799 matches
-
petele de sânge și clipind des din ochi din cauza unui tic nervos, pe care nu și-l putea stăpâni. Curios din fire cum era, Lazăr Popescu se luase după niște urme prin zăpadă și descoperise undeva, mai departe, într-un hățiș de crengi uscate, o cataramă de centură soldățească și niște nasturi metalici de uniformă, cu stema țării sovietice imprimată pe ei, ceea ce risipea dubiile în privința identității celor ce-și aflaseră sfârșitul acolo. Dar altceva, în afară de aceste mărunțișuri, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se Înfioră. Era aproape cuvînt cu cuvînt ce spusese Gildas, cu o seară În urmă. O să-și blesteme zilele toată viața că nu-l ascultase. Înainte să se Îndepărteze, Ryan Îi aduse la cunoștință că zărise o brățară agățată În hățișurile de la jumătatea drumului Între far și tumulus. În caz că putea fi ceva important, el nu se atinsese de obiect, dar Îi putea arăta locul. Îl urmă, nu fără a mai arunca o ultimă privire pietrei care continua să picure sînge. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
durerea mai putea aștepta -, amintindu-și un amănunt. Panica lui Nicolas cînd aflase de moartea lui Gildas. Identică panicii pe care o vădise În noaptea precedentă, cînd se Întorsese tîrziu la hotel. Se gîndi la brățara Audei Pérec, descoperită În hățișul landei de Ryan. Aude, o fată de cincisprezece ani. Amorezată de nepotul ei, ca mai toate fetele de pe insulă. TÎnăra polițistă avea o pistă de urmărit. 4 Gwenaëlle Le Bihan sosise cu foarte mare Întîrziere la primărie și fusese cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
profite? Doar ca să-l vadă pe el cu laurii pe cap? Sănătatea Înainte de toate! Dacă ești sănătos, treci peste orice. Și peste sănătate, vorba tutungiului. Răsufla ușurat abia când auzea duduitul ca de moară al Skodei. Părăsea orașul precum animalul hățișul protector. Speriat și nesigur, la Început, gata să se retragă sau să se ascundă la cel mai mic zgomot, doar precaut, puțin mai târziu, pentru a sfârși Într-o previzibilă, dar nu mai puțin dorită, pentru că prea mult reprimată, uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deversau relatările lor destinate amorțirii populației. Rulat sub banchetă, taximetristul scutură și el amorțit un picior. Parcă regretând, străinul își introduse degetul mare și degetul arătător sub viermele însiropat al limbii și fluieră prelung, șerpește, de trei ori. Deodată, din hățișul de măselariță, boz, dud și mur sălbatec de pe marginea dreaptă a autostrăzii năvăliră, îndoind rămurele în fuga lor, cele patru bagaje. Precum orice bagaj, pentru cunoscători, își vădeau și ele un sex. Iar acestea erau de genul masculin. Cei patru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu vederea de alții, nu și de ea. Dar detaliile din povestea ei duceau spre uși închise. Labirintul, cu cărările lui nesfârșite, cu drumuri închise, cu șanse și eșecuri. De ce acceptase să pășească în el? Ce o atrăsese în acest hățiș întunecat al întrebărilor fără răspuns, cu presupuneri absurde și răspunsuri proprii debusolate. Se însera. Soarele pătrundea în cameră prin fereastra deschisă cu ultimele sale raze roșiatice, blânde. Nu mai era o minge de foc care lumina puternic, transformându-se în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu fața Împietrită, cu gândurile Împărțite În cel puțin trei locuri diferite, mergea hotărât și tăcut iar pasu-i apăsat zdruncina câte puțin comoara din brațele-i vânjoase, comoară ce se legăna În primitorul imperiu al somnului. Alături, prinsă Într-un hățiș de gânduri negre și cenușii, din care nici ea măcar nu putea să mai lămurească ceva, mergea cu certitudinea că odată ajunși În gara din apropiere, cerul va cădea peste ea, Ochenoaia pe care puține greutăți au clătinat-o În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lacrimile, lua poza băiatului și-o punea lângă pernă. Era un noroc că nu-l vedea nimeni. El, acasă, la Teheran, nu trecea drept sensibil. Nici Godun nu-l vedea un sentimental. Singură, doar Veterinara se-ndârjea să-i pătrundă hățișul inimii: — Eu știu despre tine adevăruri pe care tu nu le cunoști, îi spusese cu triumful cu care făcea orice gest pentru ochii altora. Când l-a întrebat pe Godun dacă doctorița era măritată și ce rosturi avea pe lume
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
noi? Cine se va Întreba care este originea pantofilor cu vârful Întors, a punguței purtate la centură, a glugii, a cocardei, a armăturii de sârmă de la rochie, a mănușii, a măștii, a catifelei va deschide astfel un modilog În Înspăimântătorul hățiș al legilor somptuare și pe toate câmpurile de bătaie unde civilizația a biruit În dauna moravurilor grosolane aduse În Europa de barbaria Evului Mediu. Dacă Biserica trecu la excomunicarea succesivă a preoților care Începuseră să poarte pantaloni până la genunchi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
apoi coboară până la traverse. —Traversele pe care se sprijină decorul? — Da. Se poate spune și așa. Uită-te din nou la șina cu știfturi. M-am conformat și m-am suit din nou pe raft, uitându-mă în jos, prin hățișul de bare atârnate până jos, pe scenă. — Alea sunt din aluminiu. Li se spune bare din aliaj, zise Bez aplecându-se peste parapet și mișcând cu degetul una din numeroasele bețe atârnate de cabluri de oțel, care mergeau de la galeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care se ocupă de mobilul ei, nu? Deci lucrează împreună. Și ea o să coboare în linie dreaptă sau oblic? Nu știu, zisei, aplecându-mă către șina cu știfturi, încercând să-mi imaginez coborârea vertiginoasă. Marie avea să străbată în curând hățișul de bare de aliaj și de butelii, cu cablurile corespunzătoare, coborând pe lângă luminile orbitoare, prin întuneric și apoi, în sfârșit, pe scenă. Numai la gândul acesta și simții cum adrenalina îmi pulsează în vene. —Thierry, coregraful, o să se ocupe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
modern este proiectat, prin lectură, în afara duratei sale personale și integrat altor ritmuri, trăind într-o altă "istorie". Majoritatea celor "fără religie" nu sânt de fapt eliberați de comportamentele religioase, de teologii și mitologii, fiind uneori prinși într-un adevărat hățiș magico-religios, degradat până la caricatură și, prin urmare, greu de recunoscut. Procesul desacralizării existenței umane a dat naștere adesea la forme hibride de magie trivială și de religiozitate de fațadă. Nu ne gândim nicidecum la nenumăratele "religii mici" care au răsărit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dragoste În poziție de centauri era totuși Îngrădit de anumite limite. Mai mult de atât, Iuri și cu mine cunoșteam un băiat care Încercase, dar calul fetei Îl Împinsese pe al lui Într-un șanț. Epuizați de aventurile noastre din hățiș, stăteam tolăniți În iarbă și discutam despre femei. Inocența noastră mi se pare acum aproape monstruoasă, văzută În lumina diverselor „confesiuni sexuale“ (care se găsesc În Havelock Ellis și la alții) ale unor țânci care se Împerechează ca niște nebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe malurile râului Oredej să prind pentru colecție așa-ziși fluturi Parnasieni - Parnassius mnemosyne, mai exact - niște fluturi ciudați de origine străveche, cu aripi lucioase, foșnitoare, semitransparente și cu abdomene mătăsoase, ca niște mâțișori. Căutările mele mă duseseră Într-un hățiș des de racemosa alb-lăptos și de arini negri, chiar la marginea râului rece și albastru, când am auzit deodată clipociri și țipete și din spatele unui tufiș Înmiresmat s-au ivit În fața ochilor mei Polenka și alți trei, patru copii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la gură, preschimbîndu-l din nou Într-un balot pe care-l rostogoli spre capătul grotei, astupînd apoi cu iscusință intrarea cu pietre și crengi. Înarmat cu harponul și cuțitul său lung, coborî mai tîrziu pînă pe plajă, se ascunse În hățișul de buruieni și așteptă, răbdător, ca echipajul de pe Virgen Blanca să debarce. De data asta fură lansate la apă trei bărci, și nu mică Îi fu mirarea văzînd umbrelele de soare și rochiile multicolore a două femei care tocmai coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de stînci și de tufișuri, și se ascunse În desiș, căci Își dădu imediat seama că era dezarmat și că noaptea aceea era potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor săi. Rămase așadar pe vine vreme de cîteva ceasuri În hățișul cel mai Încîlcit din ierburile rare, insensibil la zgîrieturile provocate de crengile spinoase sau la Înțepăturile ghimpilor de cactus, hipnotizat de spectacolul Îndepărtatei erupții, simțindu-se atît de mărunt și de neputincios cum nu se mai simțise niciodată de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Înrudea cu o altă ramură a familiei Pizarro. Rezultatul unui asemenea amestec de rase era o fată nu prea Înaltă, dar cu o siluetă frumoasă și provocatoare, cu chipul alungit, nasul ușor acvilin și gura senzuală și promițătoare. Un hățiș de păr des și din cale-afară de negru i se revărsa, lins, aproape pînă la brîu, ascunzîndu-i deseori jumătate din față; un chip pe care străluceau doi ochi enormi, Întunecați și enigmatici, al căror fel de a privi era socotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de atunci Înainte și avea să-i slujească, mai cu seamă, pentru a se cunoaște mai bine pe sine și a afla ce anume dorea În realitate. De cînd avea numai șaisprezece ani, trebuise să-și deschidă drum printr-un hățiș confuz de idei și sentimente, Încercînd zadarnic - acum Înțelegea asta - să descopere, sondînd complexitatea minții ei, ce anume căuta și ce anume ar cere de la bărbatul căruia i s-ar dărui pentru totdeauna. Sfîrșise prin a afla asta și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui stă o ființă care a rănit, a împroșcat confuzie, și-a arătat din greșeală chipul jupuit, celălalt chip: fie nu mai există, pentru gândurile care ne-ar fi plimbat împreună, fie gândurile mele, căutând o cărare, se încolonează prin hățișul greșelilor lui de om, deschizând drumul unor idei care aveau nevoie de fântâna greșelii. Ajungi să filozofezi astfel luând în inima ta greșeala prietenului sau trezindu-ți patima pentru o eroare abstractă, care construiește anapoda o grădină a propozițiilor visându
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
n-a fost așa. De fapt, era un drum forestier care urca pe vale, devenind tot mai mic, două șanțuri de tractor, apoi o potecă largă de picior, pînă se răsfira într-o mulțime de potecuțe ce se pierdeau în hățișul pădurii. Am mers mai departe, am luat-o pe una dintre potecuțe, care mi s-a părut mai promițătoare, m-am oprit de cîteva ori să culeg cîte o ciupercă pe care o aruncam apoi, dîndu-mi seama că n-am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
admis la Institutul de Științe Economice și Planificare (I.S.E.P.), iar Bidaru la Universitate. El presimțea ceva. Poate că din acest motiv și-a întocmit un dosar de rezervă. În final, iată-i din nou alături! Doi boboci întârziați rătăciți prin hățișul pestriț al vieții, aparent pașnic. Perioada de coabitare, în care au împărțit binele și răul în "Împărăția lui Bobârnac", nu a fost lungă. Ba chiar din cale afară de scurtă, nici măcar un an universitar întreg. Cu puțin înainte de a părăsi această
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
căruia i-a mai slăbit vederea. Acolo‟i! făcându-i semn cu capul. - Nu-l văd, măi Antoane... da‟ îl sâmt unde‟i! făcu bătrânul. - Ioti colo, tatai... Pata aceea care se mișcă! Îl vezi? Suru se mișca încet printre hățișuri. Au urcat coastele cu mestecaniș ce închideau pe laturi valea... Au mai zăbovit o vreme în zmeuriș, și au pândit.. Când... de după un copac, apăru o namilă mițoasa, strânsă peste mijloc într-un chimir negru îmbumbat cu ținte argintii. Anton
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o sălbăticiune perfectă... înainta tiptil, ca o pisică, ca o umbră trecătoare, care apărea și dispărea printre alte umbre. După o vreme, din nou îl prinse dorul de casă... de Anuca... Porni cu pasul lui ușor, fără a șovăi, prin hățișurile încâlcite, neumblate de picior de om, gonind neobosit toată noaptea. Se opri în câteva rânduri, trăgând pe nări aerul proaspăt al dimineții. Din marginea lizierii, așezat pe labele dinapoi, se uita la casa pădurarului, cum se desprindea din ceața dimineții
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pași... zgomot de om.. Afară se făcu răcoare, zorile începură să se ivească... În zare, de după creastă, zvâcni prima fluturare de lumină... Și, iarăși zilele și săptămânile... se scurseră... așa-i rostul lor, să se scurgă... CAPITOLUL XI Mărețul codrilor Hățișurile de fagi piperniciți se întindeau până sub creasta Mălușteniului... Acolo începea pădurea de fag și gorun. Mierlele gulerate cântau cuprinse de frenezie. De două zile și două nopți, după moartea bătrânului Toma, Anton cu nervii întinși să plesnească, n-a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cască o vale care pornește de sus de pe coamă și se lățește treptat până în vale, în șes. O pasăre zvâcni dintr-un tufar de cătină, fâlfâind aerul cu aripile într-un șuierat ascuțit, și se afundă în crâng. Tufișuri și hățișuri, clătinându-se de vietăți, mărginesc drumeagul până sus. De departe, acolo sus se vede pâlcul de salcâmi înalți... Acolo îi cimitirul. Satul viu... cu toții, trăiesc învecinați cu morții lor. Pe coasta dealului, un țăran își ară ogorul. În plug, boii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]