1,498 matches
-
plini de masterate. în zilele din urmă, ale-acestui veac, mai cade câte-un înger, răzvrătit din cer și intră tot în casa bietului sărac, căci gardul, la bogat, e 'nalt și e din fier! și-n curte, cât vițeii, în haită, lătră câinii, că tot o țin stăpânii pe Coasta de Azur; deși-s români de-ai noștri, îs frați doar cu... străinii, managerii de țară, cu biblia-n sperjur. mai cade câte-un înger, mai cade cum am spus, în
MAI CADE CÂTE-UN ÎNGER de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347922_a_349251]
-
vieții direct vizate - nu lasă, în niciun caz, actului cultural voluntar, dar mai cu seamă valoros, cale liberă spre afirmare. De cele mai multe ori, din păcate, actul cultural nu se face sincer și dezinteresat, ci urmărind interese de grup sau de haită, prin care ferocii șacali sunt dresați să atace, nolens-volens, în satisfacerea nevoilor animalicei sete de sânge. Din ce in ce mai puțini sunt cei care astăzi aduc un mare serviciu culturii, un mare serviciu de imagine României pozitive, valoroase, acelei Românii profunde, care ne
LA MULŢI ANI, DOMNULE GEORGE ROCA !!! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347894_a_349223]
-
Acasa > Orizont > Opinii > CÂINII NIMĂNUI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 753 din 22 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului CÂINII NIMĂNUI Umblă câinii prin oraș, Fiindcă n-au niciun sălaș! Calcă totul în picioare, Parcă sunt la vânătoare! În haite, bine organizați, Pui, femele și bărbați! Dacă n-ai baston în mână, Ești gata să te răpună! Nu se vede vreo măsură, Pentru astfel de adunătură! Referință Bibliografică: CÂINII NIMĂNUI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 753, Anul
CÂINII NIMĂNUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348868_a_350197]
-
din timp pentru sezonul rece. Mărturisea unui preot cunoscut că l-a prins odată noaptea în pădure și o ceață mare nu-i permitea vizibilitatea măcar la câțiva metri. Însoțea două care cu lemne și se temea de atacul unei haite de lupi care-și făcea apariția în zonă noapte de noapte și oferea, după cum mărturisea episcopul, „concerte simfonice“. Cu felinarul în mână a scăpat teafăr, ajungând acasă „mort de oboseală și lac de apă“. În această perioadă a îndurat tot
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. DR. IOAN MIRCEA GHITEA, EPISCOPUL MARTIR DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960). MONOGRAFIE ISTORICĂ, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, 2012, 410 PAG de STELIAN [Corola-blog/BlogPost/348844_a_350173]
-
mimând pofta de mărinimie ... Nu mai dau satisfacție încrederii, privesc chipul tău blând cum imploră în absida dimineții ... Cobor hotărâtă, las strânsoarea pieptului gaj sorții pofta de împărtășire evadează să știți și voi că roșul îmi dă târcoale ca o haită flămândă... Azi eu și cu tine- un oarecare- am terminat de numărat cele o mie de clipe ce ne despărțeau, trăiri încolăcite, înfiorate, ca o primă atingere a fulgilor de nea, ne șoptesc povești ... Așa de mult vreau să te
CRINI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346848_a_348177]
-
era pe pământ și cu care, împreună cu ceilalți păcătoși, el va trebui, din acel moment, să se unească în veșnicie. Iată ce spune Sfântul Macarie Alexandrinul despre moartea păcătosului: Când sufletul păcătosului părăsește trupul, se produce un mare mister. O haită de demoni și de puteri întunecate înconjoară sufletul ducându-l în teritoriul lor. Și nu trebuie să ne mirăm de aceasta. Dacă omul, fiind încă pe pământ, le-a dat ascultare și s-a făcut sclavul lor, el cade atunci când
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
inimă, arcuș într-o vioară, Un vals în toamna vieții scris. Și lacrimile-i udă lui batistă, E darul ei din sufletul prea plin, Se pregătește însă de plecare, În iernile geroase care vin. Și urlă lupii a disperare Și haită pregătită e și ea, Să sfâșie batistă la plecare, Cu inima cu tot, de s-ar putea. Nu-ntoarce capul, nici macar privirea, Au năvălit copacii peste ea Revendică cu toți coroană De funze-n care e’nvaluita ea ! Și pașii ei
NOSTALGIE DE TOAMNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346942_a_348271]
-
relevă o trecere graduală de la umorul și seninătatea atmosferei de la început, din gândirea și comportamentul personajelor, când norii negrii nu se strânseseră, încă, deasupra destinelor oamenilor, spre incertitudinea, teama și suferința de mai târziu. Vener se luptă eroic cu o haită de patrupede înfierbântate și Ilie trebuie să suporte ironiile băieților mai mari, în vizita de la croitorie sau, suferă în momentul în care Ionică nu i se adresează pe nume. Pe măsura desfășurării evenimentelor, tonalitatea se schimbă și cartea scriitorului Ion
„ÎNTOARCEREA” SAU „ROMANUL EVOCATOR AL DURERII” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345436_a_346765]
-
simți sau ce te doare? Doar astfel lingușitorii Urcă scara promovării, Cum se suie scroafa în pom, Uitând c-ai fost cu ei om. Iar când nu mai ai vreun rost, Repede devii un... fost Și te atacă pe la spate, Haita de nevertebrate. Imagine:internet Referință Bibliografică: “Cât ești în treabă, toți te-ntreabă ” / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2144, Anul VI, 13 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
“CÂT EȘTI ÎN TREABĂ, TOȚI TE-NTREABĂ ” de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376947_a_378276]
-
ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple cerul de lumină lină topind în ea icoanele de sus o nouă încercare va să vină când astrul se va trece spre apus din nou clipesc pe boltă de departe tăcute stele peste noaptea rece
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377053_a_378382]
-
Acasa > Strofe > Atasament > DIAMANT MÂNJIT CU SMOALĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Era'ntr-un colț de suflet, ghemuită, Ofta adânc, ca ciuta frântă-n dinții Însângerați ai haitei, ori în zimții Stâncoși, ecou de plângere uită. S-a dăruit căderii infinite Prin'tr-un șirag, tăcut, de lăcrămioare, Ascunsă'adânc de razele de soare În piept de stei, în jar învăluită. Din când în când, ea cu mărgean pictează
DIAMANT MÂNJIT CU SMOALĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378030_a_379359]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > (LYCAN)TROP Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1332 din 24 august 2014 Toate Articolele Autorului sunt lașe cuvintele părăsesc stârvul mirosind a tăceri au sensurile lor plurisemantizate ochii le sticlesc ca în haită devorând tipare sintactice (sp)arte mâini diafane de poeți coli nude lumi imunde scheletul cuvintelor este bine articulat se poate preschimba oricând într-o pisică languroasă miorlăind vers(atil) într-un lup bântuind insomniacii cu ghere ascuțite colți atavici sihastru
(LYCAN)TROP de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376414_a_377743]
-
Se-'mpart pentru săraci. Pe obrazul nopții stele, Cântă cocoșul la ele, Și cu apă să se spele Pistruii ce ies din piele. In patru colțuri și vântoase Nucile cad viermănoase Sub a cerului cunună In această zi și tună. Haita lupilor nebună! Care urlă și la Lună Și atacă și mioare Se vor-mblânzi, azi, oare? Când se mijește răsăritul În fiecare zi de post Dorințele și -mplinitul Toate vor veni cu rost Și femeia dacă coase Sau lucrează și
SÂNPETRU... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376436_a_377765]
-
era în hambarele din magazie. Vor fi nevoiți să se descurce cum puteau. Pe o astfel de vreme trebuiau să-și ia măsuri de pază suplimentare căci satul fiind situat între păduri adânci și cam izolat, foamea ar putea aduce haitele de lupi în sat, la grajdurile oamenilor. El în peregrinările prin pădure observase urme de fiare în pădure, însă lupii se adună în haite și îndrăznesc să se apropie de sat doar în cazuri extreme, în ierni grele ca aceasta
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
pază suplimentare căci satul fiind situat între păduri adânci și cam izolat, foamea ar putea aduce haitele de lupi în sat, la grajdurile oamenilor. El în peregrinările prin pădure observase urme de fiare în pădure, însă lupii se adună în haite și îndrăznesc să se apropie de sat doar în cazuri extreme, în ierni grele ca aceasta de acum, când nu mai găsesc hrană suficientă în pădure. Pe astfel de vreme orice era posibil. ,,Trebuie să vorbesc cu Costache tractoristul, să
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
se așternea câmpul acoperit de plapuma vălurită de nea, de un alb neântinat, care acoperise imperfecțiunile terenului și pădurea ce începea de la poalele dealului. Unde se termina câmpul și începea coasta împădurită, chiar la poalele dealului opus Gheorghe zări primul haita de lupi, -siluete întunecate ce se mișcau neliniștite în jurul a ceva, tulburând nemișcatea albă. El scoase la iveală din rucsacul său verde un binoclu și privi atent, în direcția cu pricina. Haita era destul de numeroasă și se vede că vânaseră
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
chiar la poalele dealului opus Gheorghe zări primul haita de lupi, -siluete întunecate ce se mișcau neliniștite în jurul a ceva, tulburând nemișcatea albă. El scoase la iveală din rucsacul său verde un binoclu și privi atent, în direcția cu pricina. Haita era destul de numeroasă și se vede că vânaseră ceva, vreo căprioară sau alt nefericit animal le căzuse pradă și-l devorau chiar la poalele pădurii. -Ia încetinește un pic Costache și privește acolo! Ia uite, că fiarele deja nu se
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
drum. Nu le dădea pace gândul, că ea putea să dea de belea. Ei văzuseră clar urmele lupilor în pădure, amărâta aia însă nu i-a crezut. Când au ajuns, în vale la ieșirea din pădure, au zărit de departe haita cum se încăiera pe pradă și s-au dus cu tractoarele amândoi drept într-acolo. Din păcate ce au văzut au zis că nu vor uita câte zile vor avea. Din fată rămăsese puțin, era aproape în întregime devorată de
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
nu terminaseră tot de mâncat. - M-ai terminat cu știrea asta, Costache! Vestea, se vede că nu a ajuns la noi în sat, din cauza vremii rele. Dau un telefon la Rică pădurarul și la șeful ocolului silvic să le semnalez haita și insist să obțină aprobare să-i vânăm până nu mai moare și altă lume mâncată de lupi. Cred și eu că este aceeași haită, că nu e departe Ciorâca de unde sunt ei. Nu am văzut prea multe haite de
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
rele. Dau un telefon la Rică pădurarul și la șeful ocolului silvic să le semnalez haita și insist să obțină aprobare să-i vânăm până nu mai moare și altă lume mâncată de lupi. Cred și eu că este aceeași haită, că nu e departe Ciorâca de unde sunt ei. Nu am văzut prea multe haite de lupi în ultimii ani pe la noi. Ăștia au venit din alte părți că aici în zonă sunt de puțină vreme și sigur vor veni vânătorii
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
semnalez haita și insist să obțină aprobare să-i vânăm până nu mai moare și altă lume mâncată de lupi. Cred și eu că este aceeași haită, că nu e departe Ciorâca de unde sunt ei. Nu am văzut prea multe haite de lupi în ultimii ani pe la noi. Ăștia au venit din alte părți că aici în zonă sunt de puțină vreme și sigur vor veni vânătorii după ei, dacă au omorât oameni. Gheorghe simțea că i se întoarce stomacul pe
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
ei, dacă au omorât oameni. Gheorghe simțea că i se întoarce stomacul pe dos de oroare și de mila bietei fete sfâșiate de lupi. A telefonat la Rică șeful ocolului silvic ,i-a spus unde e și unde se află haita de lupi iar acela i-a răspuns, că va face tot posibilul să obțină permisul, va înștiința vânătorii să-i vâneze, până nu mai fac și alte victime. În ultimii ani rar se întâmplase ca animale de pradă să atace
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
ca animale de pradă să atace oameni, însă cazuri izolate mai fuseseră. Un om din sat dispăriuse acum câțiva ani fără urmă și l-au găsit oamenii după vreo lună, devorat în parte de fiare, în pădure. Nu însă de haite de lupi ci de mistreți care i aceia se înmulțiseră și dădeau mereu iama prin culturi. Omul acela se părea că i s-a făcut rău, a făcut un infarct, în timp ce scurtase drumul prin pădure și a căzut acolo mort
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
mai cu seamă pentru Valeria. Era decisă ca după ce termină cu plătitul apartamentului să nu mai plece de lângă micuții săi. Spera să strângă ceva bani și să încerce să deschidă o mică afacere din care să se întrețină, în țară. Haita a fost în cele din urmă stârpită, însă înainte, au reușit să mai atace noaptea, în unul din satele împrăștiate pe coasta dealurilor vecine și au ucis animale, dând iama în grajdurile oamenilor. Deveniseră foarte îndrăzneți și agresivi. Oamenii se
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
copac. Vrajă, spui? Nu, a fost o luptă între Spiritul omului și Spiritul sălbăticiunii. Până la urmă, am învins... Încolțit, bunicul a fost nevoit a povesti de-a fir a păr cele întâmplate atunci: - Lupul Sur era un lup bătrân, șeful haitei, care vâna în pădurea unde aveam cantonul, Băceanca. Într-o zi, când dădeam o raită prin pădure, spre a controla locurile de adăpost și hrană pentru căprioare și mistreți, am zărit pe colnic, un căprior sfâșiat de lupi. M-am
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]