2,606 matches
-
și derizoriul nu au limită în desfășurare. Pentru că renunță la scena cu groparii, Ostermeier o amplaseză, simbolic, aici, la început, desprinsă ca dintr-un film mut. O fotografie-cadru pentru tot spectacolul. Șirul de prostii și de gag-uri ale groparului, grotescul și hilarul cresc ca un boul de neige. Sub ochii Reginei „îndurerate". Imagine antologică. Cu o tăietură brutală, se schimbă situația și atmosfera. Sîntem la nuntă! Pe o structură metalică ce încadrează „cimitirul" ca un arc de triumf, se deplaseză
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
de activiști culturali întruchipează șansa reanimării tragicului, de salvare prin forța poeziei și a regăsirii sentimentelor. Matei Vișniec propune, de fapt, o neo-soteriologie. Ea nu mai verifică salvarea prin artă din cupole totalitare. Ci democratice. O nuanță cu atât mai grotescă. Dezordinea preventivă vorbește despre necesitatea ontologizării lumii, căci, în oglindă, utopia comunismului și capitalismul mediatic nu oferă soluții, ci tipuri de infern. O carte despre orbire și reverențele escatologice ale libertății. Carteasumă a lui Matei Vișniec.
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
pentru Titus Andronicus. Am stat ore bune. Am ascultat povestea lui Purcărete despre povestea lui Shakespeare, despre fiecare personaj, despre cum relațiile lor trebuie sau nu dezvăluite pînă la capăt, despre miile de feluri de violență și de cinism, de grotesc și abominabil. Stăteam toți cu gurile căscate. Cuvintele se dilatau, ritmul, gestul, corpul. Sau, dimpotrivă, se comprimau. Intrau la apă, păreau gnomul cu toba de tinichea ascuns pe sub fustele întîmplărilor. De cîte ori cum mă înghite gura imensă și hulpavă
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
clasicismului european cu arta orientala, la sfârșitul secolului XIX, si cu arta Africii negre, la începutul secolului XX. G. Călinescu observa într-un eseu publicat doi ani după conferința lui Eliot că arta asiatică este baroca, privilegiind diformul, excesivul și grotescul. Descoperirea Orientului e anticipată cu puțin de estetică uratului, teoretizata de Baudelaire și practicată de Daumier. Clasicismul mai fusese „atacat” și înainte, dar rezistase. A existat, se știe, si un baroc european, ca urmare a Contra Reformei. David și Goya
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
mă duc în urmă, spre prima copilărie, ce găsesc sunt, la toate vârstele, numai neputințe și ratări. Dezastrul meu e îmbrăcat într-o manta cu două fețe. Ce se vede de afară este un fel de demnitate găunoasă. Dinăuntru, ceva grotesc. În zilele bune, burlesc. Totuși, oricât aș fi de aspru nu pot să nu-mi recunosc un merit în refuzul de a mă preface că nu văd. În acest sens, sunt un revelator al conștiinței noastre încărcate, conștiință pe care
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4715_a_6040]
-
de ani și s-a născut într-o familie de evrei sefarzi din Israel. A fost profesor de literatură comparată la Universitatea din Haifa și a scris piese de teatru, eseuri, povestiri și romane. După debutul în specia fantastică și grotescă din anii șaizeci, în parcursul său auctorial a avut loc o cotitură radicală: fantezia a cedat locul unei realități reprezentate astfel încât să degaje mesaje, idealuri. Investigația psihologică a devenit predominantă; limbajul s-a îmbogățit pe măsura amplei game de aspecte
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
a lui Apostol Bologa spre dezideratul unui altfel de apostolat, umanist, patriotic în Pădurea spânzuraților, prezența absurdului și a formelor fără fond, a mistificării precum și a unei dezangajări totale în Reconstituirea, construirea unei lumi caragialești ca univers amoral sub semnul grotescului absurdist al lui „simț enorm și văd monstruos” ca expresie a cotidianului comunist configurează un rapel interpretativ care schimbă complet perspectiva asupra filmelor cardinale ale cinematografiei acestei perioade. Cristian Tudor Popescu vehiculează și o nouă serie de concepte, propunerile sale
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
dorința de a evada, de a reveni la esența oricărei arte: libertatea. Încă un element care probează finețea analistului, propaganda nu este tratată în bloc, avem, mai degrabă, o fenomenologie a propagandei care include actul receptării. Ingineriile uneori sofisticate, alteori grotesc și insalubru de simple ale propagandei reclamă un ochi versat și un mind game pe care atât actorii politici, cât și cineaștii sau spectatorii învață să-l joace și pe care Cristian Tudor Popescu îl deconstruiește abil. În spațiul propagandei
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
lui și o privi în tăcere. - Trebuie să plece imediat. Chiar acum, spusese Delia pe ton ferm, fără să-și piardă calmul, în timp ce-și examina fratele, țintuit în fața ei. Cu o privire rece și disprețuitoare, îi contempla înfățișarea grotescă și abătută, mai gras și mai monumental ca niciodată, în pijamaua lui lăbărțată. O privi perplex, ca și cum n-ar fi înțeles sensul cuvintelor. Apoi își ținu câteva clipe respirația, își puse mâinile în șold, deschise gura fără să spună nimic
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
începând cu Spiderman ține de necesitatea ca eroul să poarte o mască, și nu doar cel pozitiv. Chiar și cu chipul mutilat, eroul negativ simte nevoia să mai adauge o tușă, să mai tragă o linie care să amplifice până la grotesc și terifiant chipul său. Bane (Tom Hardy), negativul din cel de-al treilea film al francizei Batman, poartă și el o mască. Bruce Wayne (Christian Bale), excentricul miliardar care intră în pielea eroului, vine cu o explicație interesantă: masca nu
Gothamdämmerung by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4424_a_5749]
-
care-i acuză că au ros pana șefului Arhivei, șoarecii pornesc spre Iași cu gând de răzbunare. Și nu e glumă: „Pe patul lui de odihnă Sion zăcea sângerat/ Ca un cașcaval de Parma pe jumătate mâncat.” Imaginea e și grotescă, e și cumplită, și comică, mărturisind exact volatilitatea de dispoziție din acest volum. Care se poate citi, la 150 de ani de la tipărirea lui, încă și azi cu încântare.
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
orizontală nu în deosebirile ei de cea a oamenilor sănătoși, ci mai degrabă prin asemănările lor penibile. Bolnavii vorbesc, iubesc, fac planuri, se roagă, la fel ca oamenii «normali», însă gesturile lor le parodiază pe ale celorlalți într-un mod grotesc ș...ț Revelația bolii e că lumea e în mare măsură rezultatul unui set de convenții umane care funcționează solidar, mascându-și astfel caracterul «construit» și participând la o impostură”. Înțeleasă astfel, boala devine un topos în întregime blecherian, cu
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
evenimentelor în interior se dilată ca și fiecare acțiune redimensionată până la abnorm, iar absența de o zi a Profesorului proiectează în delir total experimentul, cu gardienii transformați în torționari și deținuții într-un fel de plastilină umană, un spectacol deopotrivă grotesc și atroce. Ca și experimentul real, au fost necesare doar șase zile ca totul să degenereze, iar un conștiincios funcționar, un cetățean exemplar după toate rigorile societății actuale să devină un adevărat șef de lagăr, fanatizat, criminal, sadic, cu o
6 zile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4654_a_5979]
-
satul vecin aduce fiica puberă la acest adolescent întârziat mintal și, în special, opoziția comunității la schimbarea preotului. Nu întâmplător o cortină invizibilă cade, în finalul cărții, peste vocile media ce anunță evenimentele din 1989. Lumea ca teatru se sfârșește grotesc pentru a o lua de la capăt. O lume în derivă înregistrată de un semi-retardat agonizează, aparent fără sentimentul tragicului; însă, prin ochelarii acestui narator, istoria nu are cum să pătrundă dincolo de o anumită senzorialitate obsesivă. Lumea e degenerată și ieșită
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
Corina Crețu. „Ceea ce face acum PDL la Parlamentul European este un act ostil nu USL, ci interesului național. Sunt decepționată și dezgustată de scrisorile colegilor mei de Parlament, Cristian Preda și Theodor Stolojan. Modul în care prezintă realitățile românești este grotesc. Nu au fost indignați de abuzurile în serie ale colegilor lor din PDL, care au afectat milioane de români. Nu au sancționat mizeriile Robertei Anastase. Au tăcut în fața faptelor de corupție ale colegilor lor de partid. Acum, însă, atacă din
USL: Stolojan şi Preda atacă interesul naţional în PE () [Corola-journal/Journalistic/43783_a_45108]
-
Publicarea în tabloidul francez Closer a unor fotografii în care ducesa de Cambridge apare topless reprezintă "o atingere adusă vieții private" a cuplului William-Catherine, "grotescă" și "total nejustificată", au declarat, vineri, reprezentanții Casei Regale britanice. Prințul William și soția lui Catherine "sunt profund îndurerați după ce au aflat că o revistă franceză și un fotograf au adus o astfel de atingere vieții lor private, într-o
Casa Regală britanică consideră grotescă publicarea fotografiilor toples ale ducesei Kate () [Corola-journal/Journalistic/57584_a_58909]
-
au declarat, vineri, reprezentanții Casei Regale britanice. Prințul William și soția lui Catherine "sunt profund îndurerați după ce au aflat că o revistă franceză și un fotograf au adus o astfel de atingere vieții lor private, într-o manieră atât de grotescă și total nejustificată", a spus un purtător de cuvânt de la Palatul St-James. Tabloidul francez Closer a publicat pe cinci pagini, în ediția lui de vineri, 15 fotografii realizate în timp ce cuplul princiar britanic se bronza pe o terasă, în timpul unei vacanțe
Casa Regală britanică consideră grotescă publicarea fotografiilor toples ale ducesei Kate () [Corola-journal/Journalistic/57584_a_58909]
-
Budai-Deleanu traduce scepticismul său adînc imprimat în barocul burlesc pe care-l montează. Tipologic, scriitorul nu consună cu timpul auroral în care lua naștere creația noastră literară, ci mai curînd cu actualul modernism tîrziu, numit postmodernism. Mizînd pe o potențare grotescă a lucrurilor, id est pe un șir de devalorizări, Budai-Deleanu apelează la un mecanism poetic complex, la cvasitotalitatea rețetelor poeticii convocate la un mod al simultaneității. Dacă postmodernismul e un gen de clasicism al modernismului, clasicismul tardiv al lui Budai-Deleanu
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
Puiu) și Allan Bloom, modelul lui Abe Ravelstein. Amintesc acum paradoxala oglindire a acestei relații în Ravelstein, numai pentru că, între timp, s-a adăugat și o răbufnire ranchiunoasă a reflexului de a cenzura, acțiune gravă, mutilantă, în trecutul comunist, dar grotescă și descalificantă în 2008. Foarte pe scurt: au fost foarte buni prieteni, aveau concepții asemănătoare; îndemnat de Bellow, Bloom, până atunci un profesor obscur, a scris și publicat în 1987 Închiderea minții americane, studiu devenit instantaneu vade mecum-ul adversarilor contraculturii
Prietenul sinucigașilor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5776_a_7101]
-
lor. Eu i-am spus: «Hristos a înviat!» El s-a uitat la mine, s-a uitat la gardienii din spate, apoi s-a întors și mi-a răspuns: «Adevărat a înviat!»” (p. 101) Scena are o raritate de antologie grotescă: într-un grup de desfigurați un lepros aruncă o lumină și desfigurații se înviorează. În fine, de la Calciu ne-a rămas o mărturisire stupefiantă: uneori i se făcea dor de închisoare, dar un dor viu și mistuitor, ca după o
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
beneficiază de energii impresionante în acest sens, numai că bănuiala în ce privește intranscendenț a poeziei, căci „organele-s sfărâmate”, iar maestrul lucid până la coroziune determină o apreciabilă tornadă de valuri ale amorului, în care până și spiritul ludic primește o coloratură grotescă. Evident că Ion Mureșan e unul din cei mai serioși poeți contemporani, între puținii care (alături de A.E. Baconsky, din Corabia lui Sebastian), Dinu Flămând, Vasile Vlad, gândesc poezia cu teribil angajament existențial. Până una alta, nereușind să exprime „acel
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
sau palmo di naso, în germană die lange Nase, în engleză thumbing the nose etc. În Desmond Morris, Bodytalk (A world guide to gestures), 1994, se arată că originea gestului este obscură (a fost interpretat ca salut deformat, ca nas grotesc, ca având aluzii sexuale etc.), dar sensul batjocoritor e general și stabil. Gestul (care poate fi amplificat prin repetare cu ambele mâini, una în prelungirea celeilalte) e atestat în literatura universală într-un celebru pasaj din Rabelais, descriind înfruntarea dintre
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
chiar totul , de a face să apară, totuși, cărți bune, chiar mari cărți, neverosimile, s-ar spune, în era atâtor opreliști și ingerințe. Epoca a fost complicată, plină de contradicții, zguduită de șocuri, dramatică dar și, pe de altă parte, grotescă, hilară. Astfel ne și apare din ceea ce ne spune despre ea Mircea Iorgulescu, din imaginile pe care le reînsuflețește. Nu-i împărtășesc toate ipotezele, toate punctele de vedere. Mă despart de pildă de el atunci când vede prea simetric taberele de
Atunci și Acum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5812_a_7137]
-
de secole de coloniștii europeni a căror urmașă este. Conștientizând că în curând va muri, naratoarea încearcă să-i facă pe cei doi mari dușmani, Omul Alb și Omul negru, Stăpânul și Sclavul, să înțeleagă că poartă un război absurd, grotesc și inutil. Doar că nimeni, nici de o parte, nici de alta, nu pare s-o înțeleagă. Albii o consideră naivă, negrii doar o altă reprezentantă a rasei cuceritoare care trebuie privită dacă nu cu ură, cel puțin cu suspiciune
„Cronica unor vremuri neospitaliere“ by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5627_a_6952]
-
Nu poți trece în filmul lui Ozon peste aluziile de o fină ironie la lumea politică, iar Suzanne se distinge matriarhal ca o caricatură a lui Ségolène Royale, candidata stângii la ultima confruntare electorală, așa cum acest irascibil Robert Pujol provincializează grotesc un personaj precum Nicolas Sarkozy, mai ales când declară că pentru a câștiga mai mult trebuie să muncești mai mult, unul dintre sloganurile președintelui francez în campania sa electorală. Dar aceste pișcături satirice sunt mai puțin importante prin referentul pe
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]