KorAP: Find »[drukola/base=habar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...211 >

5,257 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

în lumina gălbuie sinistră. Nu purta pălărie și pe părul ei negru scurt se formaseră deja picături de la umezeala din aer. —Doamna doctor Klein? am spus. S-a întors spre mine și m-a privit. Era clar că n-avea habar cine sunt. — Sunt Martin Lynch-Gibbon, am spus. Ne-am cunoscut mai de mult, dar poate ați uitat. Palmer m-a rugat să vă aștept la gară. Pot să vă ajut la bagaje? Am observat că strângea la piept mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
o fi ostenit să vină după tine și să te facă să mărturisești? — Oricine ar fi putut să își închipuie tocmai asta, zise Georgie. Probabil ne-a auzit vorbind pe șoptite. Cât despre motivul pentru care a venit după mine, habar n-am. — N-ai întrebat-o? Sigur că nu, răspunse Georgie râzând sec, gutural. Așa cum ți-am mai spus, artileria ei grea mă depășește. Și oricum, după ce am spus tot și am tăcut împreună de fiecare dată când ai dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

ocupa de caz ar fi dat din cap și ar fi arătat cu indexul spre pat, declarând ceva ce era evident: femeia care zace acolo trebuie să fi murit cumva, nu-i așa? Atâtea aveam de gând să zic, că habar n-am cum s-a Întâmplat? Susțineam cu seriozitate că s-a târât singură În dormitor și a adormit pentru totdeauna, Întinsă În pat, cu mâinile Împreunate, Împăcate? Era mai sănătos să aștept, evident. Cât timp Îmi țineam gura, reușeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
scosese niște farfurioare și pahare de cristal. Lângă șervete erau niște lingurițe și un obiect de metal pe care nu-l puteam identifica, dar care părea o paletă pentru prăjituri. Pe masă era tabachera, iar pe podea, un scaun răsturnat. Habar n-am de ce am băgat tabachera În buzunar, știu doar că am ridicat scaunul pentru că tulbura impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-am Întors pentru ultima dată În dormitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de braț. Suferă de epilepsie, să știi, și e ceva cu care trebuie să trăiască toată viața. În caz contrar, Își poate Înghiți limba În timpul unei crize. N-ai observat ce palid era? Am expirat fumul. — Nu, sincer să fiu, habar n-am avut. Acum că zici tu, poate că mi-l pot imagina ca femeie. Când am ajuns și vă roteați prim cameră, mi-era greu să vă deosebesc. Dar mai târziu - vocea și gesturile alea? Nici o șansă. — Mă rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
relaxez, acesta mă apucă de părul din creștet și, ținându-l ca pe un trofeu, despică În același timp aerul cu instrumentul său grotesc. — Chestiunile legate de estetică apar Într-o lumină mai clară dacă sunt rezolvate cu metode biologice. Habar n-aveam despre ce vorbea, dar imediat ce Își mișcă foarfecele din nou (sunete nerăbdătoare, metalice), m-am grăbit să subliniez că sunt pe deplin mulțumit de natura mea estetică, așa cum este. De fapt, am adăugat, aveam de gând să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

gâjâitul ăsta. Foarte sinceră să fiu, mă simt depășită de evenimente, că te-ai fâțâit toată ziua pe-afară cu gâtul ăsta roșu și nu i-ai spus o vorbuliță maică-tii. De ce mi-ai ascuns treaba asta? Poliomielita, Alex, habar n-are cu ce se mănâncă baseballul. Ea știe doar de plămânul artificial și de invaliditatea pe viață. Nu vreau să mai ieși la joacă și cu asta, basta. Și nici să mănânci hamburgeri aiurea. Sau maioneză. Sau pateu. Sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ar însemna ceva, când, de fapt, nu înseamnă nimic! Și cu asta, basta! — Poate că nu se înseamnă nimic pentru tine, fiindcă tu nu știi nimic despre ele, măi buricu’ pământului. Ce știi tu despre istoria lui Rosh Hashanah? Ai habar de vreun lucru? Eventual, de două? Ce știi, măi, despre istoria poporului evreu, de-ți permiți să spui că religia, care de două mii de ani se dovedește a fi destul de bună pentru niște oameni cu mult mai deștepți și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
se trezească toată lumea cu ochii scăldați în lacrimi. Îi respectă el pe evrei? La fel de mult ca pe mine, exact la fel de mult... Devine brusc efervescent - se întoarce spre mine însuflețit de-o nouă idee strălucită. — Ia spune-mi, școlitul tatii, ai habar de Talmud? Știi istorie? Țac-pac, te-ai văzut trecut de bar-mițva și asta, pentru tine, a însemnat sfârșitul educației religioase. Știi că sunt oameni care studiază o viață-ntreagă religia ebraică și își dau sufletul fără să fi ajuns la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Doyle, Goiul Ăla Șiker 1 Pe Care L-au Transferat În Pădurile Din Sudul New-Jersey-ului De Hahaleră Ce Era! Doyle! Care semăna cu Errol Flynn! Spune-i lui Alex ce-am pățit cu degetele, de-ai crezut că... — Uite ce, habar n-am despre ce vorbești - și, probabil, așa stau lucrurile: nu toată lumea vede în viața maică-mii drama sublimă pe care i se pare ei că o trăiește - și, în plus, există și posibilitatea ca această poveste să aibă de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
aici, trebuie să rămână - e un câine special dresat. Am orbit. — Aoleu, Dumnezeule! Jack, strigă ea către baie. Jack, Alex a venit acasă cu un câine - a orbit! — Cine, el? răspunde taică-meu. Cum o să fie orb dacă n-are habar nici măcar ce-nseamnă să stingă lumina. — Cum? țipă îngrozită mama. Cum? Cum a fost cu putință una ca... Cum, mamă? Cum altfel, dacă nu încurcându-mă cu pițipoancele creștine. A doua zi, Mandel îmi povestește că, la o jumătate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
replica ea, care-și cunoștea foarte bine drepturile, cred că nu-s obligată să mă justific. Nu, nu era obligată - căci, pentru mine, răspunsul era, oricum, cât se poate de clar: Fiindcă tu nu știi să navighezi în voltă și habar n-ai ce-i aia o velă mare triunghiulară, fiindcă tu n-ai avut niciodată haine de seară și n-ai fost niciodată la o serată mondenă... Da, dom’le, dacă aș fi și eu vreun zdrahon de goi blond

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
o sticlă vârâtă în vongă. „De vină-i Alexander Portnoy. M-a silit să mă culc cu o curvă și pe urmă a refuzat să facă din mine o femeie cinstită. Mary Jane Reed.“ Slavă Domnului că imbecila de ea habar n-are să scrie corect. Bieții greci, or să creadă că-i scris în chinezește. Să sperăm. Am fugit! Am luat-o la sănătoasa, să scap din nou - dar de ce? De încă una care vrea să facă din mine un sfânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
știe totul despre cât de nedreaptă e viața. Da, tatăl ei era la închisoare. Era și ăsta un motiv pentru care îmi picase cu tronc. Tatăl ei era la închisoare în timp ce al meu era la lucru sau acasă. Eu, unul, habar n-aveam nici măcar pe unde vine pușcăria din Newark. Acum, dacă stau și mă gândesc, aș zice că era pe undeva prin spatele tribunalului Comitatului Essex, pe Market Street. Dar în anii aceia nici prin gând nu mi-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

să crezi. Era Sanford Berman. Nu se poate, am rămas eu fără glas. —Ba da, chiar el. Își sărbătorea cotarea la bursă a celei de-a treia companii pe care o deține sau ceva prostesc de genul ăsta, dar eu habar nu aveam cine era deoarece, de curând, am Încetat să mai citesc ziarele ca să nu fiu nevoită să dau peste divorțul meu. Milton a dat pe spate, căci Sanford este idolul său și zice că „Toată lumea e de părere că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nici măcar nu am sunat vreo prietenă ca să fie alături de mine În suferința mea. Ce-ar fi crezut lumea? Eu și Hunter ne cunoșteam doar de șase luni și, luați de val, ne căsătoriserăm În Hawaii. Îmi și imaginam bârfele: ea habar n-avea În ce se băga; de-abia dacă Îl cunoștea; se pare că el a mai părăsit și o altă iubită În vacanță... Mintea mea era chinuită de gânduri terifiante - și de dezamăgire. O! Dezamăgirea! Este cea mai rea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
secolulXXI la New York, nu În secolul XVIII la Florența, chiar dacă multe femei de pe aici par să nu fie la curent cu asta. Se pare că Încă mai există fete În cartierul Upper East Side care nici măcar nu se piaptănă singure. Habar n-aveam când aș fi avut timp să termin de aranjat locuința noastră, dar urma să mă gândesc eu la o soluție. Aveam la dispoziție weekend-urile și, cum Hunter nu era acasă, existau În mod clar mai puține lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
căsători niciodată, am protestat eu. Se distrează mult prea bine așa. Să fii căsătorit este și mai distractiv, scumpa mea. Trebuie să o Încurajăm să se mărite cu amărâtul ăla. — Ea nu vrea decât o Întâlnire fierbinte, am zis. Hunter habar nu avea ce spunea. În mod sigur oricine preferă să fie căsătorit decât divorțat, ripostă el. — Ești soțul perfect, zisei. Încerca În mod sincer să fie drăguț. — Nu, un sunt. Tu ești soția perfectă. Ei, poate că, până la urmă, eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
dacă intram eu În cameră. Mi-a răspuns evaziv când l-am Întrebat ce mai făcuse. Și mai ciudat de-atât, nu era nici urmă de bijuteria de la S.J. Phillips. De câte ori făceam vreo aluzie la ea, el se purta ca și cum habar n-avea despre ce vorbeam. Când am Înconjurat bradul În seara aceea, scuturând toate cutiile de cadouri de sub el (așa cum fac mai În fiecare an), părea să nu se afle În nici una dintre ele. Ar fi trebuit ca până acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
vreun pic din el. Patul era făcut, așternut cu lenjerie scumpă, peste care era aruncată o cuvertură din blană. Era mai grozav decât Într-o reclamă pentru gama vestimentară Ralph Lauren Ski. Cui Îi mai păsa că de fapt eu habar nu aveam să schiez? Este splendid, Hunter, am spus, În timp ce ne lăsam lucrurile În dormitor. Ajunsesem pe la mijlocul după-amiezii, iar soarele Își trimitea ultimele raze argintii peste versantul muntos imaculat. Cu un zâmbet pe chip, Hunter mă luă În brațe: —Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
culme. —Așa, i-am spus Sophiei că „El i-a dăruit și soției lui același colier“, la care Sophia zise că El trebuia să facă asta după ce soția lui a văzut-o purtându-l la Megève. Ea crede că tu habar nu ai, Sylvie, că nu bănuiești nimic, și a spus că Îi e milă de tine. Oricum, m-a pus să-i promit că nu voi spune un cuvânt, dar colierul ăla Îi fusese de la bun Început destinat ei. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Alixe părea să aibă probleme cu vocea, ca și cum ar fi fost răcită. —Rochia este OK? am Întrebat-o. — Îmi place la nebunie r-r-rochia, bâigui Alixe. Dumnezeule, plângea? —Alixe, ești bine? Nu de mine e vorba. E S-s-s-ÎhÎSanford. A murit. —Îngrozitor. Habar nu avusesem că Alixe era așa de apropiată de el. Părea la pământ. —Dumnezeule, Alixe, Îmi pare rău să aud asta. Pari foarte Întristată, am adăugat eu. —Su-u-u-unt, urlă ea. Părea isterică. —Atâta e-e-e-goism! Să moară! În felul ăsta! Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
din New York Magazine. Dar Milton nu terminase. Continuă: — Era o modalitate mai degrabă drăgălașă-bară-prostească din partea unui bărbat heterosexual de a Încerca să-și ceară iertare. Doar știi cum sunt soții. Niciodată nu prea știu ce să le cumpere soțiilor lor. Habar nu au de bijuterii, nu se pricep, ceea ce găsesc că este Încântător, de fapt. — Dar atunci de ce Sophia i-a spus lui Marci că Hunter Îi dăduse colierul? am protestat eu. —Deoarece Sophia Îl voia pe Hunter pentru ea Însăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

Cu sos de la cutie. Dintr-ăla cu multe ciuperci și cu usturoi. Am trecut în revistă și gunoiul din sacul de sub chiuvetă. Două sute de miligrame de sare la porție. O sută cincizeci de calorii de grăsimi. Nici eu nu am habar ce caut, dar, ca toată lumea prezentă la fața locului, încerc să descifrez un tipar. Vezi chestia asta? zice Duncan. Și-mi întinde un șpalt din pagina de restaurante, numărul de azi. În jumătatea de sus a paginii e un anunț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic, apoi spre sânga, în dreptul unei sofale în stil federal, dar am ajuns înapoi. Helen Hoover Boyle pune degetul pe intarsiile de argint aurit, pe curtenii persani acoperiți de patină, și zice: — Habar n-am despre ce vorbiți. I-a omorât pe Baker și Penny Stuart. I-a sunat pe mobil în cursul zilei dinaintea morții. Le-a citit amândurora descântecul. — Dumneavoastră credeți că i-am omorât pe nefericiții aceia doi cântându-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]