1,208 matches
-
mare lucrare de artă, Transfăgărășanul, înainte de a fi apărut în decorul montan al Făgărașului linia de teleferic cu toate avantajele ei, drumețul pasionat de cunoașterea frumuseților patriei trebuia să bată drumul ce ducea la Bâlea, dela gara Arpaș sau dela halta Cârța, cu piciorul, cu ranița în spate și cu alpenstockul în mână, pe cărări prea puțin bătute, urmărind aproximativ traseul despre care tocmai vorbirăm, cunoscând că avea de făcut 18 kilometri de drum până la Glăjărie, trei ore de urcuș pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
se orânduiască ideile. Este o practică întâlnită la mulți mânuitori ai condeiului, la cei care își respectă blazonul și nu fac rabat calității scriiturilor lor. Drumul de câteva ore cu trenul personal, ce merge fără grabă, cu multe opriri în haltele și stațiile aflate la mici distanțe între ele, îi permite profesorului, îndrăgostit de priveliștile familiare, ce l-au încântat în nenumăratele sale deplasări acasă, să mediteze și să-și contureze forma finală a volumului nedefinitivat. În vagonul necompartimentat, cu bănci
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pătrunde anevoie prin geamurile încețoșate de fumul și praful ce le-au acoperit. Călătorii, puțini la număr, cu genți și sacoșe de toate felurile, își ocupă locurile preferate, pe care le părăsesc în grabă când se apropie de stația sau halta unde trebuie să coboare. Câte unul mai îndrăzneț caută să intre în vorbă cu Dumitru Dascălu, dar se lasă păgubaș atunci când își dă seama că încercarea lui e zadarnică. Abia trecuse de amiază când Dumitru Dascălu, cu puținu-i bagaj, a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în etapa republicană. „1971” a fost anul în care am debutat de trei ori și am obținut și prima Diplomă care îmi asigura un statut de artist. Imagini din expoziție Diploma Versuri dedicate de poetul Ion Chichere Mere în zăpadă Haltă Dracula Noapte de iarnă Grădina Edenului Știuletele Ceas solar Lumi paralele Odihna păsărelelor HLINKA GUSTAV-IOAN S-a născut la data de 6 iunie 1947, localitatea Steierdorf-Anina județul Caraș-Severin. Urmează cursurile școlii primare și gimnaziale în localitatea Steierdorf iar școala profesională
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
o citească pe Austen, ci pentru cei cărora le plac romanțele de epocă în care tineri bine îmbrăcați își aruncă priviri tot mai arzătoare la serate literare, pe terenuri de crichet și în săli de bal, se despart într-o haltă de diligență în timp ce copacii se despoaie melancolic în jurul lor și se reîntîlnesc peste ani, cînd tîmplele li s-au albit, dar flăcările din ochi nu li s-au stins. Probabil că n-ar trebui să fiu atît de dur ; e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la București de CNN - în care sunt înfățișate și tunelurile subterane, așa cum erau cele de sub sediul C.C. și Piața Palatului, pe care Ceaușescu s-ar fi putut cu ușurință evacua - se sugerează că grupul lui Iliescu ar fi făcut o halta la ambasada, în acea seară. Imediat după plecarea lui Iliescu și grupului sau din sediul C.C.-ului, în Piața Palatului răsunau primele rafale. În jurul orelor 21 cădeau primii morți. În mod subit, apăruse pericolul terorist, oameni descriși de Iliescu ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
poate deveni primul vagon. Dacă trenul este vechi, există gări în care poți opri și poți schimba personalul cu accelerat, acceleratul cu un rapid, rapidul cu un inter-city ș.a.m.d. Nu trebuie să disperi, chiar dacă trenul oprește într-o haltă și stă mai mult. Câtă vreme vezi șinele în fața locomotivei, poți spera că trenul va porni. Important e să speri. Important e să fii tot timpul în mișcare, să-ți dorești condiții mai bune și să prinzi un loc la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
eu În lucrarea mea despre „Oneghin“) Înfloreau ca o spumă, steagul lui personal era din nou Înălțat pe frumoasa casă din Rojestveno. Călătorea cu o jumătate de duzină de cufere uriașe, mituia Nord-Express-ul ca să oprească pentru el În mica noastră haltă și mă ducea, pășind pe picioarele lui mici și fragile Încălțate În pantofi cu tocuri Înalte, și promițându-mi un cadou minunat, până la copacul cel mai apropiat, unde rupea delicat o frunză și-mi spunea, oferindu-mi-o: „Pour mon
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tot mai repede pe măsură ce picioarele copilului nostru se lungeau și când avea vreo patru ani, copacii și tufele cu flori au pornit hotărâte spre mare. Așa cum vezi câteodată În viteză un șef de gară plictisit stând singur pe peronul unei halte În care trenul tău nu oprește, tot așa se Îndepărta tot mai mult cutare sau cutare paznic al unui parc cenușiu, În timp ce parcul continua să curgă mai departe, purtându-ne spre sud, spre portocali și arbuști, spre mimozele ca puful
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am așezat în coloană de marș pe batalioane, companii și plutoane, cu colonelul nostru drag în frunte, călare pe un cal mare și frumos. Muzica militară, tot în frunte. Cu un kilometru înainte de a ajunge la Vaslui am făcut o haltă de ajustare, ne-am șters de praf, ne-am aranjat și am intrat în oraș în pas de defilare 174 și în uralele mulțimii care ne aștepta. Femei, mame, surori și soții care plângeau de bucurie când îi vedeau pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a doua zi în cursă. Dimineața, ajutați de doi ofițeri în rezervă, desigur că tot învățători, ne-am suit într-un vagon de marfă plin cu baloți de paie. Deshidratați, bolnavi, am ajuns la Lugoj și de aici, pentru o haltă de înzdrăvenire la Slatina, în familia unei cunoștințe. După o cură cu usturoi am început să ne refacem sănătatea dar să crească spaima de avioanele americane și engleze care bombardau morile și fabrica de biscuiți “Herdan- Aluta” din apropierea casei unde
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
dând gările: Verești, Bucecea, Leorda și Botoșani. În genere, o gară avea un șef de gară, doi-trei impegați de mișcare, care trebuiau să cunoască și aparatul morse, un casier de bilete, doi magazionieri, doi oameni de serviciu și trei-șase acari. Halta avea un om permanent, care avea locuința în imobilul canton. Șeful de gară avea în subordinea sa și o haltă, aprovizionând-o cu bilete, ridicând numerarul din vânzarea biletelor de călătorie și dând dispoziții noi. Primirea și plecarea trenului se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
care trebuiau să cunoască și aparatul morse, un casier de bilete, doi magazionieri, doi oameni de serviciu și trei-șase acari. Halta avea un om permanent, care avea locuința în imobilul canton. Șeful de gară avea în subordinea sa și o haltă, aprovizionând-o cu bilete, ridicând numerarul din vânzarea biletelor de călătorie și dând dispoziții noi. Primirea și plecarea trenului se făcea de impegatul de mișcare care ținea legătura cu serviciul de mișcare R.C. (regulatorul de circulație) și gările vecine, care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
preparare a asfaltului, din comuna vecină Todireni, nu s-a mai asfaltat drumul spre satele Victoria și Dragalina ca și întreținerea asfaltului existent, care a început să se deterioreze. Micșorarea activităților din stația C.F.R. Todireni, stația a fost transformată în haltă comercială. S-a redus numărul de navetiști. Prin lichidarea podgoriei s-a desființat și centrul de vinificații. Prin retrocedarea imobilului în care era dispensarul, noul local nu este corespunzător. Cu toate acestea, hlipicenarii sunt oameni dornici de a trăi cât
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
dând gările: Verești, Bucecea, Leorda și Botoșani. În genere, o gară avea un șef de gară, doi-trei impegați de mișcare, care trebuiau să cunoască și aparatul morse, un casier de bilete, doi magazionieri, doi oameni de serviciu și trei-șase acari. Halta avea un om permanent, care avea locuința în imobilul canton. Șeful de gară avea în subordinea sa și o haltă, aprovizionând-o cu bilete, ridicând numerarul din vânzarea biletelor de călătorie și dând dispoziții noi. Primirea și plecarea trenului se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
care trebuiau să cunoască și aparatul morse, un casier de bilete, doi magazionieri, doi oameni de serviciu și trei-șase acari. Halta avea un om permanent, care avea locuința în imobilul canton. Șeful de gară avea în subordinea sa și o haltă, aprovizionând-o cu bilete, ridicând numerarul din vânzarea biletelor de călătorie și dând dispoziții noi. Primirea și plecarea trenului se făcea de impegatul de mișcare care ținea legătura cu serviciul de mișcare R.C. (regulatorul de circulație) și gările vecine, care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
preparare a asfaltului, din comuna vecină Todireni, nu s-a mai asfaltat drumul spre satele Victoria și Dragalina ca și întreținerea asfaltului existent, care a început să se deterioreze. Micșorarea activităților din stația C.F.R. Todireni, stația a fost transformată în haltă comercială. S-a redus numărul de navetiști. Prin lichidarea podgoriei s-a desființat și centrul de vinificații. Prin retrocedarea imobilului în care era dispensarul, noul local nu este corespunzător. Cu toate acestea, hlipicenarii sunt oameni dornici de a trăi cât
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
prietenii mei se țineau de mână și, sprijinindu-se ca într-o îmbrățișare aeriană, călcau fiecare pe șina sa, într-un echilibru nesigur, ca într-un exercițiu coregrafic încă neînvățat. I-am ajuns din urmă. Ne-am oprit la o haltă, pe o bancă. Era acolo o tufă de roza canina. Prietenul meu a rupt o floare și i-a dat-o fetei. Se auzea un tren, gâfâind. M-am uitat în zare, să-l văd. Trecea leneș, pe o linie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
De acolo se aude huruitul prelung al trenurilor de marfa care ziua abia se văd, iar noaptea trasează o dungă luminoasă care separă în două întunericul. Trenurile ocolesc, într-un imens semicerc, întregul câmp, trecând în fuga lor pe lângă o haltă unde sunt salutate de un ceferist cu un fanion în mână. Cantonul, de cărămidă roșie, este luminat, toată noaptea, de o lumină slabă. Ziua, două capre ronțăie arbuștii și tufele din râpele de-a lungul căii ferate care, în fața cantonului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zicea pe vremuri Gârla Mortului. Dincolo este linia ferată pe care, din când în când, iară un orar precis, trec trenurile de marfa. A fost cândva și un canton de unde un ceferist, cu un steag în mână, saluta trenul. Acum halta este părăsită. Nu se mai știe nimic de ceferist, nici de familia lui; avea două fete, era văduv, vai de capul lui... Mai încolo, lângă linie, o placă de tablă anunță numele haltei care este și al municipiului unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un steag în mână, saluta trenul. Acum halta este părăsită. Nu se mai știe nimic de ceferist, nici de familia lui; avea două fete, era văduv, vai de capul lui... Mai încolo, lângă linie, o placă de tablă anunță numele haltei care este și al municipiului unde se aflau străzile Caisului, Îngerilor, Filozofiei și altele, acum uitate. * Nu știu ce se poate construi pe aceste terenuri nenorocite. Vreo fabrică, probabil. Nu mi-am pus problema. Nu se întâmplă nimic în această periferie acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Câțiva școlari au ocupat spațiul și pe o firmă dintr-un cearșaf au scris, cu litere mari: "De vânzare ouă de crocodil". Firma întreprinderii este atât de solidă, încât nici vântul câmpului nu o doboară. Am intrat, curios, în fosta haltă. Au acolo un "birou de comenzi" cu resturile unei carcase de computer Pentium, un fax defect și niște registre. Produsul, ouăle și puii de crocodil, încă nu există, dar poate că întreprinderea va deveni rentabilă cândva... cine știe... La urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
satul se numeau frumos "Gura Raiului". Și era frumos acolo, într-adevăr, la doar câțiva metri de apa sprintenă și argintie a Streiului. Dar ar fi fost tot atât de frumos oriunde s-ar fi aflat pe lume Severina. Dimineața, oprea în haltă un tren cu trei vagoane, stătea o clipă, ne urcam grăbiți, trenul scârțâia și după zece minute ajungeam la Hațeg, stația de destinație. Ne întorceam, amândoi, fix la ora unu, ținându-ne de mână, când nu eram văzuți, pentru că moravurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spectaculos, satul, ascuns între dealuri golașe ca atâtea altele în ținutul Ieșilor, fiind tăiat de o vale de pârâu. Cursul de apă nu are alt nume afară de cel generic, de Pârâu. Așezarea e departe de asfalt. Ajungi acolo după ce, de la halta Sârca, mai străbați pe jos vreo șapte kilometri. Bogat în vechi mărturii de viață, podișul se întinde de o parte și alta a drumului ce leagă Goeștii de Lungani. Chiar de la intrarea în sat, pe o terasă însorită care domină
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
iar bietul Șoimuleț, în spatele căruia atârna un rucsac plin cu napolitane, nu le putea ține pasul. Până la urmă desele lui popriri au stârnit compasiunea Laurei, fata profesorului din Hunedoara, o sportivă frumoasă cu picioare atletice de căprioară. Când Șoimuleț făcea haltă, ca să nul lase singur, se oprea și dânsa. Ceilalți urcaseră pe cetatea dacică de la Cotnari, când, sătulă să-l mai aștepte, ardeleanca la îndemnat pe Șoimuleț: - No, hai ș-om mere ! Plin de indignare, el i-a răspuns prompt: - Șomer
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]