967 matches
-
introducere, întrerupse tăcerea cu care cei din compartiment se obișnuiseră deja. Din felul cum ați discutat despre finul dumneavoastră, am înțeles că vă plac copiii... În momentul acela, Bidaru și-a dat seama că a făcut o gafă, deoarece o grimasă abia perceptibilă de durere apăru ca din senin pe fața ei. Îmi voi cere scuze", gândi el însă nu apucă să pună în practică intenția că auzi. Îmi plac foarte mult copiii și mie și soțului meu. Avem și o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
maturi cu scaun la cap, de multe ori agresat de copiii mai impulsivi de prin împrejurimi ce se adunau în jurul lui și-i strigau în față: "Dop nebunu care dă cu tunu!" "Dop prostu!", el nu se supăra. Cu o grimasă tragică de copil bătrân, râdea naiv și își vedea în continuare de treabă. Cu toate că erau vecini, Bidaru nu știa prea multe și nici nu era interesat de soartă fetei. Ceva mai tânără ca fratele, necăsătorită, cu părul oxigenat, lăsat despletit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
special că se iubesc, vă rog să mă credeți. Și când ne-am căsătorit noi, argumentă Bidaru, unii s-au opus, dar până la urmă dragostea ne-a unit. În timp ce-și ținea pledoaria în favoarea iminentei căsătorii, observă cum o grimasă de neîncredere apăru pe obrajii doamnei Borza care-și schimbaseră culoarea, deveniseră mai livizi, privirea i se întunecase brusc ca după o mare înfrângere, parcă ar fi vrut să le spună: Am avut mare încredere în voi, însă acum m-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
generalul. Sub o platoșă amăgitoare, la Nichita Stănescu, personaj profund scrutător, coabitează râsu' plânsu'; nu însă la un regim de egalitate: "Ah, Râsu' plânsu' / ah, râsu' plânsu' / în ochiul lucrurilor reci". Râsul său, niciodată enorm, e mai degrabă ironie subțire, grimasă, sarcasm, defulare; momente de Melancolie atavică (titlu de confesiune) acoperă fardul. În fapt, melancolia sistematizată din Elegii e de găsit în mai toate poemele, inclusiv în cele erotice, poetul nefiind un amoroso în sens plat, ci un fel de "analist
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vieții. Chiar dacă societatea de hiperconsum a reușit să neutralizeze luptele simbolice care orchestrau actele consumului, ea nu încetează să reproducă noi conflicte între om și lucruri, între om și el însuși, între om și social. Îndărătul luminilor frivolității consumeriste întrezărim grimasele angoaselor nefericirii, ale „asprei dorințe de a dura”, ale luptei pentru viață și supraviețuire. Chiar dacă societățile sunt mai bogate și mai puternice ca oricând, reapar temerile excluderii și ale restricțiilor, obsesiile vârstei, ale sănătății și ale securității: finalmente, umanitatea se
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
verde (2), acritură; acum; agrișe; alterat; amăgitor; amărăciune; animație; așa și așa; atenție; avar; băutură; pungă; castravete murat; castraveți murați; ceai; ciocolată; ciudat; credință; crud; cuvînt; delicios; des; destin; dietă; dragoste; dur; durere; eroare; fermentat; fresh; galben; gît; gogoșar; greață; grimasă; gust rău; gustos; idiot; indispunere; încrețeală; încrezut; însărcinată; înțepat; înțepător; lămîi; limbă; mari; masă; matematică; măsură; membru; merișoare; mure; nasol; necaz; necomestibil; negustos; neplăcere; neprietenos; nesimțire; nostalgie; om; papile gustative; pepene; perfect; pervers; pișcăcios; îmi place; plăcut; plete; puțin; rece
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cireșe (3); destin (3); fruct (3); greață (3); lacrimi (3); nasol (3); necaz (3); negru (3); suflet (3); urît (3); venin (3); vin (3); amărăciune (2); bun (2); cireașă (2); despărțire (2); dezamăgire (2); dureros (2); grefă (2); grețos (2); grimasă (2); gust rău (2); iubire (2); măr (2); medicament (2); medicamente (2); nașpa (2); nenorocire (2); nu (2); piper (2); probleme (2); repulsie (2); sîmbure (2); vomă (2); acid; adevăr; adevărat; adevărul; agocalmin; aiurea; alcool; amar; ceva amar; aparență; ars
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
aiurea; alcool; amar; ceva amar; aparență; ars; aspirină; avocado; bere; bonetă; bucurie; cacao; cătină; ceapă; cenușă; ceva; chef; chipăruș; ciorbă; ciudat; coajă; corcodușe; dezamăgit; dulceață; dușman; familie; fierea; ca fierea; fiori; foc; și foc; fructe; ghimbir; gînd; gogonel; grețos; greutate; grimasa; hrean; iad; iar; iarbă; ierburi; indispunere; insuficient; insuportabil; intens; și iute; îndrăgostiți; îndulcit; îndulcitor; înecăcios; jalnic; Karma; lacrimă; lămîia; lene; limbă; lovitură; mare; margine; melancolic; melancolie; melodie; mic; mică; miere; migdală; migdale; moarte; munte; murături; nenorocit; otravă; oțet; pătrunjel; pelinul
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
va stinge în intelect”, spune el) și omul, “în integritatea lui, va atinge fericirea”. Mai mult, se va și sinucide, ce-i drept, împins finalmente de o promisiune și nu de dorința liberă a atingerii extazului, căruia îi ia locul grimasa grotescă a limitelor omului. În fine, sunt lucruri asupra cărora atrage atenția și Camus care-și numește un subcapitol din Mitul lui Sisif chiar Kirillov. Dar Kirillov nu are nici umorul, nici scepticismul lui Cioran. Un alt caz, acela al
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sine, Cioran lasă impresia că ar vorbi despre neamul său: „O viață de ratat, de târâtură, cu tristeți inutile și istovitoare, cu nostalgii fără obiect și fără direcție; un nimic ce rătăcește pe drumuri, ce se complace cu durerile și grimasele lui... Ah! Dacă aș fi putut să-mi urmez esența!... Dar dacă era o esență coruptă?... Hotărât lucru, mă neg și totul mă neagă. În mine nu mai e nici urmă de mine însumi” (I, 22). Nu vorbise el despre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Carauleanu ș.a.). Cristina Popescu ("24 ore", 15 octombrie 1991) Metafora Agresiunii ("Regulamentul de bloc" de Constantin Popa) Stagiunea Teatrului Național "Vasile Alecsandri" s-a deschis, la 15 octombrie, cu piesa lui Const. Popa "Regulamentul de bloc". În ciuda tuturor opozițiilor, a grimaselor și a teoriilor savante despre repertoriu, deschiderea a fost ceea ce trebuia să fie: un eveniment teatral onorabil, avînd la bază textul literar al unui dramaturg român în afirmare, a cărui valoare nu-i cu nimic mai prejos decît textele suprasolicitate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
muzică, deși mai încearcă, pe alocuri, tehnici stăpânite cândva: "Ești cârpa care spală pe jos / Celălalt ochi nu ți l-au scos/ Astăzi luna n-o să vie/ Ce frumos, la ciori, din pod/ atârnat de bagdadie/ râdea primul idiot!/ Lasă/ grimasă." 7 V. Carianopol trece de la suprarealism la poezia de tradiție. Încă din 1937, întâlnim, în "Cartea pentru domnițe", elemente tradiționaliste ("Printre ai mei", "Răvaș lui Ion", "Rugăciune"). În "Cântece românești" și în "Lirice" (1973), reproduce același univers, în care intuim
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aceea a apărut sărutul la început de relație sexuală: pentru că partenerul trebuie cunoscut pe o cale cât mai eficientă, iar gura este mai sigură decât orice chestionar... Evoluția zâmbetului În prima lună de viață ai făcut probabil din gură o grimasă pe care părinții au luat-o drept zâmbet. Era de fapt ceva ce fața ta știa să facă din naștere, așa cum a spune ma-ma, pa-pa, sau ta-ta nu însemna decât că puteai emite aceste silabe. De aceea, în
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
mai repede ce vrei, că mă grăbesc!“ Toate planurile lui Radu s-au dus naibii într-o secundă. Măcar florile trebuia să i le dea, așa că i-a răspuns la fel de operativ: „ți-am adus niște flori...“ Sorana a făcut o grimasă care a transformat-o dintr-odată într-o persoană foarte diferită de îngerul pe care-l zărise Radu în urmă cu câteva seri: „Mie? Ha, ha, ha!“ Îngrozit, Radu s-a dus acasă, după ce a plasat buchetul de flori într-
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
se distrează, portenul, cănd dansează tango, o face ca să mediteze la soarta să, care în general este grea, sau ca să se gândească la existența omului, argentinianul nu râde și nici nu se distrează, iar dacă râde, o face cu o grimasa grotesca, "care numai râs nu este". Tangoul este un dans dramatic, că tot ce este porteno, în general, spune Sábato, iar, dacă uneori textul sau are umor, acesta are agresivitatea unui "bobârnac argentinian", în timp ce cuvintele sale sunt epigrame ce conțin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acțiune de semn contrar: toga imperială îi apare în zdrențe, halebarda îi ruginește, iar "acasă" nu îl mai așteaptă decât "șobolanul însingurat și suferind", incapabil a mai roade cătușele care-i barează zborul peste "acoperișe/ orașe/ imperii". În ciuda arborării unei grimase cinice, la venirea Pe furiș a domnișoarei Teroare, Arlechinul "palid și gol" se pierde, învăluindu-se în umbra unei seri cumane, reci și oculte (" Se lasă umbra cu masca ei de fier/ peste masca mea de ceară/ cu întunericul peste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Augustin Doinaș a citit un text de principii, redactat în termeni sobri și severi, fără niciun punct de contact cu tonul și limbajul discursurillor oficiale. Ascultându-l, pe N. Ceaușescu îl apucase parcă o bruscă și chinuitoare durere de dinți. Grimasa îl trăda. N. Ceaușescu se simțea sfidat, disprețuit, călcat în picioare de intelectualismul biciuitor al intervenției lui Doinaș, probabil nici nu înțelegea toate cuvintele, erau multe neologisme, multe abstracțiuni, idei și nu ideologie formulată propagandistic, o sintaxă violent contranstantă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în cursul cărora sunt capturate și detalii cu miez, vocabule cu semnificativă frecvență, pe ici, pe colo și semnele de punctuație fiind valorificate pentru "elocvența" lor. O disponibilitate specială a percepției o îmboldește pe hermeneută să intuiască interesantă, neobișnuită abordare! "grimasa" unui autor în faptul creației sau să găsească intonația cea mai potrivită pentru un pasaj sau altul, de proză (la Urmuz, de pildă, " Substratul textului impune lecturii tonul ironic ce conduce la sensul contrar") și (cazul lui Geo Dumitrescu) de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fel stau lucrurile și în cazul categoriei comicului; caracterul personal și aparent aleatoriu al situațiilor umoristice nu poate fi subliniat îndeajuns.) Mai concret, o nuvelă sau un roman care-l îngrozește pe un lector oarecare îi poate provoca cel mult grimase indulgente altuia. (Mai ales teroarea supranaturală, obsesia multor autori mai vechi sau mai noi, este pasibilă de astfel de capcane ale receptării.) În acest context, opinia mea nu este singulară. În Cuvântul înainte la monumentala sa lucrare enciclopedică a horror
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rămâne perfect cadrabil cu sensibilitatea simbolistă la stadiul unei sugestii îndepărtate. Diferența este între un decadentism în formula sa radicală, a unei sexualități care transcende nudul ca expresie estetică, pentru a oferi un corp devenit obiect erotic prin accesorii și grimasă venerică și simbolismul epurat de reziduurile sulfuroase ale impulsurilor fornicatorii. Merită menționată separat de acest ciclu și bustul Floricăi Condrus (1902), influențat de Renașterea italiană, dar atașat secession-ului prin intermediul frizei decorative, care ornează partea superioară a decolteului rochiei, reprezentând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
desen este recuperabil nu numai mitologic, ci și ca atmosferă, o atmosferă pe care sensibilitatea simbolistă o conferă acestor lucrări în care imaginația artistului s-a transformat într-o obsesie. În acest desen, himerele au chipuri de femeie litificate în grimasă, părul flamboiant accentuând o marcă temperamentală, proprie condiției artistului. Există aici o apropiere de reprezentările tradiționale ale sfinxilor decadenți cu priviri meduzante, unde feminitatea este subliniată prin contrast cu monstruosul. Această formă de reprezentare încă antropomorfă realizează trecerea spre reprezentările
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lor sunt frânte, crispate, încercând să apuce la întâmplare, corpurile marcate de anorexie lasă să se vadă proeminențele osoase, de unde și impresia de cadavru ambulant pe care o lasă aceste divinități maligne. La aceasta se adaugă expresia chipului desfigurat de grimasă, litificat într-o mască sumbră de corozivitate anxioasă. Mișcărilor iregulare ale membrelor le corespunde în clasificarea lui Charcot faza de debut a crizei, a marilor mișcări tonice, însoțite de ochii dați peste cap, care lasă să se vadă albul scleroticei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a locurilor de perdiție ca substitute ale infernului reprezintă, în același timp, un plasament modern al mondenității a cărei savoare se întreține din aerul de damnare luxoasă. În Carnavalul 605, S. Maur înfățișează o lume demonic-ensoriană a măștilor, diferența dintre grimasă și mască se estompează, totul se întâmplă la o petrecere orgiastică, de salon, cu bărbați în frac și femei îmbrăcate conform ultimei mode de la Paris. Câteva măști detașate au căpătat o stranie autonomie și răspund prin grimase măștilor atașate pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
măștilor, diferența dintre grimasă și mască se estompează, totul se întâmplă la o petrecere orgiastică, de salon, cu bărbați în frac și femei îmbrăcate conform ultimei mode de la Paris. Câteva măști detașate au căpătat o stranie autonomie și răspund prin grimase măștilor atașate pe chip. Carnavalul sugerează infernul monden al convențiilor și ipocriziei, ca o reprezentație cu măști care s-au subtituit chipurilor adevărate, fără ca din acest spectacol să fie complet extrasă nota de frivolitate. Tot în Adevărul literar și artistic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și îți subliniază textul. Sau foarte multe cadre generale; păi dacă arăți de departe un preot care îți vorbește, un om mic, negru, într-un hău, nu îl minimalizezi? Sau dacă abundă imagini de detaliu în care îi arăți exagerat grimasele și imperfecțiunile, nu distragi atenția telespectatorului? Acestea sunt elemente de care un redactor care mânuiește discursul religios în televiziune trebuie să țină seama. De asemenea textul este extrem de important. Avem și acum colegi care scriu și citesc asemenea celor din
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]