2,290 matches
-
privi din nou spre muta sa interlocutoare, care mișca ușor din cap... „Ca să-mi risipiți această incertitudine, va trebui să mâncați o bucățică de salam... Dacă veți mânca, voi trage concluzia că am de-a face cu o făptură vie. Halucinațiile nu pot să ingurgiteze nici un fel de hrană. Iar dacă, să presupunem prin absurd, ar mânca, atunci hrana s-ar putea vedea mișcându-se În interiorul lor ca printr-o sticlă... Cel puțin așa cred eu c-ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
animalului trebuie să-i fie foame. Văzând că nu primește nici un răspuns concret, insistă pe același ton curtenitor: „Prin urmare, zise el, vă rog insistent să-mi răspundeți la Întrebarea pe care v-am pus-o: sunteți sau nu o halucinație de a mea?“. „Gheișa“ stătea În aceeași poziție umilă. Obișnuit cu țipetele consoartei, umilința aceasta prelungită Începu să-l calce, ușor-ușor, pe nervi. „Nu cumva senzația mea de foame poate induce halucinației plămădite În mintea mea dorința de-a mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
v-am pus-o: sunteți sau nu o halucinație de a mea?“. „Gheișa“ stătea În aceeași poziție umilă. Obișnuit cu țipetele consoartei, umilința aceasta prelungită Începu să-l calce, ușor-ușor, pe nervi. „Nu cumva senzația mea de foame poate induce halucinației plămădite În mintea mea dorința de-a mânca?“ „Gheișa“ Își duse lăbuțele Împreunate sub bărbie, implorând iertare. Pe moment, Ippolit se enervă de-a binelea: „A naibii creatură, făcu el. Nici să te răstești la ea nu poți...“ Și, luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
proptită pe picioarele dindărăt, Începu să lunece spre masă... „Ei, vezi că am prins curaj“, spuse brigadierul, mușcând dintr-un castravecior. Pe măsură ce luneca spre dânsul, „gheișa“ revenea la dimensiunile inițiale, crescând la fiecare pas. „Vasăzică, avem totuși parte de-o halucinație, râse Ippolit, sau ne-nșelăm?“ Auzind acestea, șobolănița scoase un chițcăit, ce se voia a fi un răspuns la Întrebarea sa, pe care Ippolit Îl interpretă În felul său caracteristic. „Mi-ar plăcea să fiți o creatură vie, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acestea, șobolănița scoase un chițcăit, ce se voia a fi un răspuns la Întrebarea sa, pe care Ippolit Îl interpretă În felul său caracteristic. „Mi-ar plăcea să fiți o creatură vie, spuse el, deși, la drept vorbind, și o halucinație Își are farmecul ei...“ Mișcându-se spre el, creatura cenușie tot clătina din cap, În semn de aprobare. „Totuși, ați crescut, nu glumă, constată brigadierul. Acum sunteți mai Înaltă decât mine cu un cap... Și când te gândești că adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zdravene, apreciind. „Probabil, ați făcut-o lată aseară, domn’ inginer. Puțină odihnă nu strică...!” Tony Pavone zâmbi forțat. Mai făcu o tentativă să le adreseze cîteva cuvinte, Încercare zadarnică. Capul Îi vâjia, iar câteva momente avu senzația unor unor stupide „Halucinații!!”. Muncitorii Împreună cu șeful lor de echipă aveau mâinile deosebit de lungi, În timp ce fiecare mișcare a lor era făcută cu Încetinitorul...! În ce privește figurile lor, Tony Pavone se cutremură. Luaseră forme unele mai hidoase, mai Înfricoșetoare și mai diforme decât celelalte, Într-o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
forme unele mai hidoase, mai Înfricoșetoare și mai diforme decât celelalte, Într-o așa manieră Încât, se socoti pierdut În imensitatea nebuloasă, aparținând unei alte lumi...!!! Închise ochii și-i deschise. Oamenii erau aceeași cum Îi știa din todeauna, iar halucinația dispăruse! Auzi o voce care i se adresa și care părea a fi a șefului de echipă. „Nu vă simțiți bine domn’ inginer? Aveți ochii deosebit de injectați...!! În mod sigur, din pricina nesomnului...!! Tony Pavone, zâmbi crispat, concentrîndu-și voința și Încercînd
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
parcă răzbea din adâncul oceanului...!! Închise și deschise ochii. Peretele se afla la locul lui nemișcat, așa cum Îl știuse din todeuna. Se ambiționă și, cu privirea lui bolnavă, insistă din nou asupra lui. Nu fu nevoit să aștepte prea mult, halucinația se dovedi mult mai periculoasă desfășurându-se cu o deosebită forță...! Neânchipuit de multe reptile cu capete diforme, Înspăimântătoare, spintecau apa În aceleași acorduri ale muzicii bine cunoscute. Deodată, din Întunericul de nepătruns al oceanului, două lumini se apropiau, ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o imensă băltoacă!! Avea o stare de slăbiciune puternic accentuată În timp ce capul Îl simțea golit de orice conținut. Roti În câteva rânduri privirile prin Încăpere Încercând să recunoască locul unde se află, eventual dacă mai este În viață având eternele halucinații ori este mort, visânduse În viață...!! Vederea Încă Îi era extrem de tulbure, iar locul unde se afla evident părea ostil. Concentrându-și memoria, revăzu imaginea uriașului carnivor preistoric cu enorma lui gură deschisă năpustindu-se asupra lui, Încercând să recapituleze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu coloana vertebrală, iar vibrațiile muzicale pierzându-se În profunzimea generatorului emițător de unde electromagnetice...! Memoria care din fazele anterioare o știa nealterată, avu răbdare să aștepte până În momentul când, limpezindu-se realiză cele Întâmplate...! Întrdevăr, nu dormise milenii iar, toată halucinația se petrecea În creierul său afectat de unele necunoscute toxine. Privind cu interes hainele lui aruncate În dezordine prin cameră, după câteva momente de cugetare reuși să aprecieze la adevărata lui valoare trecerea timpului!! Își aduse aminte perfect cele petrecute
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe propia mea răspundere, vă satisfac această dorință. Dacă reușiți să intrați În posesia analizei, urgent acționați În favoarea sănătății. Cu prietenie...!” O fracțiune de secundă, Tony Pavone rămase buimăcit. Nu putea crede, concentrându-se să observe dacă are din nou halucinații. Abea după ce reuși să citească de câteva ori, realiză la adevărata valoare succesul opținut. După atâta alergătură, sânge rău nu mai vorbim de nervi zdruncinați, Însfârșit, va putea afla adevărul. Inima sa greu Încercată Îi tresălta de bucurie, o bucurie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiecare credincious care muncește să se prezinte la caseria bisericei să depună zece la sută donație din salariul pe care-l realizează...! Te rog să mă crezi. Pe ascuns mi-am dat palme să vâd dacă Întradevăr visez ori am halucinații și nu mai știu ce atitudine să adopt. Iar Înainte de plecare, după unele coli de hârtie volante și scrise În tipar, Întreaga asistență a Început să miorlăie În timp ce unele femei ridicau mâinile deasupra capului și privind la tavanul Încăperii, urlau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu te vom prinde...?” Buga Nicolae răspundea pentru a suta oară la această Întrebare ce lua În imaginația sa dimensiuni fantagonice nu știind ce să mai răspundă și cum să se mai apere, În timp ce cătușele Îi provoca o stare de halucinație. Îl contră totuși cu Îndrăzneală. „Domnule colonel, nu am furat așa cum am declarat În toate mărturisirile mele...!! la mijloc e o neânțelegere. În mod sigur, voi fi pedepsit pe nedrept... Nu sunt criminal, nu am omorât pe nimeni...!! Atunci dece
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
liber...! Instanța de recurs v’a radiat toată pedeapsa...! Ați Înțeles? În două zile, ve-ți părăsi penetenciarul...!!” O fracțiune de secundă, Tony Pavone privi la Maistrul de șantier fără a Înțelege prea bine despre ce-i vorba. Avea senzația unor halucinații În timp ce cuvântul „Liber” venea din abisuri de necuprins. Se desprinse din Îmbrățișarea Maistrului, privindu-l neîncrezător. „Vă ține-ți de glume...?” „Departe de mine gândul...!” - ripostă Maistrul de șantier hotărât. „Judecătorul de recurs a apreciat nevinovăția dumitale, anulând decizia instanței
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
eu v’am avertizat...!” „Nu trebuia să ne dai așa de mult vermuth, domnule. Am fost atât de beat Încât, nu-mi reamintesc cum am ajuns acasă...! Asta n’ar fi nimic...! După două zile de comă alcolică, nevastămea având halucinații a fost sigură de moartea mea...! M’a așezat pe masă În mijlocul camerii, a aprins lumânări, bocindu-mă cu copii agățați de fusta ei...!! A cincea zi, a chemat preotul care mi-a făcut slujbă de plecare pe „Lumea Cealaltă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cadavrele formase o movilă În formă de piramidă Într-un așa fel Încât cu greu Îi puteai așeza pe targă. Nu știam ce se cred, am Înebunit ori am nimerit Într-o altă lume În care voi avea aceași soartă...! Halucinația se produse instantaniu: grămada de schelete descărnate În număr de peste 60-70 de foste ființe omenești, erau În picioare cu mâinile - mai bine zis scheletele extrem de lungi Întinse către mine În timp ce ochii deschiși dar pierduți În fundul capului mă priveau cerând Îndurare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
japonezii, forțele armate americane la 6 august 1945 au aruncat din avion o bombă atomică asupra orașului japonez Hiroshima omorând fulgerător peste 80.000 de oameni În timp ce alți peste 2oo.000 infectați cu substanțe radioactive au murit cu Încetinitorul În halucinații și chinuri dincolo de orice limită a suportării. Poate drept revanșă a atacului mișelesc dela Pearl Harbor ori alte considerente tactice, aviația americată la 9 august 1945 au mai aruncat o bombă atomică asupra orașului Nagasaki omorând În secunde peste 20
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și predare În termen a obiectivului contractat. Din nefericire este contaminat cu o chimică radioactivitate datorită unui pește otrăvit și pregătit pentru fi consumat. Timp de doi ani de zile, În fiecare a patra săptămână este paralizat și având teribile halucinații cade În comă și, de fiecare dată este la un pas de moarte. Se Îndrăgostește de o frumoasă grecoaică, făcând planuri de căsătorie numai după ce vor petrece concediul de odihnă În București, orașul natal al lui Tony Pavone. În final
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o să te înghit de câte ori ne iubim fără măsură știi că ai putea să mă ai probabil te vei mai lupta cu ceilalți din mine o vreme dacă se face frig povestește-mi cum atingi cu degetul acele haine care răstoarnă halucinațiile în nopțile noastre sunt locuri în care nu mai încape distanța o să te dor de câte ori îmi strâng părul și o să mă ghemuiesc pe vertebrele tale ai să-mi numeri morțile cu buzele și am să te pândesc din brațele altcuiva
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ambele părți, se Întindea cîte o brazdă de iarbă veștejită, Împrejmuită de un gărduleț pînă la genunchi. Totul În jurul meu mi se părea extrem de ciudat, poate și pentru că iarba nu se veștejise uniform. Mă simțeam, pur și simplu, victima unei halucinații. Parcă priveam o infinitate copiată după un șablon. De o parte și de alta a drumului, rînduite În șiruri de cîte șase, se desfășurau o mulțime de clădiri identice, fiecare avînd patru nivele și cîte șase uși pe fiecare nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o pasăre Înspăimîntată și-am simțit vîntul rece la gît și la mîini. Muzica se Îndepărta cu fiecare pas pe care-l făceam și se transforma Într-un zgomot ciudat, cenușiu și lipsit de contur, Într-o gîngăveală asemănătoare unei halucinații auditive. Propriile mele simțuri, care se dizolvau Încet În Întuneric, continuau să se risipească și ele. Mi-am grăbit pașii Înspre zona luminată de neon. Încercam să imit și eu mersul trecătorilor ce se Îndreptau spre propriile lor ținte... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era iadul, Virgil Jones era un demon și asta era vreun soi de tortură infernală. Da, era mort. O, îmi amintesc, îmi amintesc: eu eram Vultur-în-Zbor! Atunci când necunoscutul m-a înghițit, am înebunit. Halucinații... La început am crezut că erau halucinații, dar, treptat, ele au dobândit certitudinea realității absolute și vocea lui Virgil Jones a venit către mine plutind ca într-un vis. Lumea se întorsese cu susu-n jos. Urcam pe un munte în adâncurile unui infern, scufundându-mă adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cuvintele. Era sigur pe atitudinile sale pentru că nu urma să ajungă niciodată la finalitatea lor logică. Vultur-în-Zbor s-a scuzat și a plecat dezamăgit. Se lăsa seara când Vultur-în-Zbor a văzut-o din nou pe Prepelicar. Și nu era o halucinație, nu era ceva care să poată fi explicat prin vreo formă de înșelare a vederii. Era ea, sora și mama substitut, Prepelicarul însăși, în mărime naturală și tot pe-atât de naturală și ea. Nimic nu era ieșit din comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Trandafirul atât de aproape și atât de mult timp. Mă întreb de ce Grimus nu era afectat... Vuietul îmi umplea capul cu forme și imagini, cu monștri și spaime. Orori. Orori. Am încercat să scap dar nu exista scăpare. Erau înăuntru. Halucinații? Nu, erau prea reale. Puteau să provoace durere. Nu, nu voi descrie scenele infernale pe care le vedeam și le simțeam, hăurile în care mă prăbușeam. Era ca și cum din adâncurile imaginației mele fusese eliberată o armată de spaime, iar fricile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
clișeu, dar mintea chiar îți poate juca feste. Părea că se uită la cineva. Acuzator. Sebastian se holbă la mine. — La cine? Nu știu. Nu mi-am dat seama. La cineva din cameră. — Dar nu e posibil. Trebuie că avea halucinații. Poate că avea dreptate, dar eu nu credeam asta. Totuși, nu avea nici un rost să vorbesc cu el despre așa ceva. Am trecut peste, urmând să meditez la lucru ăsta mai târziu. —OK. Mi-am scuturat capul ca și cum aș fi ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]