2,142 matches
-
din ele. Pentru ediția a II-a a Principiilor, Newton i-a recomandat lui Roger Cotes să introducă următoarea precizare: „În acest fel, impenetrabilitatea, mobilitatea și impetusul corpurilor și legilor mișcării și ale gravitației sunt recunoscute. Și este suficient că gravitația corpurilor există cu adevărat și acționează potrivit legilor expuse de noi pentru a explica toate mișcările corpurilor cerești și a mării noastre.” În Optica există o altă precizare importantă: „Și deși argumentarea pornind de la experimtente și observații nu este o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
aceea că delimitarea lui Kant de considerațiile metodologice ale lui Newton a avut o anumită îndreptățire în măsura în care în acestea din urmă nu se distingea clar între simple generalizări inductive și legile propriu-zise ale științei matematice a naturii, cum este legea gravitației. Fizicienii matematicieni din generația lui Kant aveau deja o conștiință clară a distincției dintre știința teoretică a naturii și simpla empirie. În acest sens merită să fie amintite unele reflecții ale lui Jean Le Rond d’Alembert. În scrierea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
limpede că pentru Kant fizica propriu-zisă conține corelații care au un statut diferit atât de cel al principiilor a priori ale filosofiei transcendentale și ale fizicii pure, cât și de regularitățile stabilite prin demersuri inductive. Asemenea relații, cum este legea gravitației a lui Newton, aparțin științei, în sensul restrictiv pe care îl conferă Kant termenului, adică sunt legi autentice deoarece, spre deosebire de simple constatări ale unei asociații constante, ele posedă atributele universalității și necesității. Totodată, acestea sunt legi care nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
simple generalizări contingente. Robert S. Butts a încercat să ofere un răspuns la această întrebare. Soluția interpretativă propusă de el pornește de la presupunerea că necesitatea, caracterul legic al unor corelații, cum sunt legea căderii libere a lui Galilei sau legea gravitației universale, „generalizări care se referă la stări de lucruri care se extind în mod nelimitat dincolo de tot ceea ce poate fi vreodată accesibil observației omenești”44, vor putea fi explicate numai prin asociere cu principii a priori. Cum este însă posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
putea să fie și infirmată 46. Concluzia este că autorul CRP „pare să fie mulțumit cu căutarea unei căsătorii a legii formale cu legea descriptivă, care este, într-un sens metodologic literal, o căsătorie de conveniență. Principiul cauzalității și legea gravitației universale sunt cunoștințe și rude doar deoarece, deși deosebite, ele sunt focalizate în mod asemănător”47. Ipoteza lui Butts este, desigur, deosebit de atrăgătoare. Ea dă socoteală atât de valabilitatea legilor științei matematice a naturii dincolo de acel domeniu accesibil la un
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Alături de acestea, Kant recunoaște - apreciază Friedman - încă două tipuri de legi, legi care au un statut mixt și sunt, în acest sens, relativ a priori. Este vorba, mai întâi, de legile fundamentale ale fizicii propriu-zise, legi cum este cea a gravitației. Acestea pot fi obținute din legile mișcării și din legi empirice de un nivel mai scăzut de generalitate, cum este legea căderii corpurilor a lui Galilei sau legile mișcării planetelor sistemului solar, formulate de Kepler. În al doilea rând, Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
corelații empirice la formularea unor legi cauzale 50. Friedman conferă substanță acestor considerații generale cu privire la sistemul legilor științei în concepția lui Kant prin analize particulare detaliate și minuțioase. O asemenea analiză este reconstrucția sistematică a derivării date de Kant legii gravitației universale din premise cum sunt principiile filosofiei transcendentale și ale metafizicii corpurilor, pe de o parte, legile mișcărilor relative ale soarelui și planetelor sistemului solar enunțate de Kepler, pe de altă parte 51. Pe temeiul acestei derivări, Kant va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe de o parte, legile mișcărilor relative ale soarelui și planetelor sistemului solar enunțate de Kepler, pe de altă parte 51. Pe temeiul acestei derivări, Kant va fi îndreptățit să atribuie un anumit gen de necesitate „empirică” sau „materială” legii gravitației. Dacă potrivit unuia din postulatele gândirii empirice este necesar „ceea ce este determinat ca fiind în acord cu realul după condițiile universale ale experienței”, atunci legea gravitației va putea fi apreciată drept necesară. Căci ea este în acord cu anumite corelații
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
va fi îndreptățit să atribuie un anumit gen de necesitate „empirică” sau „materială” legii gravitației. Dacă potrivit unuia din postulatele gândirii empirice este necesar „ceea ce este determinat ca fiind în acord cu realul după condițiile universale ale experienței”, atunci legea gravitației va putea fi apreciată drept necesară. Căci ea este în acord cu anumite corelații reale - legile lui Kepler - potrivit condițiilor formale ale posibilității experienței. Dacă, așa cum s-a arătat în Pmsn, principiile intelectului pur și legile a priori ale mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întreg ordonat după principii, principii ale corelării raționale sau empirice a cunoștințelor 53. Friedman sugerează că în noi domenii de cercetare, cum erau pe atunci cercetările asupra căldurii, luminii sau electricității, Kant credea că formularea unor legi de genul legii gravitației va deveni posibilă numai prin corelarea regularităților stabilite prin cercetare empirică cu principii a priori 54. Aceste principii, principiile cele mai înalte ale sistemului, erau pentru el legi imuabile. Este sensul în care se poate spune că autorul CRP a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Harper, „Kant on the Apriori and Material Necessity”, în R.S. Butts (ed.), Kant’s Philosophy of Physical Science, Reidel, Dordrecht, Boston, 1986. 34. M. Friedman caracterizează statutul pe care l-a conferit Kant unei legi a naturii cum este legea gravitației în termenii următori: „Datorită dependenței ei esențiale de cele din urmă (de datele experienței - n.m. M.F.), legea gravitației este o lege empirică și, prin urmare, strict vorbind nu este nici a priori, nici necesară. Cu toate acestea, datorită dependenței menționate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Reidel, Dordrecht, Boston, 1986. 34. M. Friedman caracterizează statutul pe care l-a conferit Kant unei legi a naturii cum este legea gravitației în termenii următori: „Datorită dependenței ei esențiale de cele din urmă (de datele experienței - n.m. M.F.), legea gravitației este o lege empirică și, prin urmare, strict vorbind nu este nici a priori, nici necesară. Cu toate acestea, datorită dependenței menționate mai sus (de analogiile experienței și de legile geometriei euclidiene - n.m. M.F.), legea gravitației se bucură totuși de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
experienței - n.m. M.F.), legea gravitației este o lege empirică și, prin urmare, strict vorbind nu este nici a priori, nici necesară. Cu toate acestea, datorită dependenței menționate mai sus (de analogiile experienței și de legile geometriei euclidiene - n.m. M.F.), legea gravitației se bucură totuși de un anumit gen de necesitate «empiricăă sau «materialăă în virtutea căreia ea este mult mai ferm stabilită și asigurată în raport cu ceea ce este dat a posteriori decât orice generalizare inductivă sau orice ipoteză.” (M. Friedman, Kant and the
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
următoare este cea descrisă de principiile metafizice ale științei pure ale naturii, o lume de substanțe nevii, pur materiale, acționând prin două forțe fundamentale, în acord cu legile newtoniene ale mișcării; lumea următoare este cea descrisă de teoria newtoniană a gravitației, o lume de corpuri cu mase care acționează potrivit legii gravitației ș.a.m.d.” (Causal Laws ..., în Op. cit., p. 186.) 50. Vezi M. Friedman, Causal Laws ... , pp. 170-175. 51. Vezi M. Friedman, Kant and the Exact Sciences, îndeosebi partea a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
naturii, o lume de substanțe nevii, pur materiale, acționând prin două forțe fundamentale, în acord cu legile newtoniene ale mișcării; lumea următoare este cea descrisă de teoria newtoniană a gravitației, o lume de corpuri cu mase care acționează potrivit legii gravitației ș.a.m.d.” (Causal Laws ..., în Op. cit., p. 186.) 50. Vezi M. Friedman, Causal Laws ... , pp. 170-175. 51. Vezi M. Friedman, Kant and the Exact Sciences, îndeosebi partea a treia din capitolul III, pp. 149-159 și partea întâi a capitolului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
III, pp. 149-159 și partea întâi a capitolului IV, pp. 174-177. Ceea ce propune Friedman este o reconstrucție a argumentului lui Kant. El recunoaște că cel mai important pas în reconstrucția lui, cel care duce de la legile lui Kepler la legea gravitației universale, „nu apare în mod explicit în textul lui Kant”. (p. 149) 52. Vezi Metaphysische Anfangsgründe... , p. 4. 53. Ibidem, p. 34. 54. Vezi M. Friedman, „Kant and the Twentieth Century”, în P. Parrini (ed.), Op. cit., pp. 38-39. 55. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
relativă, adică o distincție care nu poate fi trasată decât într-un anumit orizont al cunoașterii științifice. Bunăoară, relațiile formulate de Kepler cu privire la mișcarea planetelor sistemului solar au fost socotite legi ale naturii înainte de formularea legilor mișcării și a legii gravitației a lui Newton și generalizări accidentale după aceea. La Kant, dimpotrivă, distincția judecăți de experiență - judecăți de percepție trasează granița dintre ceea ce aparține și nu aparține cunoașterii noastre bazate pe experiență, părți empirice ale științei. Poziția judecăților de percepție față de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cataclisme, care le permite să simtă - imediat și din timp - pericolul ce se apropie și să se salveze. Potrivit cercetărilor seismologilor, animalele prezic cutremurele prin perceperea tuturor factorilor care preced cutremurele: activitatea microseismică a scoarței terestre; variațiile presiunii aerului; variațiile gravitației; ridicările, coborârile și înclinările scoarței terestre; infra și ultrasunetele; variațiile câmpurilor electromagnetice, electrostatice, a particulelor de aerosoli din aer; oscilațiile nivelului apelor freatice; propagarea și emisia gazelor din pământ. Prognozarea cutremurelor cu ajutorul animalelor și a altor viețuitoare trebuie privită și
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
Apropierea, depărtarea și experiența mobilității. Conceptele de locație și mobilitate, în special referitor la a fi aproape sau departe de un anumit loc, de obicei părintească, ei abundă în povestea vieții Sarei. Poate fi privită aproape ca o poveste despre gravitație; până la 30 de ani casa părinților săi servește drept magnet pentru mișcările ei, în timp ce în ultimii zece ani, centrală devine, treptat, propria ei casă, în care cresc copiii săi. La un alt nivel, casa și apropierea modul în care Sara
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
este „capacitatea organismului uman de a învinge o rezistență internă sau externă prin intermediul contracției musculare”. După Rață Gloria (2006), forța este considerată ca fiind „o manifestare combinată a acțiunii forțelor interne corpului (voința, influxul nervos, contracția musculară) cu cele externe (gravitația, frecarea, rezistența adversarului și a aerului etc.)”. Pe parcursul studierii literaturii de specialitate am descoperit o multitudine de clasificări ale acestei calități motrice, dintre care neau atras atenția următoarele: 1. În funcție de participarea grupelor musculare: a. forță generală, în care participă prin
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
literare”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Familia”, „România literară”, „Caiete critice”, „Cuvântul românesc” (Canada), „Sinteze”. Participă la mai multe cenacluri literare și înființează el însuși unul, în cadrul Clubului ICTB. Debutul editorial are loc în 1989, cu volumul Gravitația tăcerii, prefațat de Ioanid Romanescu. O mare încredere în forța Cuvântului (obligatoriu, cu majusculă) caracterizează versurile lui B., fie că e vorba de cele metaforizante, de factură neomodernistă, fie de cele „neorealiste”, îngroșate prin aderența la realitatea exterioară postrevoluționară. Pe
BARDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]
-
diferite, cu rezultate notabile deopotrivă în discursul „înalt”, abstract și în cel de violentă culoare realistă. Textele de critică literară și un studiu despre Ioanid Romanescu (1997) sunt scrise cu aceeași vână polemică și cu o bună informare pregătitoare. SCRIERI: Gravitația tăcerii, pref. Ioanid Romanescu, București, 1989; Noaptea gravitației, pref. Mircea Ciobanu, București, 1994; Gravitonia, postfață Constantin Sorescu, București, 1995; Poezia și foamea, București, 1997; Ioanid Romanescu în apărarea poeziei, pref. Constantin Crișan, Iași, 1997; Poezia după Auschwitz, București, 1998; Omul
BARDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]
-
abstract și în cel de violentă culoare realistă. Textele de critică literară și un studiu despre Ioanid Romanescu (1997) sunt scrise cu aceeași vână polemică și cu o bună informare pregătitoare. SCRIERI: Gravitația tăcerii, pref. Ioanid Romanescu, București, 1989; Noaptea gravitației, pref. Mircea Ciobanu, București, 1994; Gravitonia, postfață Constantin Sorescu, București, 1995; Poezia și foamea, București, 1997; Ioanid Romanescu în apărarea poeziei, pref. Constantin Crișan, Iași, 1997; Poezia după Auschwitz, București, 1998; Omul probabil, pref. Daniel Cristea-Enache, București, 2000. Repere bibliografice
BARDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]
-
poeziei, pref. Constantin Crișan, Iași, 1997; Poezia după Auschwitz, București, 1998; Omul probabil, pref. Daniel Cristea-Enache, București, 2000. Repere bibliografice: Cezar Ivănescu, Numele poetului, LCF, 1982, 29; Alexandru Piru, Poeți în regie proprie, SLAST, 1989, 22; Radu Sorescu, Vasile Bardan, „Gravitația tăcerii”, CNT, 1989, 24; Alexandru Ruja, „Gravitația tăcerii”, LCF, 1989, 32; Octavian Soviany, Echilibru fragil, CNT, 1995, 14; Dinu Pătulea, Patru poeți, CC, 1995, 8-9; Daniel Cristea-Enache, Poezia masculină, CC, 1997, 8-10; Daniel Cristea-Enache, O pasiune pură, ALA, 1999, 455
BARDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]
-
după Auschwitz, București, 1998; Omul probabil, pref. Daniel Cristea-Enache, București, 2000. Repere bibliografice: Cezar Ivănescu, Numele poetului, LCF, 1982, 29; Alexandru Piru, Poeți în regie proprie, SLAST, 1989, 22; Radu Sorescu, Vasile Bardan, „Gravitația tăcerii”, CNT, 1989, 24; Alexandru Ruja, „Gravitația tăcerii”, LCF, 1989, 32; Octavian Soviany, Echilibru fragil, CNT, 1995, 14; Dinu Pătulea, Patru poeți, CC, 1995, 8-9; Daniel Cristea-Enache, Poezia masculină, CC, 1997, 8-10; Daniel Cristea-Enache, O pasiune pură, ALA, 1999, 455. D.C.-E.
BARDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]