1,078 matches
-
cu corectitudinea politică și alte utopii contemporane, relațiile umane, ca și reperele esențiale ale oricărei societăți funcționale. Satira e atît de îngroșată, caricatura atît de evidentă, încît niciun cititor avizat nu poate fi dus în eroare ; amărăciunea se ițește pe după grotescul adoptat de acest romancier, care ajunge să creeze dubluri ale sale, pentru a exprima lucruri inexprimabile altfel, din cauza cenzurii discrete, dar prezente și subtil perverse a cotidianului nostru. De la eroul de roman la entorsele aduse pactului autobio grafic al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
voioșie" nietzscheană, completată totuși de un sentiment acut de melancolie ("melancolia este calitatea inerentă a modului de dispariție a sensului [...]. Toți suntem melancolici." 437). De asemenea, așa cum carnavalul face apel la o gamă largă de strategii și procedee ca parodia, grotescul, râsul, la fel și "carnavalul postmodern" se recunoaște în scene ale persiflării, distrugerii și nimicirii bunurilor culturale moderne îndelung venerate, care ar încorpora spiritul vechii ordini culturale. Scenele care trebuiau să provoace râsul general al publicului în carnavalul tradițional pot
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care consideră că elementul care-i produce spaimă unui individ "îl face pe altul doar să cască" (1986: 415). În fine, Dorothy Sayers, în rândurile introductive la culegerea The Omnibus of Crime, citată, din nou, de enciclopedia sus-menționată, opune teribilul grotescului, scriind că "[î]n nimic altceva nu este fantezia individuală atât de variată și de capricioasă precum în percepția oribilului. Pentru o persoană, o povestire este terifiantă dincolo de orice închipuire, pentru alta, aceasta este doar grotescă" (1986: 443). Exegetul fenomenului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pagini netăiate, oferind fiori de mucava oricărui doritor de senzații tari. Literatura de groază se desparte radical de literatura terorii, ultima continuând să supraviețuiască în proza canonică, cealaltă devenind deliciul absolut al maselor de adolescenți grăbiți să regăsească atmosfera de grotesc degajată de poveștile copilăriei. Odată încheiată prezentarea evoluției prozei de teroare în literatura universală, voi urmări, într-un ultim subcapitol al primei părți, interesanta dezvoltare a prozei de teroare în literatura română, ca etapă necesară a exegezei întreprinse in extenso
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
văd constrâns să exclud din excursul meu Hanul roșu, care îmi apare drept lipsită de valoare literară din cauză că trama și stilul sunt împrumutate fără jenă din În vreme de război și, mai pregnant încă, din O făclie de Paște. Oricum, grotescul întâmplărilor narate (o decapitare maniacală a unei fete nevinovate, urmate de vopsirea întregului han al părintelui său în sângele victimei) m-ar determina să-l situez pe Beneș, cel puțin în acest caz, pe linia pur horror a scenariilor senzaționaliste
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în interiorul unei asemenea scriituri convolute, să descopere două dintre cele mai puternic aglutinate scenarii de teroare din literatura autohtonă? Cu puțină imaginație, am putea afirma că două alte nuvele, Copca-Rădvanului și În pădurea Cotoșmanei, evidențiază elemente tipice straniului și chiar grotescului narativ, însă, în cazul acestora, conflictul se rezolvă mult prea rapid, intriga fiind, astfel, deposedată de o progresie a suspansului, ingredient sine qua non în închegarea terifiantului diegetic. Prima dintre acestea, nuvela La Vulturi! (1912), a intrat, din rațiuni estetice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
simbolică la Edvard Munch în Friza vieții sau transcrierea angoasei în măștile sociale purtate în cadrul realist al aspectului monden al Christianei în Aleea Karl Johan seara. Cu angoasa se strecoară în pictura lui Munch și sensibilitatea decadentă și interesul pentru grotescul terifiant al măștilor, carnavalizate în pictura lui Ensor. Munch procedează într-o serie de picturi afine Strigătului la o preschimbare a chipului în mască ca expresie a angoasei, printr-o fluidizare, printr-o dizolvare care conferă acestor chipuri un aspect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Tema dansurilor menadelor va fi reluată în grafica pictorului, asociată uneori temelor macabre pe măsură ce simbolismul său se va colora sumbru, decadent. De altfel, există și aici o tensiune a contrastelor prin alăturarea corpurilor atrăgătoare ale celor două menade cu cel grotesc, al lui Silen. Mirea fusese la Paris, la Școala Națională de Arte Frumoase, elevul lui H. Lehmann, la rândul său elev al lui Ingres. Printre colegii săi, atras de arta lui Caroul Duran, se află și unul dintre puținii pictori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din literatura și arta decadentă aceea a "capului tăiat" (le chef coupé), imagine pe care Jean de Palacio (în Figures et formes de la décadence) o asociază "unuia dintre marile arhetipuri fabuloase care ordonează imaginarul"545. În contextul categoriei estetice a grotescului reformulat în termenii Mișcării estetice engleze, ai graficii lui Aubrey Beardsley și ai relației dintre literatură și artele plastice, avem o excelentă analiză a Salomeei în cartea Ewei Kuryluk, Salome and Judas in the Cave of Sex. The Grotesque: Origins
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
greu de încadrat astăzi. Schimbarea e una de perspectivă: de la tragicomedie, la farsă tragică. Romanul prezintă un antierou cu liniile caricaturale ale portretului său adeseori îngroșate ca în scena de tip caragialesc a serenadei și a declarației de amor, atingând grotescul de-a lungul peripețiilor sale donquijotești. De ce a ales Slavici un astfel de început? Credem că textul e răspunsul sintetic la multiplele presiuni exercitate asupra lui de noua sa viață după întoarcerea acasă de la studiile din străinătate. Tânărul scriitor înțelege
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mai puțin gravă decât dubla crimă care i-a fost imputată. Lui Ghiță îi lipsesc și inocența și lupta pentru restaurarea echilibrului pierdut, de aceea el nu stârnește mila, ci mai curând groaza, care nu ține de tragic, ci de grotesc. Aceeași trăire, multiplicată de nevolnicie, trezește cititorului, Iorgovan cel învrăjbit cu sine însuși, căruia firea și dorințele i se schimbau pe ceas, pe minut, care n-ar fi voit, și n-avea în sine destulă virtute ca să voiască. Pe o
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
artistică. Această inițiere oferă fiecărui elev elementele de bază cu ajutorul cărora se va putea înțelege o operă plastică, va dispune de înțelegerea de a distinge o operă autentică de un kitsch, va ști să lupte împotriva urâtului, disgrațiosului și a grotescului. Folosirea tehnicilor de lucru nu trebuie să fie un scop în sine, întrucât acestea blochează procesul de cultivare a creativității elevilro. Trebuie evitată tehnicizarea expresiilor prin impregnarea lor cu rețete și soluții date de-a gata. Prin învățarea tehnicilor de
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
în imaginar: Multe călătorii au un dublu al lor, un pandant în imaginar. Infidelitatea, voită sau nu, a unor descripții, fluxul asociativ, țîșnind în extravagant și neverosimil, născocirea impertinentă (pe o claviatură mergând de la plastic la jucăuș, de la sublim la grotesc) imprimă textului o mobilitate ce deplasează mereu, uneori derutant, linia de hotar. O dezmărginire pregătind fiesta imaginarului. Imaginarul, ca bucurie pură a evaziunii în nețărmurit" (idem, pp. 12-13). 16 E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 136. 17 Apud
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
hazlii și de iscusită născocire“. Florența a perseverat, până a nu mai avea egal, în „organizarea unor asemenea serbări și spectacole“. Sărbători și spectacole poate himerice și eterogene. Caricatură, frenezie... — Caraghioase sperietori medievale ? Mai curând o provocare. Parodia cadavrului dogmei. Grotesc popular, măștile, bucuria reîncarnării, „negarea iden tității și conformității tâmpe cu tine însuți“. Metamorfoză, persiflare... În centrul atâtor scene aparent mitologice același copac uscat, antropomorfizat... Lupta centaurilor cu lapiții, Triumful lui Silen... crengi și scorburi, guri ilare, ochi morți, „fosforescente
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o priveau cu furie. Dădea din mâini, agitat. Trupul convulsionat intrase într-o criză frenetică. Strănuta, da, începuse din nou să strănute iepurașul ! Cine știe ce rudă uitată, care nu apăruse decât o singură dată, revenea brusc și tulbure în memoria deținutei ? Grotescul scenei nu mai putea fi ameliorat. Strănuta continuu, prelung. Iritarea și slăbiciunea întregii ființe sensibilizaseră parcă, dintr-odată, toate membranele care vibrau, rănite. Plăcerea strănutului ! Parcă i-ar curăți și i-ar regenera toate mucoasele. Icnea, purificat. Întinerit, golit. Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grea, legănându-se, în falduri. Oase albe, de mort, ale pieptului, brațelor și picioarelor, în lumina făcliilor ridicate de cavaleri slujitori, și ei, ai Morții. Șirurile de călăreți purtau măști, semănând, și ele, cu niște cranii. Cor popular care râde, grotescul care „leagă inseparabil moartea de înnoire“, eliberând gândirea, imaginația, prea multă vreme siluite de o seriozitate impusă, fariseică și tâmpă. Renașterea, precedată și pregătită printr-o „carnavalizare a conștiinței“ ? Morții se așezau pe marginea mormintelor din care ieșiseră pentru a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
minimul obținut de la ceape, ei înfruntă vânturi, ploi, viscole fabuloase, moartea prin înghețare, pentru a descoperi la capătul suferințelor o lume miraculoasă inventată de autor și care face deliciul lecturii. Ceea ce dă savoare cărții este tocmai imprevizibilul din fraza următoare, grotescul, fantasticul, absurdul și sugestibilitatea din cuvânt. Autorul părăsește voit firul narațiunii, ce se lasă rupt, pentru a face loc unei fantezii debordante, ce se prelungește uneori până la incredibil. Eroii principali, excelent creionați, chiar cu tușe îngroșate, creează un spectacol permanent
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
puși în situații deosebite, fie pe marginea șanțurilor, fie pe băncile de sub teii din poarta școlii, loc de întâlnire a boțoaienilor. Ariton știe să tempereze fiecare secvență a romanului, să o literaturizeze și să-i dea culoarea aceea specifică de grotesc țărănesc, amestecat cu o inventivitate lexicală spumoasă. Când îți propui să faci o frescă a satului românesc din preajma Vasluiului, scos din trecutul lui psihologic, cultural și silit să se adapteze la un nou model de gândire și de viață, sigur
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
cea a scriitorilor.. Scrisoarea către tovarașul Hemingwai, rezuma întrun stil aberant întreaga tragedie a răsturnărilor de clasă socială, printr-o pledoarie ridiculă, voit neliterară, și cu atât mai literară și mai strălucită, cum numai o pană ascuțită și muiată în grotesc, ca cea a lui Nicolae Ariton, o poate imagina. Ca o umbră însoțește viața satului figura unui personaj poznaș, și mă duc cu gândul la bufonul din tragediile lui Shachespeare, care ignoră și respinge realul, se constituie în depozit de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
Stănescu este unul dintre ei), există și genii, dar atunci când golim complet de conținut opera lor concretă, plină de o substanță prin forța lucrurilor diversă, contradictorie și imperfectă, ca să păstrăm numai masca mortuară a genialității, nu facem decât să aducem grotescul și penibilul asupra ei, ca în orice cult al personalității. Această situație, clasicizarea nemiloasă a valorilor, refuzul de a le vedea greșelile și scăderile, privește și mai vechile cazuri Călinescu, Sadoveanu sau Arghezi. Adevărul în legătură cu viața, opiniile și opțiunile lor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acest tablou mirific tragedia refugiaților în masă? Refugiați din paradis? Cum a ajuns acest ținut protoistorie un post-istoric infern? Mecanismul e dezamăgitor de simplu, și, cel puțin în vechea Europă, a funcționat cu o precizie țeapănă și caricaturală, imitând în grotesc măreția mitică. Desigur, vine vremea când fătul e expulzat din uter, când primii oameni sânt izgoniți din paradis. Pentru neamurile din Balcani coborârea în istorie a fost provocată de brusca, imatura, catastrofala conștiință a diferenței, în Evul Mediu, care pentru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a străzii și mi se pare, de exemplu, că formații ca "B.U.G. Mafia" sau "R.A.C.L.A." - și mult mai puțin secondanții lor - au reinjectat viață în venele obosite ale muzicii noastre. încep să cred însă că la grotescul distanței dintre școală și gașcă își aduc contribuția nu doar școala românească de azi (o utopie învechită combinată cu un sistem penitenciar), dar, până la urmă, și gașca (de cele mai multe ori o sectă primitivă și îndobitocitoare). Iar când zeci de găști
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
recuzita procedurală a discursului polemic. Pamfletul, în schimb, ignoră perceptele etice în raportul pamfletar-victimă, inutile, de altfel, atâta vreme cât scopul pamfletului, socialmente vorbind, este de a eradica răul, prin demascare, discreditare, desființare etc., folosindu-se de forța intrinsecă a cuvintelor, de grotescul asocierilor, de discrepanța dintre reprezenarea reală și cea caricaturală. În acest caz, publicul este mai degrabă persuadat, adică atras în jocul dezambiguizării mesajului metaforizat și sedus prin mijloace emoționale. Inițial, funcția socială a pamfletului a prevalat asupra celei estetice, apoi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
suprimă statutul de interlocutor, devenind un El abstract, fără identitate precisă, un personaj imaginar al cărui statut real nu mai importă. De aceea numele său este substituit printr-o perifrază ironică (antonomază), deformat sau ignorat (prin anonimizare), aspectul fizic recreionat grotesc, iar cel caracterial hiperbolizat în termeni peiorativi, desigur. În concluzie, falia care desparte discursul polemic de cel pamfletar pare a fi măsurabilă în termeni ce țin de tonalitate, expresie și ponderea ficțiunii. Totuși, o întrebare se impune: 2.5. Când
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
semnul indubitabil că e viu, că nu e un "capitol de istorie literară" clasat în formule definitive, oricât de pertinente și exacte ar fi ele". În efortul său, autorul mizează pe spectacularul aceluiași univers în alcătuirea căruia intră: "menajeria fabuloasă", grotescul portretistic, alegoria ca spațiu al libertății absolute de a recrea realitatea. În concluzie, interpretările care au ca obiect pamfletul arghezian fie ating, asimptotic, dimensiunea polemică, personalizând-o printr-o logică proprie care exprimă, în esență, genealogia critică a spiritului estetic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]