987 matches
-
Florii, a căzut o zăpadă ca de mijloc de iarnă, cu Îngheț puternic și toată splendoarea primăverii se prefăcu În toamnă. Pădurile ruginiseră subit ca În noiembrie, florile se Înecaseră În zăpadă, crengi mari atârnau ca niște brațe frânte de greul zăpezii. Era o jale, un prăpăd apocaliptic. Cu timpul, frunzele arse au căzut, pomii au dat muguri noi, apoi frunze noi, dar flori n-au mai fost. Doar salcâmii și teii, arbori care Înfloresc după luna mai, au avut belșug
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Acel amar l-am aruncat. Am rămas numai cu dulcele în gură și în trup, în suflet, în tot ceea ce sunt eu ca femeie. Acel amar despre care ai amintit tu, m-a ajutat să trec Marian Malciu peste tot greul, m-a ajutat să depășesc acele zile de mare cumpănă și să iau cea mai înțeleaptă hotărâre... - A fost greu ori ți-a fost la îndemână...? - Hm! A fost destul de greu. A fost dificil pentru că există principii și mentalități de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
celorlalți, fără să ia locul gândirii și al liberții celorlalți. Provocarea slujirii nu stă în a fi «diferiți» și «separați», în conformitate cu o logică din punct de vedere antropologic «clericală» și «sacrală», ci în a fi persoane solidare, capabile să împărtășească greul vieții, care se atașează, uneori în mod dramatic, de existența tuturor bărbaților și a femeilor. Serviciul la care sunt chemați consacrații nu este acela de a fi modele de viață impecabilă, neprihănită, ci, așa cum ne amintește deseori papa Francisc, de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
preia melancolia? Ce suflet pur, dornic de vis și nefericire, să se-ncumete la o povară ce n-o presimte? Și-ai putea să-ți lepezi otrava sorbindu-ți primăveri într-o tinerețe defunctă? Sau să pătezi ochi nevinovați cu greul întristării? Ce virginitate nu-ncetează în preajma lui? În carnea lucidă amorțește seva și ochi stinși se aprind într-o tomnatică ofrandă, culeasă de palorile unei iubiri. De când Eva a trezit pe Adam din somnul inutilei perfecțiuni, urmașele ei continuă opera
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de toate și de tot! De ce nu s-o-ndura pământul să-și deschidă văgăunile și-nghițindu-mă, să-mi sfarme oasele și să-mi sugă sîngele? Doar numai așa s-ar împlini visul de groază care mă așază sub greul munților și mărilor. Nu sânt un stârv care zărește din fundul lumilor cum se zdrobesc tării și bolți, spre a se rostogoli pe el și a-l turti? Sub ce stea n-am murit, sub ce mare și sub ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
grădinar al agoniei lor. Sânt ființe pe care le trăim atât de intens în noi, încît existența lor exterioară devine superfluă și reântâlnirea lor o penibilă surpriză. A viețui este o indecență din partea celui adorat. El trebuie să ispășească irevocabil greul pe care altul l-a luat, trăindu-l. Așa se explică de ce nu există ratați mai mari decât eroii virtuali și femeile adorate. Căci prin moarte nu devin mai mult cei ce iubesc, ci cei iubiți. Faptul de a fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lungă și nervoasă... Apoi el recăzu obosit de o simțire nemaicunoscută pe spata bancii, își închise ochii și-și lăsă capul pe spate... Luna-l bătea drept în față. Cezara... Ea veni drept înainte, se lăsă pe el cu tot greul ei, se ținu cu amândouă mînile de spata bancei pe care el era culcat și ea-l săruta, cu ochii semiînchiși, de nenumărate ori. El nu simțea nimic... asemenea unui copil somnoros pe care mama îl dezmiardă... era o apatie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mulți bani albi, încît rafturile ei n-ar fi fost pentru nimenea indiferente. Creangă era un bătrân bun și prietinos, vesel și glumeț la petreceri, îngăduitor cu supușii lui și, unde trebuia, își punea și el mâna ca să mai ușureze greul. El nu-nvățase multe-n viața lui, pe vremea aceea nici nu se cerea multe, dar avea o-nțelepciune și o isteție firească care prețuiau mai mult decât pretențiosul semidoctism de azi. Altfel vecinic la moșie, viața-l costa puțin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
footnote Idem, p. 120. footnote>, continuă să existe multe servicii bine plătite chiar și pentru cei cu o pregătire elementară, numeroase activități de tipul serviciilor de rutină, cea de prelucrare a datelor deținând încă o pondere importantă. Cei care duc greul economiei informaționale sunt informaticienii de la birourile din spatele terminalelor computerelor legate de băncile de informații din lumea întreagă. Astfel, revoluția informațională a permis o creștere a productivității, dar a produs și cantități uriașe de informații brute care trebuie prelucrate cam în
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
brav după ce În prealabil: „Rumenind la față, ca o rozișoară...”. Fata din Dafin, ispitită de un străin drumaș, Își dă repede pe față „rumeneala” și, cu chipul purpurat, fuge pe plai. În fine, În balada N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului, domnul tînăr, trecător șt acesta (trecător și expert erotic), vede numaidecît „fața rumeoară” a copilei și Înțelege despre ce e vorba. Făt-Frumos află În palatul de sub stîncă fata ce visase. Cum putea fi altfel dacă nu „rumenă și albuliță
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o culoare de contrast. Este, s-a putut constata cu ușurință, albul, bălaiul. O metamorfoză plăcută se petrece sub ochiul celui ce intră În spațiul inocenței: albul se rumenește, fata dalbă se roșește „plăcut, ușor” (N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului). Rumenirea nu trebuie, așadar, să fie prea puternică. Ca să rămînă În nota inocenței, trebuie să fie ușoară, plăcută, rareori fața se Împurpură („la aceste vorbe, pe frumoasa-i față / purpura-n ivoriu noată, se răsfață / rîură senin”): numai În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care te convinge. - Nu e cine știe ce greu să convingi o femeie. - Tată, dacă l-ai cunoaște n-ai vorbi așa! - În fine, nu vreau să te contrazic, spune mai departe. Ceface Gavrilcea al tău? - Își sacrifică existența pentru alții. Tot greul organizației apasă pe umerii lui, el aleargă, el se expune, ceilalți stau în umbră. Pe urmă, el se poartă astfel ca tinerii de sub conducerea lui să nu sufere nici o consecință, îi ferește de riscuri... - (Cu o imperceptibilă ironie, exprimată printr-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
hărțuite de teama unui pariu pierdut. Nu aspirăm oare cu toții în secret să fim scutiți de darul incomod al deciziei, cu care cel mai adesea nu știm prea bine ce trebuie să facem? Și nu este tocmai copilăria, în care greul hotărârilor se ia peste capetele noastre, vârsta fericirii uitate? De ce să trăim atunci crispați în raza obligației de a ne da un destin? Și de ce să trebuiască să răspundem pentru folosirea unui dar pe care nu l-am așteptat și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
era”. Cumpărătorul Torceștilor a fost, în cele din urmă comisul, pe atunci, Vasile Costache, fiul mai mare al vornicului Gavriliță, care s-ar putea să nu fi fost cu totul străin și dezinteresat de ieșirea hârtiilor împovărătoare ce au adus greul cel mare pe capul locuitorilor din Torcești, determinând pe cei mai mulți dintre ei să-și vândă ocina strămoșească. Revenind la afirmația cu privire la construirea caselor și a bisericii în secolul al XVI-lea și că ele, între timp, au suferit incendieri și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
este datat 5 aprilie 1684, din conținutul său se înțelege că înstrăinarea ocinilor s-a produs către sfârșitul celei de-a treia domnii a lui Duca Vodă, în 1683, când au căzut năpastă pe capul locuitorilor din Torcești hârtiile cu greul cel mare. Duca Vodă era renumit pentru astfel de manopere spre a face față excesivelor sale cheltuieli, căci „nu cheltuia ca un domn, după putința țării, și vrea să cheltuiască ca un craiu [...] ș-au scos hîrtii pe țară, mari
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1774, el a fost redus la 3 (trei), la Umbrărești rămânând același număr, doi. Ei, împreună cu alte categorii de slujbași ai statului sau ai boierilor (scutelnicii), formau categoria rufetarilor, cu mai puține obligații fiscale comparativ cu categoria birnicilor, aceștia ducând greul dărilor și obligațiilor ce erau puse pe seama satului, sau, cum scrie în lucrare, „toată suma caselor” din care, după ce se opera „scăderea rufeturilor”, urma să achite suma totală. Aceasta se repartiza pe fiecare casă = gospodărie, în urma unei operații numită cislă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
noiembrie 1877, Osman Pașa împreună cu armata sa, la Plevna. Ostași proveniți de pe plaiurile noastre n-au fost implicați în Răscoala din 1907, dar mulți în cadrul Diviziei 13 a Corpului I al Armatei I Română (decembrie 1916-iunie 1917) au dus greul. Armata română aflată pe frontul primului război mondial, a fost sprijinită de către populația satelor din întreaga țară - deci și din satele comunei noastre - cu alimente, îmbrăcăminte și importante sume de bani. Locuitorii satelor Plopana, Dragomirești, Oțelești, Gorghești au renunțat la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
două ori, când odată pe lună, când odată la câteva luni, astfel că în timp de un an și jumătate apar numai 23 de numere, în loc de 37 cât trebuiau să apară.” 228 După retragerea lui Tutoveanu de la conducerea „revistei” „tot greul ei l-a dus Emil Gârleanu”, pe atunci, cum spunea Iorga. Un ofițer sfios ca o domnișoară și însuflețit ca un apostol, dar retras din armată și plecat la București, Gârleanu, după cum subliniază G. Ursu: „a încercat să continue acolo
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
că prețurile vor crește serios. E esențial să nu crească prețul pâinii, salariile nu vor putea crește dar vor apărea speculațiile de orice fel, care vor face pe mulți să-și piardă bruma de avere. Leul se va devaloriza.... Oricum, greul de acum începe ! Trebuie, totuși, să sperăm în bine ! (MERIDIANUL, An IX, nr.28 (706), joi, 19 iulie 2007, Editorial) Era și este de anticipat că urmează o criză alimentară în toată lumea ! Dar nu din cauza înmulțirii populației, mai ales în
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
mai simplu decât să luneci pe panta unor frustrări, transformându-ți sentimentul de marginalizare într-o redută a orgoliului plăvan - o atare ispită îl pândește pe orice scriitor din stânga Prutului, mai tânăr sau mai vârstnic. E calea minimei rezistențe în fața greului numit azi printr-o sintagmă ușor uzată integrarea culturală românească; o fundătură ce nu duce nicăieri. Împotriva a ceea ce cred oponenții noștri, suntem tentați mai curând să examinăm problema „specificului” nu ca pe un handicap, ci ca pe o motivație
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
la casa noastră cea de toate zilele. M-a luat la fix de cum m-a văzut: „Ia-n ascultă șefule mâncați-aș meseria matale dă scriitor dă giornale, văd că dăspre toate scrii dar dăspre noi ăștia care am dus greul răspândirii brandului României în lumea asta mare, nu amintești dăloc. Asta dă cari dai dovadă matali acum e rasism mo, și ar trebui să sesizăm comisia păntru naționalități ca să-ți ardă o amendă păste botul matali dă scriitor nepreceput”. Așa
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sine / Vedea, can ziua cea dentâi, / Cum izvorau lumine. În acest „adânc“ originar, Luceafărul redevine spirit pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion faptul că nici în lumea de jos nu există repaos, că moartea e și ea relativă, fiindcă oamenii se nasc
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din dezmoșteniții sorții și e vorba de circa două miliarde, din care jumătate în Africa, dar și 35 de milioane în Statele Unite. Observ o întărire a castelor unu, doi și patru și o slăbire a clasei de mijloc care duce greul. Resursele, averea și puterea sunt tot mai mult concentrate la primele două niveluri, dezechilibrînd puternic sistemul. Ce va ieși de aici? Logic: războaie, revoluții și tot felul de frămîntări sociale. Nu mai avem o plasă de siguranță cum erau statele
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în câteva zile, mai greu a fost cu studiul tehnic, dar... în cele din urmă, am trecut de toate încercările și am primit finanțarea. La instruire, parcă la Predeal, ne-am întâlnit cu supervizorul, cu domnul L.C. Am înțeles că greul de atunci începe. Planurile noastre s-au mai schimbat de câteva ori, a fost greu cu licitațiile, cu regulile, dar supervizorul a fost lângă noi: ba un telefon, ba o vizită, mai greu era cu rapoartele până am învățat că
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
sau simbolic, li se adăuga politica de denigrare: cei ce locuiau la acea vreme În Bărăgan În satele vechi au fost avertizați că au de-a face cu „hoți”, „răufăcători” sau „coreeni”40. De aceea, deși sunt evocate suferințele Îndurate, greul vieții, moartea celor apropiați, accentul povestirii pare a se muta treptat dinspre relatarea acestora spre modalitățile de supraviețuire și apărare. Se sugerează că această supraviețuire nu ar fi fost posibilă dacă deportații nu ar fi fost Înzestrați cu hărnicie, obișnuință
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]