931 matches
-
așeză din nou la locul lui. Comesenii aplaudară cu frenezie. Cineva făcu o remarcă măgulitoare referitoare la umorul extrem de fin pe care-l practica medicul atunci când venea la Corso... Noimann dădu paharul de coniac pe gât, stropindu-l cu o halbă de Tuborg. „Unde au mers zece beri, mai merge Încă una”, adăugă el, vărsând restul spumei jos, sub scaunul sub care ședea. „Să bem În cinstea umbrelor ce-și au sălaș În lumea subpământeană”, toastă el, iar ceilalți Îi ținură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
atunci m-aș fi simțit În continuare deprimat...” Veselia de la masă se Înteți la fiecare toast. La șapte și un sfert, birja apăru din nou În fața lor. Cei patru cai negri, fornăind pe nări, umflară singuri de pe masă câte o halbă și, după ce le goliră, le puseră frumos la loc. Birjarul coborî de pe capră și Îi făcu semn lui Noimann să urce scărița. Medicul clătină din cap, repetând fraza spusă mai devreme: „Trebuie să ne călăuzim după preceptul: mai Înainte accesoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
reușise să iasă din Încurcătură... De atunci, Noimann obișnuia să se reculeagă de unul singur În lăcașurile sale. „E-un mic rai și un iad acolo”, murmură el, făcându-i semn din mână chelnerului să mai aducă un rând de halbe. Apoi, calm, apelând de fiecare dată la un toast potrivit cu atmosfera de la masă, Noimann Își expedie spre „destinația finală” haina de la costumul bej, pantalonii și ciorapii, șireturile, maioul, ceasul marca Telus, cărțile de vizită, pașaportul, certificatul de naștere (pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
transă. Bărbia i se mișca din ce În ce mai agitat, ochii i se roteau În cap, iar degetele rășchirate deasupra mesei executau un dans ciudat. Lingurile și furculițele Începură să se miște de la locul lor, atrase de palmele inginerului ca de un magnet. Halbele și sticlele vibrau și ele, lunecând ușor-ușor de la locul lor. Stimulat de aceste zgomote, inginerul Își strânse falca cu un bețigaș de bambus. Mesenii aplaudară. În ritmul muzicii, el mai execută câteva scamatorii, lipindu-și de obraji un șir Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de aceste zgomote, inginerul Își strânse falca cu un bețigaș de bambus. Mesenii aplaudară. În ritmul muzicii, el mai execută câteva scamatorii, lipindu-și de obraji un șir Întreg de linguri și de furculițe. La un simplu gest al său, halbele zburară de pe mese, așezându-i-se În două piramide pe umerii tatuați cu cruci, zvastici și tot felul de inscripții În ebraică și greacă veche. „Totul nu-i decât iluzie”, repetă el. „Dar iluzia aceasta menține tot universul În echilibru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se deplaseze de la locul lor. Satanovski clipi din ochi. Bikinski Își făcu, muțește, cu limba, pe cerul gurii, semnul crucii. Femeia izbucni din nou În râs, Înmuindu-și buzele rujate strident În spuma ce se prelingea fără voia ei din halbă. Noimann nu mai știa exact cum Începuse „spectacolul” iluzionist. Ținea minte doar că la un moment dat, pocnind din nou din cele două degete, inginerul Edward, Îmbrăcat acum Într-un frac negru și purtând pe cap un turban de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
arc, masterandul cântă același cucurigu, de data aceasta pe un ton mult mai puternic, astfel că o jumătate de terasă Își Întoarse capul În direcția În care se afla masa lor. „Scuzați”, zise Oliver, dregându-și glasul răgușit cu o halbă de bere ce se nimerise În fața lui, „dar adevărul pe care mi-l transmite Satanovski trebuie auzit de toți... Sensul lui e deșteptarea...” „Parcă l-ar fi apucat sughițul”, zise Bikinski, Încercând să-l rețină pe masterand cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
negru, cârlionțat. De hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei și cârnăciori dați prin muștar pe terasa cârciumii Corso. „Unde-i Bikinski? Unde e Lawrence? Unde e inginerul Edward Satanovski? Unde e domnișoara Fundyfer?Unde au dispărut? Încotro s-au evaporat cu toții? De ce nu se află aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de jos, angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noaptea săpând la temelia casei... Sorb cu înghițituri mici zeama din fața mea. Măcar e rece și, dacă faci abstracție de gustul de marmeladă, merge. - N-aveți de unde ști ce-a văzut Iacob, s-a enervat Lazăr. Mai ales după o halbă, două, poa’ să te ducă de mână și să-ți arate veceul lui Chircu, ăla de strujeni, jurându-se să-i sară lui ochii din cap dacă nu exact acolo au coborât din ozeneu omuleții aceia colorați, cu becuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe banii lor, le-a mai dat și Ion o bere... Când s-a întors din curte ca omu’, Petrache n-a mai găsit geanta. „Luna mă-sii, care mi l-o luat pe Șarik...” - i-a dat c-o halbă-n cap lu’ Ion, dar nimeni nu știa nimic. - Unii zic c-au vrut să-și bată joc de el și i-au ascuns geanta, s-a auzit Lazăr. Alții că-ți muta nasul din loc și l-au aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rară ca și Fred Astaire în bocanci militari. Oamenii din orașul ăsta pun smântână în aproape orice, inclusiv în bere, iar berea e ceva ce iau într-adevăr foarte în serios. Femeile preferă să stea zece minute cu capul în halbă, la fel ca bărbații, și nu le deranjează să și-o plătească singure. Aproape toți cei care șofează conduc mult prea repede, dar nimănui nu i-ar trece vreodată prin cap să treacă pe roșu. Au plămânii putrezi pentru că aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o geantă Gerson în mână, dar acum mi-am dat seama că era vorba și despre un schimb. Berăria de la etajul trei al magazinului era plină de consumatorii de la ora prânzului, care stăteau apatici în fața farfuriilor cu cârnați și a halbelor cu bere, înalte cât niște veioze. Tânărul care ducea banii rătăci printre mese ca și cum s-ar fi uitat după cineva anume și în cele din urmă se așeză în fața unui bărbat îmbrăcat în costum albastru, care stătea singur. Puse geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pași de ea, pe cărările stâncilor ce cădeau pieziș deasupra mării. Dar nu spuse nimic. Seara ne regăseam împreună cu alte persoane la aceeași masă lungă într-un local de lemn și cărămidă roșie, să mâncăm pește și cartofi, în fața unei halbe de bere. Ea întindea mâna, o așeza pe a mea și îmi dăruia unul din zâmbetele sale, debordând de grație și căldură. Mă lăsam prins de veselia ei. O îmbrățișam în fața oamenilor acelora necunoscuți, în localul plin de fum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de joc la piept și se întorc către noul venit cu o triplă răsucire a gâtului, a umerilor și a scaunelor, în vreme ce clienții de la bar ridică ceșcuțele și suflă pe suprafața cafelei, cu buzele și ochii întredeschiși, sau sorb spuma halbelor de bere cu o atenție exagerată, ca să nu se verse. Pisica își arcuiește spinarea, casierița închide casa, care face cling. Toate aceste semne combinate ne informează că este vorba despre o mică gară de provincie, unde oricine sosește este imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
face economie vreo trei săptămâni -, trage din ea, o apucă Între două degete, o privește de parcă ar descoperi acolo cine știe ce răspunsuri la Întrebări existențiale, apoi o introduce din nou Între buze și trage fum În piept. Oftează, eliberând fumul, apucă halba cu bere, pe trei sferturi golită, și o dă peste cap. Patroane, Încă două aici, la noi, că și la Gicu a fost halba spartă, iar lu’ Șpriț nu-i mai da tămâioasa lui că face urât la băutură, cică
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
apoi o introduce din nou Între buze și trage fum În piept. Oftează, eliberând fumul, apucă halba cu bere, pe trei sferturi golită, și o dă peste cap. Patroane, Încă două aici, la noi, că și la Gicu a fost halba spartă, iar lu’ Șpriț nu-i mai da tămâioasa lui că face urât la băutură, cică e brânza pe bani și nu mai face la nimeni cinste. Aș vrea s-o văd și pe-asta! Gicu râde cu gura până la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
derivă, iar Bombonel a devenit doctor de politică, stetoscopul Îi mai lipsea, și este de părere că boala țării se numește Băsescu. Și țara? Zi-i, Gore, zi-i Gicule, cum rămâne cu țara? Gore și Gicu Își ciocnesc iar halbele și ronțăie semințe. E buget de criză, așa că au lăsat mizilicurile. Gore pune cojile Într-o scrumieră promoțională În interiorul căreia scrie „România - the land of choise”. Varsă cojile-n palmă și privește reclama dând din cap. Sandule, eu când văd
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
gâtul cu mâna lui, fiindcă tulbură liniștea la orele prânzului. Parcă nu mai are lumea chef nici de muzică, nici de șpriț, ceea ce este foarte grav. Acesta este semnul că ne ducem pe copcă. E semn rău, Gicule. Gore ia halba și varsă câteva picături pe jos. Pentru morți... Gicu nu varsă nimic din berea lui. Lasă că morții sunt mai fericiți, la loc cu verdeață și răcoare, nu mai au nevoie de nimic. Eu, când mă uit În cutia poștală
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu Băselu, ca să dea apă la comentarii... - să vadă nu știu ce fel de centrală, de-aia nucleară, cică franțujii au curent căcălău măria ta, nu le trebuie de la alții. Fac toată treaba centralele alea. Și Băselu vrea și el. Gore ciocnește halba de-a lui Gicu. Pe Argeș În jos, pe un mal frumos. Mă, povestești ca la gura sobei, mult Îmi place, ai o limba dulce, Sandule, tu trebuia să te faci povestitor cu carte de muncă. Ia mai zi, că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nici mai devreme, nici mai târziu, ordine și disciplină, pe-aici se intră, pe-aici se iese, vă rugăm să circulați, staționarea interzisă. Da’ omu’, dacă n-are minte, nu-și exercită dreptul la vot. Și pe urmă zice cu halba-n față - privirea lui Sandu poposește pe fața lui Gore - că situația e albastră și prezintă umflături. Că bate vânt de disperare și plouă cu dezamăgiri. Gore Îi dă un ghiont lui Gicu, dar nu zice nimic. Ba, mai mult
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la cârciumă, da’ nu te duseși la vot. Gore ia o mutră spășită și ridică un deget. Tocmai se aude melodia În noaptea de Moș Ajun, una dintre preferatele sale... Murmură versurile odată cu Ploieșteanu, apoi mai ia o gură din halbă. Iar face aaaaaaa, În vreme ce Gicu Încearcă să-l potolească. Și el se simte cu musca pe căciulă fiindcă n-a vrut să voteze. Ăsta-i modul meu de-a protesta, i-a spus nevestei, dacă vrei să te duci, du
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ciurcil e greu. Măcar un dancherc să avem și noi... Se face liniște. Până și Ploieșteanu pare a o fi lăsat mai moale. Gicu se uită la Gore. Gore se uită la Gicu. Amândoi par hotărâți să-i dea cu halbele-n cap lui Sandu. Dar nu apucă să-și duc planul la Îndeplinire, fiindcă respectivul Începe să râdă În hohote. Hai, dragilor, că dau eu un rând, v-am făcut, parcă stăteați pe coji de nucă, mai aveați puțin și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu apucă să-și duc planul la Îndeplinire, fiindcă respectivul Începe să râdă În hohote. Hai, dragilor, că dau eu un rând, v-am făcut, parcă stăteați pe coji de nucă, mai aveați puțin și vărsați lacrimi amare. Patroane, două halbe la băieții, să le treacă Întristarea! Și pune-o pe aia cu În cabina de votare azi e mare sărbătoare, cetățeanul dă un vot, iar pe ei Îi doaren cot! Unu la zero pentru mine, v-am păcălit de v-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de cum s-a așezat pe scaun, iar apoi i-a tras un cot lui Gore. Patronul ar trebui să ne pună la dispoziție și evantaie... Mânuite de hostese de-alea nurlii! Gicu stă Într-o rână și dă pe gât halbă după halbă, ca și cum s-ar teme că rezervele de bere ale cârciumii se vor termina brusc. Din când În când, Îi mângâie cald o boare de vânt, iar Gore Își șterge fața cu nelipsitele șervețele parfumate. Că i-a și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]