-i taie capul! GRAS: Da' de ce să mi-l taie? Ți-ai pierdut mințile? PRICINĂ: Nu ție, bucătarului. GRAS: Așa da, bre! LIANA: Slăvite Gând-Împărat și iubite tată-socrule, îngăduie-mi să vorbesc. LEHAMITE: Ce-i trebuință de-atâtea vorbe? Pe acela să-l taie... istuilalt să-i deie alte bucate... BOLOVAN: Frumoasă nuntă și bine petrecem, ha, ha, ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
purtare, așa cum fac toți cei pe care te apleci să-i ridici din ticăloșia lor! HULPAV: Până-ți hotărî cui îi tăiați capul și cui nu, s-ar mai putea găsi ceva de mâncat și de băut în casa asta? GRAS: Bun cuvânt! GÂND: Mâncarea și băutura stau pe loc până ne-om limpezi. S-o ascultăm pe nora noastră. LIANA: Am pregătit asemenea bucate nu cu gând de ocară, ci pentru a-i face pe plac Măriei Sale Pricină-Împărat. PRICINĂ: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
oricine că numai pozne o sa facă. PAFNUTIE: Încalte să-i fi dat pe careva dintre noi să-l călăuzească. Nu știm noi că pre pământ sunt multe răutăți și ispite... HABACUC (oftează discret): Sunt mai întâi felurite feluri de mâncări grase, care mai de care mai sărată și mai chipărată... PAFNUTIE (scârbit): Toate cu carne... FARNACHIE (melancolic): Este și rachiu... HABACUC (la fel): ...și titiun... FARNACHIE (cu spaimă): Sunt și muieri de cele vii și adevărate! (Toți trei se privesc crunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu oameni prevăzători Ne dădeau niște pastile mici, portocalii, așa, pufoase, ca niște piersici intrate la apă. Pastile căptușite, aș putea spune, deși nu știu prea bine ce să înțeleg prin asta. Venea cineva de la dispensar, de obicei o tanti grasă și gălăgioasă, se întrerupeau orele și ne chema pe fiecare să ne bage pe gât pastilele alea mici. Să nu facem gușă. De-aia ni le dădeau. La dispensar era plin de oameni prevăzători. Apa de la robinet avea niște substanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a văzut că spre coteț se îndrepta un vulpoi mare și fălcos. Omul a privit stupefiat cum vulpoiul, cu o mișcare iscusită, a dat la o parte clănțăul și a intrat în coteț. Pipăia să vadă care găină e mai grasă. Sau așa presupunea cel ce mi-a povestit. Adică vulpoiul avea niște criterii foarte clare după care înșfăca găinile. Ei, povestea omul, și chiar în momentul în care vulpoiul se pregătea să răpească o găină suficient de dolofană, care întrunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mai ales că nu suntem o țară săracă în resurse materiale. Să vezi numai cum au să se arunce asupra noastră toți cei care abia așteaptă împrejurarea care să le permită să apuce o halcă cât mai mare și mai grasă din țara asta - a apreciat învățătorul. Ca și în preajma primului război mondial, vom avea soarta fetei celei frumoase și bogate, pețită de toți - și-a exprimat Costăchel gândurile. Până acum, Germania este cea mai agitată. Probabil - gândește Hitler - a venit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
stau, te rog să-mi scoți casca. Dar nu va ține! Mai trebuie să stați puțin, doar zece minute! Nu, nu, te rog, te rog mult să mă eliberezi. Lucrătoarea nu avu încotro. Respectă dorința clientei sale. Primi un bacșiș gras, o ajută să-și pună pardesiul, apoi îi puse ușor cu grijă eșarfa pe cap ca să nu se răsfire părul și, conducând-o până la ușă, îi mai spuse: N-o să țină, nu veți putea rupe inima târgului, glumi ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
el cunoștea mecanismele și principiile doar teoretice ale adevăratei iubiri, făurindu-și, astfel, modelul perfect de fată, la care privea cu aspirație. Își dorea să fie nici prea tânără, nici prea bătrână; nici prea înaltă, nici prea scundă; nici prea grasă, nici prea slabă ș.a.m.d. Dar era absurd și contrar cu totul bunului simț! Se pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” și „perfect” ca sinonime. Prostul de el! Chiar nu știa că veșnica lege a selecției nu ține seama
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Dar frumosul iubește frumosul, iar el nu era deloc frumos. Și, de aici, începe drama lui. O mare parte a tinereții sale și-a satisfăcut poftele carnale în bordeluri, ajungând, în cele din urmă, să se însoare cu una proastă, grasă și urâtă. Astfel, conviețuind cu ea, o silă de toate treptat îl cuprinsese pe nesimțite, dându-și seama cât de nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
băncuțe. Pentru prima zi, Îmi luasem mâncare de acasă. Am adus sacoșele din mașină, le-am așezat pe una din mese și am pregătit un prânz rece: șnițele, șuncă presată, crenvurști, brânză, cârnăciori subțiri, măsline, pulpe de pui, roșii, ardei gras, danone cremoso .... Sigur, n-am putut mânca atât de mult, am gustat din toate câte puțin, până am ajuns la saturație. Într-o sticlă de coca-cola, ½ litru, aveam pregătită cafeaua. Sunt fumătoare, nu Înrăită, și aveam la mine un pachet
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
îngust. Țevi groase de canalizare vopsite în roșu. Sub ele, bănci lipite de pereți. Bănci din lemn, ca în parc, vopsite în alb. Sunt aprinse toate becurile, lumina pătrunde de afară doar prin geamurile de la WC. Femei, numai femei, unele grase, altele slabe, încercănate, cu burta la gură, una cu o rochie ce-i plesnește peste burtă, un copil pișat o trage de poală. Nimeni nu scoate un cuvânt, toate au adormit într-o Sodomă păcătoasă. Femei trecute, obosite, jigărite, ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
românesc. Uite, dom'le, cum nu s-a gândit la o asemenea pleașcă?! Ăștia produc oțel cu nemiluita, deși cheltuiesc mai mult decât primesc pe el, oamenii trebuie să-și rupă oasele cu ceva, managerii sunt băieți buni, afacerea este grasă și pe termen lung. De ce nu s-a gândit până acum la o astfel de afacere cinstită? Începe să sară prin încăpere ca un apucat, chiuie de se zguduie pereții, dar deodată cade moale în fotoliu, ca plesnit cu toporul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acestor flori sunt și inimile lor. Mergeau cu picioarele goale ca jarul ce le potopea să se scurgă în țărână asemenea unor șerpi de foc, ce le fulgerau inima și sufletul. 1 șah masasa balanăsa varză cu carne de porc grasă Văzându-le, oricui îi venea să spună că mai bine s-ar fi ascuns în întunecimea corturilor pentru că, dacă stăteau la vedere, erau în stare să incendieze toți flăcăii șatrei. Apoi, se ferchezuiau și se îmbrăcau cu fuste înflorate peste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fi vrut să izbucnească cu toate flăcările în afară. Ajunse pe tăpșanul unde pășteau caii, măgarii și catârii. Le auzea din când în când nechezatul și săriturile în copci, semn că erau mereu în căutarea unor petice cu iarbă mai grasă. Mâhnirea înfiptă în sufletul lui de oamenii legii, că un copil din șatra sa ar aparține unei familii de români, revenea la suprafață cu incandescența unui fier înroșit aflat pe ilău. * La acest ceas târziu de noapte bulibașa Iorgu Stănescu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fost cunoscuți de-a lungul timpului, formau un cuplu insolit și grotesc în peisajul sportiv și cultural al comunei Vama. El era un om muncit, fără vârstă, înalt și slab ca o prăjină în bătaia vântului, iar ea scundă și grasă ca o purcică în coteț, ființe de care ne ciocneam în fiecare zi, căci gestionau echipamentul de fotbal, volei și tenis de câmp, mingile, plasele, fanioanele, steagurile și fileurile. Nu aveam antrenamente în fiecare zi, dar noi tot pe „teren
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă. Urlu. Mai Întâi un geamăt, un țipăt isteric, prelung, urmat de un urlet Înalt, negru. Cerul se clatină. Iarba se usucă. Pare arsă. Copacii au floarea scuturată. O ceață densă coboară cu repeziciune, Îndepărtându-mă de orice imagine. Cotloanele memoriei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
greu ca În alte dăți, ne-a obosit bine, făcându-ne să ne doară Într-o parte. Ne-am trezit Într-un târziu sus, pe Creștetul Doamnei, gâfâind și cu obrajii Îmbujorați. Pâlcuri răzlețe de romaniță erau Împrăștiate prin iarba grasă, răsfirată de vânt. Găseam acolo un aer mult mai curat... Și o statuie a liniștii foarte Înaltă, care ne plăcea și ne umplea de bine. Ne uitam În lungul prăpastiei, Încercând să o străpungem cu privirea cât mai În jos
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
față, o rochie neagră zăcea boțită, printre alte boarfe, lângă o pereche de pantofi Înalți. Balansându-mă, am tras un halat de baie pe mine și am ieșit În goană. Pe scări era cât pe ce să răstorn o doamnă grasă cât o vacă, cu un plod obez de mână (Cisterna dracului!). Am dat nas În nas cu recepționerul. Avea aceeași față ilustră de iepure prost. M-a privit vădit surprins, apoi, luându-și binecunoscuta mină profesională, m-a Întrebat sec
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]